Galați 30 iunie 1940, Dorohoi 1 iulie 1940 – două masacre comise de armata română împotriva populației civile care prefațează Holocaustul din Români

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cele două masacre au avut loc în timpul retragerii armatei române din Basarabia – cel de la Galați – și nordul Bucovinei – cel de la Dorohoi, în urma ultimatumului sovietic, la rândul său un efect al Pactului Ribbentrop – Molotov, dintre Germania nazistă și URSS, semnat la Moscova pe 23 august 1939. Istoricul Adrian Cioflâncă, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România (CSIER) și membru în colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a explicat într-un interviu cum s-au petrecut cele două masacre. Mai întâi, cel de la Galați.

Adrian Cioflâncă: Autoritățile locale militare decid că prioritate refugiații care veneau din Basarabia, iar cei care urmau să ajungă în Basarabia sunt opriți, pe termen nelimitat și sunt închiși într-un lagăr încropit din preajma gării Galați.

Acolo se adună în jur de 2000 de persoane care sunt închise fără alimente, sub cerul liber, care nu primesc apă, nu primesc mâncare și, mai mult, sunt percheziționate de agenți vamali, militari și polițiști pentru a li se lua bunurile găsite asupra lor.

Sunt invocate vreo două ordine ministerile și niște regulamente, iar acest control duce practic la jefuirea populației închise în lagăr. Vorbim de evrei, de români basarabeni, de ruși și de ucraineni.

Din acest episod al controlului izbucnește masacrul, trebuie știut că în zona Galați se adună trupe care tocmai se retrăseseră din Basarabia, care trecuseră prin episoadele complicate din sudul Basarabiei și de asemenea dintr-o confruntare militară care a avut loc pe capul de pod de la Giurgiulești.

În atmosfera aceasta tensionată, autoritățile militare iau decizia de a folosi trupe retrase în paza Galațiului, ceea ce agravează situația, pentru că oamenii ăștia se întorc frustrați pentru că nu avuseseră voie să tragă, se întorc înfricoșați, se întorc dornici de răzbunare și în scurt timp vor găsi oportunitatea pentru acest lucru.

Interesant este că în Galați se retrage și comandantul corpului de cavalerie, generalul Atanasescu, care pur și simplu și-a părăsit trupele, urcându-se în tren și s-a dus la Galați unde a contribuit la ideea care devine un consens, că evreii au cauzat nenorocirile, haosul și umilința trupelor române din timpul retragerii.

Așadar, se produce acest control, iar masacrul izbucnește în momentul în care intervine un incident între o femeie, care protestează față de controlul vamal, militarul care era prezent în acel grup de control o pălmuiește,  partenerul femeii sare în ajutorul ei, militarul trage un foc de armă, iar cei din paza exterioară a lagărului, pentru că vorbim de un incident care se produce din interiorul lagărului, au interpretat acel foc de armă ca fiind tras de refugiați.

În scurt timp s-a stârnit o psihoză cum că refugiații atacă paza militară din zona gării, iar marinarii – era acolo o unitate de marină de 24 de persoane și – și mai multe unități de infanterie de asemenea era o unitate de infanterie care se afla în tren, toc ai retrasă din Basarabia, toți aceștia pleacă spr zona lagărului și deschid focul în plin împotriva refugiaților și sunt uciși între 80 și 400 de oameni.

S-au păstrat fotografii îngrozitoare de la această crimă în masă și un proces verbal cu victime, iar din acest proces verbal putem ghici etnia victimelor, o parte dintre ei erau evrei, dar au fost uciși de asemenea mulți țărani români basarabeni, ucrainieni și ruși.

Am fost la Galați să caut groapa comună cu victimele masacrului și dacă vă închipuiți nimeni din acel oraș mare, e adevărat imdustrializat, cu un rulaj al locuitorilor foarte mare, așadar cu o memorie locală mai slabă, nimeni nu știe unde sunt aceste gropi comune, ceea ce mu se pare de-a dreptul suspect.

Eu sper ca totuși să putem afla unde au fost îngropați cei 80 sau 400 de oameni, pentru că încă nu știm, sper ca pe gara din Galați să fie pusă o placă memorială care să amintească de acest masacru și sper ca România să-și asume faptele de atunci.

