Pro și contra incineratorului de deșeuri aprobat de Primăria București în Sectorul 4: ce spun experții și ce metropole europene au soluții similare

Decizia Primăriei București de a aproba un plan de gestionare a deșeurilor care include și construirea unui incinerator gigantic a suscitat controverse. Dacă opoziția și specialiști în mediu critică soluția și susțin că e poluantă, experința altor state europene arată că asemenea instalații înlocuiesc cu succes gropile de gunoi.

Date tehnice: incineratorul poate trata aproximativ 235.000 tone de deşeuri anual, din cele un milion de tone de deşeuri care se generează la nivelul Municipiului Bucureşti. Acesta va costa 230 milioane de euro, din care 180 de milioane vor veni de la Uniunea Europeană. Ar trebui să fie construit în interiorul orașului, în locul CET Progresul din Sectorul 4. El face parte dintr-un Master plan pentru gestionarea integrată a deşeurilor din capitală, votat marți în şedinţa de consiliu general.

Medicul pneumolog Florin Mihălţan, fost preşedinte al Societăţii Române de Pneumologie, atrage atenţia că fumul rezultat din arderea deşeurilor reziduale poate fi foarte dăunător pentru copii, bătrâni şi nu în ultimul rând pentru bolnavii cronici. Totodată, medicul spun că un astfel de incinerator nu ar avea ce căuta în interiorul oraşului, deoarece va fi o sursă de poluare în plus care se va adăuga poluării generate de trafic.

„Există riscul de a face mai multe bronşite cronice, emfizem, astm şi exacerbări ale acestor boli. Cei mai expuşi vor fi bolnavii cronici obstructivi, copiii şi bătrânii. Acest incinerator ar fi bine să nu fie în oraş pentru că se amestecă cu alte tipuri de particule poluate, diferite pulberi de la coşurile fabricilor, de la termocentrale. Acestea inhalate dau la nivelul arborelui bronşic, întâi iritaţie, apoi inflamaţie şi hipersecreţie. Crează tuse şi expectoraţii. Totul depinde de performanţele tehnice ale incineratorului şi de zilele care sunt mai poluate. Dacă fuzionează cu alţi poluanţi, sigur că nivelul de expunere va fi mai mare. Cred că în capitală, acest incenerator este bine să fie cât mai departe de zonele extrem de aglomerate urban, despre care se ştie că sunt şi zonele cele mai poluate”, a declarat pentru G4Media.ro medicul pneumolog Florin Mihălţan, fost preşedinte al Societăţii Române de Pneumologie.

Cum e situația în alte state europene? Legislația comunitară, dar și experiența ultimelor decenii a dus la dispariția treptată a gropilor de gunoi, considerate focare de infecție, și înlocuirea lor cu instalații industriale complexe. Incineratoarele au ajuns responsabile pentru gestionarea a 50% din deșeurile din Suedia, de exemplu (Sursa).

Unii activişti de mediu resping însă soluția adoptată de Primăria București. „În general, incineratoarele sunt periculoase din cauza emisiilor lansate în atmosferă. Sunt extrem de nocive iar neîntreţinerea necorespunzătoare a instalaţiei, lansează foarte multe otrăvuri în atmosferă. Gândiţi-vă că acolo se ard în general deşeuri periculoase şi atunci vă daţi seama că şi ceea ce degajă este destul de periculos pentru atmosferă. Întreţinerea incineratorului este foarte scumpă şi trebuie să-i asiguri cantităţi foarte mari de deşeuri”, a declarat pentru G4Media.ro Daniel Trifu, vicepreşedintele ONG-ului Eco-Civica.

