Preşedintele ÎCCJ, Corina Corbu: Rămâne inexplicabilă apetenţa manifestată în spaţiul public în a stimula societatea împotriva justiţiei

Rolul puterii judecătoreşti într-un stat de drept nu este doar de a garanta supremaţia legii şi respectarea drepturilor fundamentale, ci de a constitui suportul echilibrului social, prin rezolvarea stărilor litigioase care apar în societate în acord cu dispoziţiile legii, iar pentru ca acest deziderat să fie atins, statul trebuie să funcţioneze conform regulilor democratice, cele trei ramuri ale puterii acestuia trebuie să fie egale, echilibrate, să se poată contracara, dar totodată să coopereze cu loialitate pentru realizarea binelui public, declară preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Corina Corbu, transmite Agerpres.

Aceasta a transmis un mesaj de Ziua Justiţiei.

”Conform expunerii de motive a actului normativ care a instituit-o (HG nr. 364/1994), Ziua Justiţiei este destinată a marca rolul şi importanţa puterii judecătoreşti, ale partenerilor justiţiei, ale tuturor oamenilor legii, în încercarea de consolidare a statului de drept. La peste trei decenii de la acel moment, toate elementele reţinute în acea motivaţie reprezintă o luptă care continuă şi nu un deziderat deja îndeplinit”, se arată în mesajul preşedintelui Înaltei Curţi.

Potrivit acesteia, statul trebuie să funcţioneze conform regulilor democratice, cele trei ramuri ale puterii acestuia trebuie să fie egale, echilibrate, să se poată contracara, dar totodată să coopereze cu loialitate pentru realizarea binelui public.

”Denaturarea acestui echilibru, în beneficiul oricăreia dintre cele trei puteri, creează inevitabil premisele încălcării la un moment dat a drepturilor tuturor sau, mai bine zis, ale oricui şi aceasta indiferent cât de nobile ar putea fi raţiunile care au stat la baza deciziei de a perturba acel echilibru. Din această perspectivă, pentru instanţele judecătoreşti contextul în care intervine în acest an Ziua Justiţiei nu oferă prilej de celebrare, ci de precauţie şi reflecţie. Înainte de a fi judecători, judecătorii sunt cetăţeni şi, mai înainte de atât, sunt români obişnuiţi, cu propriile aspiraţii, preocupări profesionale şi personale şi cu propriile obiective şi griji. Este indubitabil că astăzi toţi românii parcurg un moment dificil. În momentele dificile popoarele puternice se adună împreună, nu se despart în facţiuni antagonice, se tratează cu respect, iar nu cu duşmănie, îşi pun în comun ideile şi aptitudinile pentru a depăşi acel moment dificil”, spune preşedintele ÎCCJ.

Ea subliniază că momentele dificile se depăşesc prin coeziune şi rezilienţă, ele nu pot fi combătute prin divizare şi acuzaţii aruncate unor categorii sociale sau profesionale.

”Rămâne astfel pentru mine inexplicabilă apetenţa manifestată uneori în spaţiul public în a stimula societatea împotriva justiţiei, iar nu în sensul de a o privi ca o parte vitală a întregii societăţi. Românii suficient de în vârstă îşi mai amintesc, fără îndoială, ce înseamnă o societate fără justiţie independentă şi fără stat de drept. Îşi mai amintesc ce înseamnă ca judecătorii, ca putere a statului, să nu aibă puterea de a cenzura abuzurile statului împotriva cetăţeanului. Este perfect legitim ca, în momentele de linişte, unora sau chiar multora dintre cetăţeni să li se pară justiţia noastră prea lentă, să remarce episoade de incompetenţă sau aroganţă sau chiar, pentru că tot este la ordinea zilei, să aprecieze că acest serviciu public costă contribuabilul prea mult faţă de ce oferă. Şi nu trebuie să ne ascundem, unele dintre aceste critici au o bază factuală relevantă pe care se întemeiază. Ceea ce se trece însă sub tăcere de către cei care încearcă să portretizeze puterea judecătorească ca „inamic al societăţii” este cât de „scump” este însă să nu ai instanţe judecătoreşti independente şi puternice, la care să poţi apela la cetăţeni atunci când drepturile tale sunt încălcate. Şi sunt sigură că foarte mulţi dintre cei care s-au aflat într-o astfel de situaţie împărtăşesc această concluzie”, afirmă Corina Corbu.

