Programul de guvernare AUR: O colecție de monstruozități din cenușa bolșevismului, legionarismului și comunismului

Programul de guvernare prezentat, joi, de către liderii AUR la Camera de Comerț și Industrie a României este mai inteligent scris decât formele primitive prezentate în trecut de populiști gen Vadim Tudor (România Mare) sau Dan Diaconescu, dar la fel de toxic pentru democrație, de anti-Occidental și de periculos pentru statul de drept. În esență, arată ca o colecție de monstruozități culese din cenușa bolșevismului, legionarismului și comunismului, o sinteză a răului politic care a bântuit România în ultimele decenii, combinate cu măsuri ultra-populiste, cu pseudo-soluții economice, dovedite falimentare.

Dan Diaconescu le flutura prin 2012  românilor pe sub nas 20 de mii de euro de căciulă. Simion a înțeles că nu mai mușcă nimeni din gogoși umplute cu aer, așa că vine cu ceva aparent mai realist: creșterea treptată a salariului minim în următorii patru ani de la 3000 de lei la 5000 de lei.

Pentru alegătorii debusolați, frustrați sau dezamăgiti de partidele tradiționale,  astfel de oferte ultra-populiste, mesianice, înșelătoare, au capacitate de seducție în vremuri de mari tulburări sociale (crize economice, sanitare, război la graniță). Când totul funcționează prost, oamenii se aruncă în extreme. Este vremea populiștilor, impostorilor și demagogilor, care pescuiesc în ape tulburi. Este vremea lui Simion, al rezerviștilor și păpușarilor din jurul său.

Când energia electrică, motorina și benzina s-au scumpit atât de mult, cum să nu găsești clienți cărora să le vinzi iluzia că naționalizarea Petrom și a companiilor din energie este soluția corectă, mai ales că Simion le promite românilor că-i face acționari la noile companii? Terenul a fost deja pregătit prin mitingul desfășurat în București, unde peste 10.000 de simpatizanți AUR au defilat pe străzi sub sloganul securiștilor din anii 90 ”Nu ne vindem țara”.

Ulterior, protestul AUR de la Palatul Parlamentului, unde cel puțin doi deputați au acuzat că au fost agresați, scuipați și înjurați de protestatari, a amintit încă o dată de insurecțiile comuniste sau de violențele legionare. Adăugați la toate acestea simbolistica gestului unei activiste AUR de a încerca să intre în Parlament cu câteva gloanțe. Să nu uităm apoi de filiația neo-legionară a AUR prin intermediul intelectualilor partidului, Sorin Lavric și Claudiu Târziu. Legionarii se adresau clasei muncitoare prin extrem de puternica Organizație Muncitorească și atacau capitalismul.

Simion este abia la început, deocamdată se limitează să dea buzna prin instituții publice pentru Like-ul pe Faceook iar protestele sale presărate cu țipete arată caricatural așa agresive cum sunt.  N-a ajuns încă la marșul minerilor asupra Bucreștiului, tentativa de lovitură de stat de tip fascist organizată de Vadim Tudor și Miron Cozma în 1999, când au încercat să răstoarne prin forța bâtei ordinea de drept. Însă pe fondul unor nemulțumiri sociale în creștere, AUR va turna gaz pe foc și va încuraja manifestările violente.

Baza acestor acțiuni o reprezintă, ca și în cazul comuniștilor sau legionarilor, un soclu de minciuni și manipulări. Vezi fake news-ul dovedit referitor la ”furtul copiiilor României”, o imensă răstălmăcire a unei legi de bun simț aflată în dezbaterile Parlamentului. Minciuna, manipularea și propaganda stau la baza tuturor regimurilor totalitare, care își extrag puterea prin exploatarea cinică a resentimentelor populare.

Din ethosul comunist și bolșevic, AUR n-a recuperat doar naționalizările, ci și tribunalele poporului, procesele colective (eventual pe stadion) și lupta de clasă. Ce altceva ar putea însemna propunerea de  organizare a unor ,,curți cu jurați formate din cetățeni români majori și cu capacitate deplină de exercițiu, care să soluționeze cazurile penale grave și procesele colective sau de clasă”. Au mai existat în anii 50 procese publice judecate de așa numiții asesori populari, oameni luați direct din stradă fără nici un fel de pregătire juridică.