Reporter:  Se poate spune că acest masacru reprezintă prima crimă în masă de pe teritoriul României în perioada modernă, cu excepția lui 1907 și reprezintă de fapt începutul Holocaustului din România?

Adrian Cioflâncă: Da, este începutul Holocaustului și asta pune un pic în cauză modul în care explicăm în mod obișnuit Holocaustul din România.

Foto: CNSAS

Ca factor explicativ invocăm guvernul antisemit, ori cel legionar, ori cel al lui Antonescu de după ianuarie 1941, or în această situație puterea era deținută de un guvern nu era explicit antisemit, știm că avea foarte mulți antisemiți în componență, dar este clar că explicațiile stau altundeva, pentru că mult timp a fost explicat fie prin contribuța legionarilor, fie prin contribuția autorităților antonesciene.

Lucrurile încep însă mai devreme și avem aceeași logică de de funcționare pe care o găsim în timpul pogromului de la Iași exact un an mai târziu, această combinație de factori structurali cu factori conjuncturali. Iar factorii structurali pe care i-aș invoca aici sunt doi: unul de natură ideologică, culturală și altul de natură instituțională.

Vorbim de prezența antisemitismului în toate structurile de putere din România care devine obictul unui consens imaginat de cultură politică, care are efecte clare asupra politicii României încă din vara anuki 1940, iar factorul instituțional este armata și vorbim încă puțin de acest lucru.

La conducerea armatei avem în acest moment generali pe care-i vom regăsi în timpul crimelor în masă din 1941.

Secția a II-a a Marelui Stat Major, care era unitatea de informații și contra-informații a armatei, era organismul cel mai antisemit din structura instituțională a armatei, și-n acest caz are un rol covârșitor prin aceea că distorsionează faptele prin focalizează responsabilitatea haosului din Basarabia pe seama evreilor și pentru că n ia măsuri pentru stabilizarea situației decât cu întârziere și mușamalizând apoi anchetele împotriva acelora care au comis crime în masă la Galați și la Dorohoi.

Reporter:  A fost cineva pedepsit pentru crimele de la Galați?

Adrian Cioflâncă: Da, acesta este un lucru pe care l-am aflat relativ recent, pentru că dacă ne uităm la ce s-a scris despre masacrul de la Galați în cărțile clasice, ale lui Jean Ancel și Radu Ioanid găsim foarte puțin, găsim informații pe care Jean Ancel le-a primit pe sub mână de la istorici oficiali în perioada anilor ’80 când a fost în România și a fost urmărit strict de Securitate și cu mare chin a pus mâna pe câteva documente, iar Radu Ioanid se bazează pe un dosar care a ajuns la Muzeul Holocaustului de la Washington pe baza protocolului cu CNSAS.

Pe lângă aceste surse subțiri am identificat un dosar mare cu 11 volume, având peste 4200 de file, în care sunt condamnate nouă persoane pentru masacrul de la Galați.

Ofițerul cu rangul cel mai înalt vizat de anchetă a fost Alexandru Dumitrescu, care era locotenent colonel în 1940 și a fost condamnat în 1953 la 12 ani de muncă silnică.

A avut loc o anchetă și în 1940 la presiunea sovietică, dar aceasta a fost mușamalizată.

Mai avem un personaj esențial în această poveste, cel care conducea unitatea de marinari din gară, anume Mihail Bratoveanu, care a făcut închisoare  pe ntru că a comandat acest pluton de execuție care a acționat în gara Galați, și e interesant că acest personaj povestește în închisoare în diferite faze ale anchetei și apoi pe interceptările Securității. În mai multe feluri masacrul de la Galați, ajungând spre anii ’80 să facă bravadă.

Interesant este că omul acesta prinde și revoluția din ’89 și după Revoluție se laudă în presa din Galați cum a participat la acest masacru și că a făcut ce trebuia conform ordinelor militare de atunci. A fost un personaj tragic, dar care e foarte important de studiat pentru a înțelege dinamica violenței.

Reporter:  A doua zi, 1 iulie 1940, are loc pogromul de la Dorohoi. Cum s-a desfășurat acesta?

