OP – ED / Octavian Goga, legea și demagogia ultranaționalistă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Octavian Goga a fost un nazist român. Adept al ocupării Austriei de cel de-al Treilea Reich, în viziunea sa – „un act de dreptate arian”, Goga era stimat la Berlin, unde s-a întâlnit, în repetate rânduri, cu Hitler, iar Partidul Național Creștin (PNC) a fost considerat de Alfred Rosenberg, ideologul nazist numărul unu, ca fiind echivalentul în România al NDSAP.

Octavian Goga a înființat alături de AC Cuza, în 1935, PNC, care a fost un partid de extremă dreaptă, fascist, antisemit si xenofob. Emblema partidului era tricolorul cu zvastica în mijloc. La înmormântarea sa, sicriul lui Octavian Goga a fost însoțit de o coroană în formă de zvastică.

Să îl citim pe Octavian Goga, așa cum era el de acord cu planul nazist de deportare a evreilor în Madagascar: „Și acești evrei de tip pur semit, cu tenul măsliniu și părul negru, în general destul de fini și șlefuiți, nu aveau nimic în comun cu cei pe care noi îi numim «evrei sălbatici», cu tenul roșcovan, cu fața largă și turtită, care ne-au sosit ulterior din Polonia și Rusia. La nevoie ne-am acomoda cu primii… estimez la 500.000 pe evreii emigrați la noi după 1914… Ei bine, nu am putea oare să îi trimitem departe, de unde nu ar mai putea să iasă… Nave de război ar patrula împrejur… În Madagascar, spre exemplu” (Paris-soir, 10 ianuarie 1938, p. 4).

Încă de la începutul anilor ’20, pentru Goga evreii erau „secrețiunile impure” (O. Goga, „Primejdia străinilor”, în Mustul care fierbe, București, Ed. Scripta, Buc 1992, p. 291), „cete de lăcuste, penetrație parazită, pecingine” („Fierbe țara”, în Idem, p. 298), „un imens putregai s-a înfipt aici, un teribil cancer, care va trebui ars de la rădăcini” (Ibidem) iar pentru cei care nu doreau să părăsească România el recomanda, în 1933, lagăre de concentrare (O. Goga, „Transformarea sufletească a României”, conferință ținută la Teatrul Național, rostită cu ocazia sfințirii catedralei din Cluj, 1933, Naționalismul dezrobitor. Permanenta ideii naționale, București, Ed. Albatros, 1998, p. 473).

Pe scurt, Octavian Goga declara la Târgoviște în 1937: „A salva țara înseamnă înlăturarea elementului jidănesc” (Țara Noastră, 30 decembrie 1937, nr. 961, p. 4) Și, într-adevăr, prin Decretul-Lege nr. 169 de revizuire al cetățeniei, un număr de 225.222 de evrei români au fost rapid denaturalizați de guvernul Goga-Cuza, așa cum stabilise programul Partidului Național Creștin, al cărui președinte Goga era și al cărui program prevedea introducerea antisemitismului ca politică de stat și limitarea severă a libertății presei.

Au fost introduse masuri discriminatorii antisemite: 200 de medici evrei au fost concediati de Casa Centrala de Asigurari Sociale, profesorii evrei din licee au primit interdictia de a preda limba romana si istoria nationala iar barourile au eliminat in masa pe avocatii evrei.

Prevederile legale sunt clare în ceea ce privește liderii fasciști români. Articolele 12 și 13 din OUG nr. 31/2002, modificate prin Legea nr. 241/2025, stipulează:

„Art. 12: Se interzice ridicarea sau menținerea în locuri publice, cu excepția muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative, referitoare la persoanele vinovate de săvârșirea infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, precum și la persoanele care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.
Art. 13: (1) Se interzice acordarea sau menținerea numelor persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de crime de război, precum și ale persoanelor care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, unor străzi, bulevarde, scuaruri, piețe, parcuri sau altor locuri publice.
(2) Se interzice, de asemenea, acordarea sau menținerea numelor persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de război, precum și ale persoanelor care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, unor organizații, cu sau fără personalitate juridică”.

Aici intervine demagogia ultranaționaliștilor români care protestează împotriva acestei legi. Deranjați de faptul că promovarea în spațiul public, prin monumente și denumiri de străzi etc., memoriei unor persoane care, într-un moment sau altul al vieții lor, s-au încadrat într-una din situațiile prevăzute în lege, reprezintă o faptă penală, ei recurg la artificii vădit mincinoase. Se susține că aplicarea legii ar reprezenta o „tentativă de eliminare a lui Goga poetul și luptătorul pentru Unire din conștiința publică [ceea ce] este un atentat la identitatea națională” și faptul că ar exista „acțiuni care îi terfelesc memoria și atentează la patrimoniul cultural al Clujului și al României”.

Retragerea statuii lui Goga din spațiul public, plasată vis-à-vis de Universitatea „A.I. Cuza” din Iași, ar avea „scopul de a ascunde publicului fața (sic!) unui mare luptător pentru cauza românilor asupriți în Transilvania, supranumit «poetul pătimirii noastre»”. („Un atentat la identitatea națională: Intelectualii clujeni se opun eliminării numelui lui Octavian Goga din spațiul public”, ziarulfăclia.ro, 24 aprilie 2026)

Mai prudent, dar de asemenea înclinat spre deformarea realității, istoricul Ion Aurel Pop recunoaște politica pronazistă de alianță cu Axa a premierului Octavian Goga, dar scrie, în legătură cu acest caz, despre faptul că „sancționarea vorbelor sau scrierilor cuiva se cheamă delict de opinie”, despre „respingerea oamenilor în bloc”, despre posibila „scoatere a lui Goga din istoria literaturii române”, descriind aplicarea legii cu sintagma: „aceste epurări”.

Ba mai mult, în cazul lui Radu Gyr, lider legionar notoriu și participant activ la rebeliunea legionară, Ion Aurel Pop afirma că s-ar dori cenzurarea poeziilor celebrului bard legionar. In plus, istoricul clujean, reia o lozincă revizionistă a propagandei comuniste, afirmând că Radu Gyr „a avut și atitudini personale democratice” prin faptul că ar fi contribuit la crearea teatrului evreiesc Barașeum, apărut în realitate printr-o brutală segregare rasială (ghetoizare), si nu ca un gest de protejare a comunității evreiești (Ion Aurel Pop, „Războiul cu istoria”, ziarulfăclia.ro, 22 aprilie 2026)

Aplicarea legii privind liderii organizațiilor fasciste din România nu implică câtuși de puțin nedorita și imposibila cenzurare sau eliminare din cultura română a creației literare, publicistice sau științifice a acestor persoane. În realitate, este vorba doar de interzicerea glorificării lor în spațiul public prin monumente, atribuiri de nume de străzi etc. Nimic nu împiedică studierea și discutarea publică a operei lor. Restul este diversiune și falsificare a realității…

NOTĂ Acest text a fost scris și publicat de autor în calitatea sa strict personală și nu reprezintă opinia instituțiilor la care acesta este afiliat.