Primul show couture al lui Pierpaolo Piccioli pentru Balenciaga la Paris Haute Couture 2026-2027: este direcția casei reinventată?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Primul show couture semnat de Pierpaolo Piccioli pentru Balenciaga era, fără îndoială, unul dintre cele mai așteptate momente ale sezonului. După aproape un deceniu în care Demna a redefinit imaginea casei printr-un discurs provocator, ironic și puternic ancorat în cultura contemporană, întrebarea era inevitabilă: încotro se îndreaptă Balenciaga?

Răspunsul lui Piccioli nu vine sub forma unei rupturi radicale, ci a unei schimbări de ton. Noua colecție Haute Couture Toamnă–Iarnă 2026/2027 nu încearcă să concureze cu spectaculosul ultimilor ani, ci propune o revenire la esența couture-ului, acolo unde construcția, proporția și meșteșugul devin principalele instrumente de expresie.

Primele imagini ar putea induce ideea unei continuități cu universul Valentino, casa pe care designerul a condus-o timp de peste două decenii. În realitate, însă, această asociere se estompează pe măsură ce colecția avansează. Deși sensibilitatea lui Pierpaolo Piccioli rămâne recognoscibilă, în modul în care folosește culoarea, lumina și delicatețea materialelor, fundația întregului discurs este surprinzător de apropiată de moștenirea lui Cristóbal Balenciaga.

Volumele sculpturale, siluetele desprinse de corp și preocuparea pentru arhitectura veșmântului demonstrează că noul director de creație a ales să înceapă prin a studia ADN-ul casei înainte de a-și impune propria estetică, de altfel, Piccioli a lucrat luni întregi alături de atelierele casei, cu scopul declarat de a înțelege mai întâi metodele haute couture franceze înainte de a-și pune amprenta.

Colecția este construită în jurul ideii de volum ca formă de expresie. Rochiile-cocon, mantourile ample și siluetele aproape sculpturale nu încearcă să urmărească anatomia corpului, ci creează un spațiu nou între purtător și haină, un principiu definitoriu pentru creațiile lui Cristóbal Balenciaga. În loc să accentueze senzualitatea, Piccioli explorează monumentalitatea și echilibrul proporțiilor, demonstrând că haute couture poate impresiona prin construcție și nu doar prin ornament.

Acest dialog cu arhivele este însă filtrat printr-o sensibilitate profund contemporană. Dacă Balenciaga-ul lui Cristóbal era definit de austeritate și precizie aproape matematică, versiunea lui Piccioli introduce emoția ca element central al colecției. Culoarea devine limbajul principal al acestui demers. Roz electric, portocaliu intens, verde mentă, violet și roșu transformă fiecare apariție într-un exercițiu de expresivitate, fără a compromite rigoarea construcției.

Unul dintre cele mai reușite momente ale colecției este chiar deschiderea prezentării: o geacă-balon în roșu-apus din silk gazar, purtată cu un tricou alb din satin duchesse și pantaloni supradimensionați bej din lână. Este o declarație de intenție imediată, volumul istoric, impunător, al arhivei Cristóbal este prezent, dar tradus într-un limbaj lejer, aproape conversațional. Deși romantismul cromatic amintește inevitabil de perioada Valentino, construcția rămâne profund balenciagiană. Volumul nu este decorativ, ci structural.

Aceeași abordare poate fi observată și în ținutele monocrome, unde designerul demonstrează că spectaculosul poate fi obținut fără exces decorativ. Rochia-bustieră neagră, cu o proeminență ondulată ce depășește ușor linia șoldurilor, peste care plutește liber o șifon plisată, sau paltonul alb din cașmir mulat manual pe corp, inspirat de o siluetă de seară din 1961 semnată chiar de Cristóbal Balenciaga și realizat în șase luni de muncă manuală, evidențiază interesul lui Piccioli pentru puritatea liniilor și pentru relația dintre material și corp. Luxul nu este exprimat prin broderii elaborate, ci prin precizia croiului și calitatea execuției.