Adrian Cioflâncă: În privința Dorohoiului, lucrurile seamănă foarte mult cu Galați, crimele se petrec în același context al psihozei din zilele retragerii.

E important de știut un amănunt, anume că în momentul în care au fost stabilite noile granițe de partea sovietică ministrului român la Moscova, Gheorghe Davidescu, i-a fost înmânată o hartă, pe care erau desenate noile granițe.

Davidescu refuză să ia această hartă, care ajunge cu întârziere la București și asta a lăsat un dubiu asupra zonei maxime până unde vor ajunge sovieticii în urma ultimatumului.

Așadar, celor din Dorohoi nu le era clar dacă sovieticii se vor opri mai sus de oraș sau vor intra în oraș sau vor ocupa toată Moldova.

Serviciul de informații al armatei înregistrează cu mare frecvență acest zvon, că sovieticii vor ocupa toată Moldova istorică și asta explică psihoza militarilor ajunși la Dorohoi sau care erau în Dorohoi.

Mai ales că în Herța izbucnise un incident militar, Herța era în zona  liniei îngroșate trasate de sovietici și românii credeau că acea zonă va rămâne în componența statului român.

Acolo și-au făcut apariția trupe blindate sovietice și a izbucnit un mic incident militar în care au fost omorâți mai mulți militari români între care și un evreu.

Cadavrele acestor militari au fost transportate la Dorohoi pentru a fi înmormântate.

Reporter:  Cum se numea și cum a murit acel militar evreu?

Adrian Cioflâncă: Se numea Iancu Solomon și sunt mai multe versiuni asupra morții lui. Una este că ar fi sărit în apărarea ofițerului superior al său, căpitanul Ioan Boroș, care comandantul Bateriei 1 din Regimentul 6 Artilerie, s-ar fi interpus, spun anumite surse, între el și tanchiștii Armatei Roșii care au deschis focul.

Cert este că au fost omorâți amândoi, plus încă un militar, Alexandru Dragomir și cadavrele celor trei au fost duse la Dorohoi pentru a fi în mormântate.

Cimitirul creștin din oraș se află peste drum de cimitirul evreiesc. Așadar în momentul izbucnirii incidentelor în cele două cimitire se desfășurau slujbe de îngropare a morților, Iancu Solomon de o parte și cei doi militari români creștini de cealaltă parte.

Dar masacrul, în ciuda istoriografiei de până acum, nu a izbuncit acolo așa cum s-a crezut, ci, pe baza unor documente noi de la CNSAS, am putut să identific militari care au fost condamnați pentru masacru, din nou după război,  și am putut să determin că masacrul a izbucnit în nordul orașului în zona Trestiana, cum era și normal, pe calea de retragere a trupelor române dinspre nordul Bucovinei.

Acolo se găseau unități de grăniceri și de vânători de munte, care se retrăgeau în haos, mai ales cele de grăniceri care nu erau compacte și intrând în zona Trestiana din Dorohoi au început să jefuiască locuințe evreiești.

Reporter:  Trestiana era un cartier evreiesc?

Adrian Cioflâncă: Nu, era cu populație mixtă, ca întreg orașul. Cei mai mulți dintre evrei locuiau în zona centrală.

Reporter:  Este un incident anume care declanșează pogromul?

Adrian Cioflâncă: Da, este un incident la un birt în care militarii forțează intrarea, proprietarul evreu se opune, este scos afară și împușcat, după care se declanșează o vânătoare de evrei în această zonă a orașului și se răspândește zvonul că intră sovieticii.

În zona de sud a orașului unde erau cele două cimitire, militarii care participau la slujba din cimitirul creștin aud focurile de armă din nord și le interpretează ca fiind o invazie sovietică și pornind de la ideea că intră sovieticii și că ei se vor folosi de evreii din oraș pentru a provoca dezordini, militarii din cimitirul creștin decid să-i execute pe evreii din cimitirul vecin, motiv pentru care 40 de oameni din cimitir sunt puși pe margine șanțului și împușcați.

Câțiva dintre ei supraviețuiesc și avem mărturiile lor zguduitoare care s-au păstrat în arhive, unii dintre ei răniți, aceștia fug și scapă cu viață și pot depune mărturie la anchetă efectuată după război.