Revenind la criticile aduse sistemului judiciar, mai spune ea, chiar şi la o trecere în revistă extrem de rapidă se remarcă că multe dintre acestea se întemeiază pe o stare de spirit născută pe baza unor situaţii inechitabile din trecut, care au fost corectate tocmai cu implicarea activă a sistemului judiciar, şi care astăzi nu ar mai fi posibile, pe compararea unor situaţii care nu sunt echivalente, cum ar fi „confundarea” celor mai mari venituri din sistem cu media veniturilor din sistem sau pe repunerea obsesivă în discuţie, la intervale foarte reduse de timp de la ultima modificare, a unor elemente fundamentale ţinând de statutul magistraţilor.

”Motivaţia acestor atitudini poate fi diversă, de la obţinerea de simpatie şi capital politic ori de la un posibil calcul cinic de slăbire a acelei puteri a statului care este independentă faţă de puterea politică şi până la convingerea sinceră a autorilor. Aceasta, la rândul ei, poate fi cauzată în mod obiectiv de deficienţele reale ale justiţiei, de care aminteam, dar poate fi (şi de multe ori a fost) şi urmarea unei documentări insuficiente sau partizane sau a ignorării imaginii de ansamblu asupra modului de funcţionare a acestui serviciu public. Indiferent de motivaţii, efectul acestor atitudini este acelaşi – slăbirea justiţiei prin diminuarea prestigiului acesteia. Această emoţie negativă generată în societate descurajează judecătorii să-şi continue cariera, va începe să inhibe absolvenţii de top să opteze pentru sistemul judiciar, face acceptarea deciziilor judiciare de către părţi mai dificilă, „instigând” astfel, în mod paradoxal, la existenţa şi mai multor litigii şi agravând problemele sistemului”, atrage ea atenţia.

Potrivit acesteia, judecătorii nu au ascuns niciodată problemele majore cu care se confruntă sistemul judiciar.

”Dimpotrivă, am semnalat constant agravarea supraîncărcării, am luat toate măsurile administrative posibile pentru a preveni efectele acesteia asupra duratei proceselor, am răspuns totdeauna pozitiv când s-a iniţiat consultarea noastră în raport cu diferite modificări legislative. Mai avem multe de făcut sub aceste aspecte, precum şi în ceea ce priveşte monitorizarea performanţei profesionale şi a respectării standardelor de integritate. Spre deosebire de alte profesii, mecanismele disciplinare funcţionează în mod efectiv; periodic există cazuri de magistraţi sancţionaţi pentru diferite abateri disciplinare, astfel că, în mod obiectiv, nu poate fi reţinută impunitatea atât de des clamată în poziţionări publice, însă este indubitabil că acest sistem de asigurare a responsabilităţii trebuie în continuare rafinat şi întărit, după cum trebuie stimulată suplimentar şi autodisciplina profesională. Însă, dacă acest proces de contrapunere a justiţiei în raport cu societatea va continua să se manifeste periodic, în orice situaţia de criză vom traversa, dacă cariera de judecător va deveni tot mai puţin atractivă, iar statutul judecătorului nu va avea stabilitatea necesară, dacă vom avea din ce în ce mai puţini judecători şi dacă ei vor proveni din ce în ce mai puţin dintre absolvenţii de elită, cu alte cuvinte, dacă justiţia va deveni mai puţin puternică, atât ca putere a statului, cât şi la nivelul individual al judecătorului toate deficienţele pe care le constatăm astăzi nu vor dispărea şi nu se vor atenua, ci dimpotrivă, se vor amplifica şi se vor croniciza”, avertizează aceasta.

Corina Corbu spune că susţine fără nicio rezervă preocuparea generală a sistemului judiciar de a crea condiţiile – profesionale, umane, materiale, de performanţă etc. – pentru a trata cetăţeanul care se adresează justiţiei cu respect.