Cel mai discutat moment al show-ului a fost, totuși, ținuta purtată de Gigi Hadid, la debutul ei pe podiumul couture, cu chipul învăluit într-un nor de pene de cocoș negre irizate, purtată cu pantaloni verde-chiparos și pantofi bleu-petrol. Piesa a fost descrisă chiar de designer ca o reinterpretare a costumului tradițional basc pe care Cristóbal Balenciaga îl revizita constant, transformat aici într-un șal de pene extrem de ușor, o piesă care, în ciuda amplorii vizuale, nu constrânge, ci eliberează mișcarea corpului.

În contrast cu perioada Demna, unde moda devenea adesea un comentariu social sau politic, această colecție pare să renunțe deliberat la dimensiunea conceptuală în favoarea emoției umane. Nu există ironie, provocare sau dorința de a șoca publicul. În schimb, Piccioli construiește un univers dominat de calm, eleganță și frumusețe, în care fiecare ținută este gândită ca un obiect de haute couture înainte de a deveni un mesaj cultural.

Acest accent pe emoție și umanitate a culminat cu finalul show-ului, gândit ca punctul central al întregului discurs: în loc de un simplu salut solitar, Piccioli a coborât scările alături de aproximativ 50 de artizani din atelierele Balenciaga, toți îmbrăcați în halatele albe de couture, sub o ovație în picioare din partea publicului. Gestul nu a fost decorativ, ci a rezumat exact mesajul din caietul de prezentare al colecției: couture-ul este făcut de oameni, cu timpul, atenția și dragostea lor. A fost, poate, cel mai puternic argument al debutului, nu o piesă anume, ci recunoașterea publică a mâinilor din spatele fiecărei ținute.

Totuși, colecția nu este lipsită de momente discutabile. Unele volume extreme, precum mantourile-glugă până la podea sau fustele masiv sculptate din tul, par să privilegieze impactul vizual în detrimentul echilibrului. În fotografii aceste piese impresionează prin dimensiune și culoare, însă în ansamblul colecției ele par ușor desprinse de restul discursului estetic. Sunt exemple care arată că designerul încă explorează limitele dintre propria identitate creativă și codurile istorice ale Balenciaga.

De asemenea, se remarcă o anumită rezervă în experimentarea materialelor, în ciuda unui nivel tehnic remarcabil, colecția a folosit peste 24.000 de pene din satin, tăiate și fixate individual prin tehnici de bijuterie, și 8.000 de petale pictate manual, aplicate una câte una. În comparație cu spectaculozitatea conceptuală a unor colecții couture recente, Piccioli preferă să lase forma să domine, evitând artificiile inutile. Este o alegere care conferă coerență colecției, dar care poate crea impresia unui debut prudent, preocupat mai degrabă de reafirmarea valorilor fundamentale ale casei decât de redefinirea lor radicală.

Paleta cromatică contribuie decisiv la ritmul prezentării. Alternanța dintre negru, alb și tonuri neutre cu explozii de roz, portocaliu sau verde creează un parcurs vizual bine controlat, în care culoarea funcționează ca un instrument narativ. Fiecare schimbare cromatică marchează o nouă etapă emoțională, fără ca prezentarea să își piardă unitatea.

Privită în ansamblu, colecția marchează începutul unei noi etape pentru Balenciaga. Nu este o continuare a universului construit de Demna și nici o simplă transplantare a esteticii Valentino în interiorul unei alte case. Pierpaolo Piccioli propune o direcție proprie, construită pe respectul pentru moștenirea lui Cristóbal Balenciaga și pe convingerea că haute couture își păstrează relevanța prin excelența execuției, prin recunoașterea mâinilor care o creează și prin capacitatea de a emoționa.

Acest prim capitol nu oferă toate răspunsurile și nici nu încearcă să redefinească instantaneu identitatea Balenciaga. În schimb, stabilește un punct de plecare coerent și matur. După ani în care casa a fost asociată aproape exclusiv cu provocarea și cultura virală, Pierpaolo Piccioli readuce atenția asupra valorilor care au construit reputația Balenciaga: proporția, sculpturalitatea și eleganța atemporală. Dacă această colecție reprezintă manifestul noii sale direcții, atunci viitorul Balenciaga pare să fie unul în care emoția, meșteșugul și oamenii din spatele lui vor avea un rol la fel de important precum inovația.