Iată cum suna legea din 1952 când, în plin stalinism, România trimitea în pușcării ”dușmanii poporului”, judecați sumar din instanțe ad-hoc: ”Asesor popular poate fi orice persoană care este cetăţean român, are vîrsta de 23 ani împliniţi, nu a suferit nici o condamnare penală şi are folosinţa şi exerciţiul tuturor drepturilor politice şi civile. (…) Asesorii populari se aleg pe un termen de 4 ani la propunerea organizaţiilor oamenilor muncii: organizaţiile Partidului Muncitoresc Român, sindicatele, cooperativele, organizaţiile de tineret şi asociaţiile culturale, precum şi alte organizaţii obşteşti.”

Ajunși în acest punct, devine cvasi-inutilă orice analiză a programului de guvernare-AUR. O adunătură de prostii economice și monstruozități culese de prin lăzile de gunoi ale istoriei și topite în numele suveranismului într-un fel de program de guvernare.

Orice partid care pune așa ceva pe hârite în Uniunea Europeană trebuie denunțat imediat ca extremist și tratat ca atare: un pericol imens pentru democrație. Propuneri precum cea lansată de senatorul PNL, Alexandru Muraru, de a scoate AUR în afara legii, sunt însă o eroare și riscă să genereze efectul contrar: victimizarea unui partid extremist, trimitrea lui în ”ilegalism” n-ar face decât să-i confere în ochii adepților săi mai multă legitimitate, să dezvolte loialități puternice și să crească simpatia față de lideri.

Nici boicotul mediatic practicat de către marile televiziuni  în ziua lansării programului de guvernare AUR nu rezolvă mare lucru și este tot o greșeală. După ce aceleași televiziuni i-au dat tribună lui George Simion și liderilor AUR, acum nu mai știu cum să oprească monstrul scăpat de sub control. În epoca rețelelor sociale, pe Simion îl ajută boicotul televiziunilor, nu-l încurcă prea tare. I se oferă în acest fel șansa nesperată de a se prezenta mai important decât este: iată, nu mai știu cum să mă oprească, se tem de mine, tremură de frica AUR.

Ca orice mișcare nedemocratică, AUR instrumentează frica, emoțiile extreme în general. Mesajele lui Simion&co nu se adresează rațiunii, ci afectelor. AUR vrea să genereze frică în societate și să proiecteze forță. Așa au acționat legionarii, naziști, bolșevicii, comuniștii. Acest partid, care s-ar putea numi foarte bine Alianța Urii Românilor, asamblat din resturi, împrumută de la fiecare câte puțin.

În continuare cred că pericolul există, dar nu este chiar atât de mare cât pare la prima vedere. Da, AUR a crescut mult în sondaje și a ajuns al doilea partid din România. Da, a revărsat din bazinul său, din straturile joase și mai puțin educate din societate, reușind să atragă și lume ceva mai bună dar confuză politic. Da, sunt numeroși true-belivers în jurul AUR, pe lângă oportuniști, traseiști și dubioși. Dar, nu, liderul său George Simion, nu este autonom. Nu este liber.

Este doar un instrument, un oportunist, o săgeată trimisă să bată la multe uși până să-și facă propriul partid. El poate fi oricând scos din priză de către statul român așa cum l-a activat ori de câte ori a avut nevoie de el. Creație de laborator, utilizat în Moldova pentru a promova proiectul unionist, scăpat probabil din mână la un moment dat, recuperat și reșapat în politică, Simion a fost și este parte din sistem în ciuda discursului său anti-sistem.

Iar AUR este fără George Simion ca PRM fără Vadim Tudor sau Partidul Poporului fără Dan Diaconescu. Și Vadim Tudor și Dan Diaconescu au fost creații artificiale, scoase din circuit când n-a mai fost nevoie de ele.

Dar deocamdată AUR nu va fi scos din priză, decât temporar, când își ia prea mult avânt. Atât partidul extremist cât și liderul său obsedat de telefonul mobil mai au valoare de întrebuințare pentru alegerile de anul viitor. Marilor partide aflate la putere le foloseste să agite pericolul extremismului inclusiv în fața partenerilor externi pentru a consolida, prin antiteză, actuala construcție politică între PNL și PSD.

Visul ascuns al pesediștilor, repet, este ca Marcel Ciolacu sau cine o fi candidatul lor la prezidențiale să intre în turul doi cu candidatul AUR. În acest scenariu, România va fi din nou nevoită să aleagă, la fel ca în 2000 când Ion Iliescu a intrat în finală cu Vadim Tudor, ”răul cel mai mic”.