”Faptul dacă el va ieşi „câştigător” din litigiul judiciar în care este angajat ţine de circumstanţele concrete ale situaţiei respective – în justiţie, în marea majoritate a cazurilor, o parte pierde, iar cealaltă câştigă, un inculpat va primi una dintre pedepsele prevăzute de lege, altul va fi achitat; în oricare dintre situaţii, cineva va fi nemulţumit şi de aceea judecătorii şi sistemul judiciar nu vor câştiga niciodată un concurs de popularitate. Este cu atât mai important să li se prezinte corect cetăţenilor locul şi rolul justiţiei în arhitectura statului şi faptul că aceasta este de fapt ultimul loc în care îşi pot apăra drepturile dacă le-au fost încălcate. Atât în activitatea celei mai înalte instanţe de control judiciar, cât şi în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, sau în calitate de coleg sau de simplu cetăţean, am cerut întotdeauna judecătorilor responsabilitate şi echilibru. Le-am cerut întotdeauna să accepte criticile, să încerce să înţeleagă dorinţele societăţii şi să le răspundă prin profesionalism şi integritate”, a transmis preşedintele Înaltei Curţi.

Aceasta consideră că aceleaşi două coordonate – responsabilitate şi echilibru – trebuie să prevaleze şi în discursul public al celorlalte două puteri ale statului atunci când se referă la cea judecătorească, ”mai ales că aceştia ar trebui să cunoască momentele critice din istoria de câteva decenii a noii noastre democraţii, precum şi faptul că pentru multe dintre acestea rezolvarea a fost căutată tocmai pe calea justiţiei”.

Rolul fundamental al justiţiei, precum şi realităţile şi situaţia concretă a acestui serviciu public trebuie prezentate onest, profesionist şi constructiv, singularizarea în mod negativ a judecătorilor, pentru a-i contrapune altor profesii şi categorii sociale, trebuie să înceteze şi aceasta este o obligaţie care revine tuturor puterilor statului, nu numai celei judecătoreşti, susţine ea.

Preocuparea judecătorului pentru calitatea legii pe care este chemat să o aplice, pentru echitatea procedurilor judiciare, pentru modul de funcţionare a acestui serviciu public, dar şi pentru propriul său statut este perfect legitimă, întrucât toate acestea se află printre factorii cei mai importanţi care influenţează capacitatea sa de a-şi exercita profesia în mod independent şi imparţial, astfel cum îi impune legea, mai spune preşedintele ÎCCJ.

”Stimaţi colegi judecători, procurori, magistraţi-asistenţi, asistenţi judiciari, grefieri şi orice altă categorie de personal din cadrul sistemului judiciar, regret că tonul acestui mesaj nu este poate cel mai festiv, mi-aş fi dorit acest lucru având în vedere că este ultimul mesaj de Ziua Justiţiei pe care îl transmit ca preşedinte al Înaltei Curţi. Această împrejurare nu înseamnă însă o nerecunoaştere a activităţii dumneavoastră şi a ataşamentului pe care l-aţi arătat faţă de valorile justiţiei, precum şi faţă de valorile profesiei din care faceţi parte, ci constituie tocmai contrariul. Vă rog să regăsiţi în sinceritatea mesajului de astăzi tocmai cel mai profund respect pentru aceste merite care vă revin. Totodată, vă invit pe toţi şi îi invit deopotrivă pe partenerii esenţiali ai justiţiei – avocaţi, notari publici, consilieri juridici etc. – să răspundem împreună acestor preocupări, dar şi critici care provin din diverse segmente ale societăţii, să răspundem tocmai crescând calitatea actului de justiţie şi a eficienţei acestui serviciu public. Nu vă descurajaţi, nu apreciaţi unele elemente contextuale negative ca pe o nerecunoaştere a rolului dumneavoastră social; vă invit să faceţi tocmai contrariul”, este mesajul Corinei Corbu.

Ea mai afirmă că magistratura, dar nu doar ea, ci toate profesiile juridice sunt profesii de vocaţie, iar profesionalismul, pregătirea continuă, modul de conduită şi curtoazia în raport cu colegii, participanţii la proces şi societatea însăşi sunt cea mai bună modalitate de a întări prestigiul justiţiei.

”Cetăţenii care apelează la justiţie trebuie să fie principalul nostru partener şi principala noastră garanţie pentru a ne asigura şi consolida independenţa şi statutul de putere a statului, încrederea societăţii este esenţială. Este convingerea mea sinceră că, prin munca dumneavoastră din precedentul an judiciar, prin competenţa profesională şi conduita integră, precum şi, nu de puţine ori, prin inovaţie ştiinţifică şi profesională, aţi contribuit cu toţii la consolidarea acestui obiectiv şi sunt sigură că toate problemele cu care ne confruntăm astăzi pot fi depăşite prin coeziune şi dedicaţie faţă de profesia noastră”, se arată în încheierea mesajului preşedintelui Înaltei Curţi.