Până să se ajungă la alegerea acestui tip de instalaţie (incinerator) pentru eliminarea deşeurilor, au mai existat alte două variante care nu au fost luate în calcul. „Era vorba de neutralizarea tipică care se practică pe scară largă. Gunoiul se ridică de societăţi autorizate, se duce la neutralizare la alte societăţi abilitate. A doua metodă era arderea cu flacără cu gaz şi a treia era această metodă, sub presiune de abur – incineratorul. Această metodă nu este cea mai bună pentru că necesită o întreţinere foarte bună şi costuri foarte mari, şi atunci este bine să încerci alte metode care nu mai elimină în atmosferă, sau să te foloseşti de agenţii economici care deja au o amprentă de carbon. Atunci, în procesul tău lor de ardere introduci şi aceste cantităţi total nesemnificative pentru amprenta de carbon deja emisă. Incineratorul acesta ca să aibă un randament şi să aibă tot timpul un procent mare de neutralizare, trebuie să aibă cantităţi mari de deşeuri asigurate. În cazul ăsta există riscul să fie introduse deşeuri care sunt materiale reciclabile şi prin urmare, tot procesul ar putea deveni unul unul periculos şi neprietenos cu mediul”, a mai spus Trifu.

Amprentă de carbon, denumita si amprenta CO2, reprezinta emisiile totale de gaze cu efect de seră pe care o organizație, un eveniment, produs sau o persoană le produce intr-un anumit interval de timp.

Faptul că incineratorul ar avea o capacitatea prea mare pentru deşeurile produse în capitală, a fost semnalat şi de către consilierul general PNL Ciprian Ciucu. Acesta susţine că se va ajunge la a se aduce gunoi din ţară şi din import, ca să fie ars la Bucureşti. Contrar celor spuse către specialişti şi de către unii din consilierii generali, primarul general al capitalei, Gabriela Firea afirma chiar în momentul în care proiectul era supus votului în Consiliul General că „Nu este vorba aşa cum s-a spus, am citit şi eu în presă, de un incinerator care va dăuna vieţii oamenilor şi mediului înconjurător, ci despre o staţie de eficienţă energetică, aşa cum există două deja în Viena, cum există în principalele capitale europene şi care sub nicio formă nu poluează. Dimpotrivă, ne ajută să punem punct acestui subiect atât de dificil, al deşeurilor”.

Primarul general este contrazis însă de reprezentaţii altor companii care au propus soluţii diferite pentru neutralizarea deşeurilor. Doi dintre reprezentanţii acestor două companii au fost prezenţi marți în şedinţa de consiliu general pentru a-şi expune soluţiile. Lor nu li s-a permis să ia cuvântul, deşi ei susţin că au fost invitaţi.

Eugen-Anton Cincu este unul dintre ei. Este auditor de mediu şi reprezentantul unei companii concurente celei care a ajuns la alegerea incineratorului. El este de părere că există soluţii mai bune decât incinerarea şi anume, gazeificarea. „Este o soluţie cu care noi am construit o fabrică acum opt ani de zile la Braşov. E o fabrică ce nu poluează, 100% ecologică şi care nu are problemele pe care le are incineratorul. Tehnologic vorbind. Problema de bază ale incineratorului este coşul de fum care aruncă în atmosferă foarte multe substanţe chimice şi toxice. Reprezentanţii primăriei pot să spună ce vor dânşii. Instalaţia fără coş, nu merge! Chiar dacă va avea filtre din ce în ce mai bune şi mai scumpe, concluzia unor studii este că ceea ce înainte se oprea în plămâni şi îmbolnăvea publicul de plămâni, acum, datorită micşorării particulelor, trece de bariera pulmonară şi ajunge în sânge”, a declarat pentru Cincu pentru G4Media.ro.

În prezent, Bucureştiul, Iaşul şi Braşovul sunt considerate de Comisia Europeană cazuri speciale, fiind localităţi unde valorile limită zilnice ale particulelor de praf au fost depăşite constant încă din ziua când Directiva Comisiei a fost transpusă în legislaţia noastră. Prin urmare, Comisia Europeană a deschis o procedură de infringement împotriva României pe motiv că autorităţile nu au întreprins măsurile necesare pentru a respecta valorile limită convenite privind calitatea aerului.

Foto: Model de incinerator de deșeuri (Sursa: Wikipedia)