Din asta înțelegem că nu vorbim de un pogrom, ci de un masacru, deoarece cele mai multe victime au fost înșirate pe marginea unui șanț și împușcate.

Au mai fost împușcați oameni în nordul orașului și apoi prin câteva razii prin centrul orașului.

Reporter:  Oficial numărul victimelor este de 53, dar se pare că de fapt a fost mai mare.

Adrian Cioflâncă: S-ar putea să fie  mai mare, dar ca în multe alte situații de crime în masă nu vom putea afla adevărul decât cu prețul exhumării gropilor comune din cimitirul din Dorohoi, acolo unde se află și documente sau identificând alte surse în arhive.

Deocamdată, pe acest subiect vă pot spune că într-adevăr sunt mai multe victime decât cele din procesul verbal oficial, dar nu știm cu cât acest număr este mai mare.

Reporter:  Există și un element de premeditare în cadrul acestui masacru sau pogrom, cum vreți să-l numiți?

Adrian Cioflâncă: În cazul masacrul de la Galați din 30 iunie 1940 știm sigur că înainte cu o zi de masacru a avut loc o întrunire militară chiar în clădirea gării, la care există un martor ocular și care povestește că se pregătea o mișcare de forță pentru a-i intimida pe sovietici după mai multe zile în care forțele române cedaseră, comandanții militari din zonă chiar gândiseră o contra-ofensivă și rămâne întrebarea dacă nu cumva și mișcarea împotriva evreilor era premeditată.

În cazul pogromului de la Dorohoi, este o mișcare spontană în dinamica evenimentelor, dar vorbim iarăși de cei doi factori structurali: antisemitismul în general și antisemitismul armatei ca instituție prezentă în zonă, armată care transmitea antisemitismul pe calea discursului oficial, pe calea învățământului militar, a orelor de instrucție, avem în acest moment multe documente care arată acest lucru.

Așadar militarii erau socializați într-un etos antisemit și nu este de mirare că au acționat în acest fel în contextul evenimentelor din 1940.

Reporter: În final aș vrea să vă întreb, ce importanță au masacrul de la Galați și pogromul de la Dorohoi din vara lui 1940 în dinamica Holocaustului din România?

Adrian Cioflâncă: Sunt extrem de importante. Unu: ele revizuiesc cronologia obișnuită care plasează începutul Holocaustului în vara anului 1941.

Faptul că avem evenimente care se desfășoară după o logică similară cu un an mai devreme, ne obligă să revizuim această cronologie și explicarea faptelor.

Revin asupra celor două elemente explicative de care am tot pomenit în discuția noastră, antisemitismul și rolul armatei în aceste violențe.

În al doilea rând, evenimentele din vara anului 1940, creează un element de referință în funcție de care se configurează raționalitatea intervenției din 1941.

Reporter: Deci Galați și Dorohoi constituie într-un fel o repetiție pentru Pogromul de la Iași din iunie 1941?

Adrian Cioflâncă: Da, e important, pentru că istoria din manuale spune că noi am intrat în război în 22 iunie 1941, dintr-un motiv să zicem de oportunitate, anume să ne recuperăm teritoriile pierdute în 1940.

Da, e adevărat, dar mai există două motive care sunt evidente în discursurile ale lui Ion Antonescu, adjunctului său, Mihai Antonescu, și ale comandanților militari din acea vreme.

• Răzbunarea lui 1940;
• Purificarea etnică a României din acea vreme. Considerându-se că evreii sunt sursa necazurilor statului român, se consideră că războiul este o oportunitate istorică pentru a produce purificare etnică prin diferite mijloace: prin deportare, prin discriminare și dezangajare economică și civilă a evreilor și prin crime în masă.

Reporter: Privind la dinamica declanșării pogromului de la Iași din 29 iunie 1941 aceasta pare surprinzător de asemănătoare cu ce se întâmplă la Galați și Dorohoi cu un înainte, sigur, pe o scară mult mai mare.

Adrian Cioflâncă: E adevărat, pentru că joacă un rol esențial psihoza, starea foarte tensionată, să nu uităm că în timpul Pogromului de la Iași, pentru că are loc un contra-atac sovietic foarte puternic în preajma zilei de 26 iunie, în Iași se răspândesc zvonurile că sovieticii vor intra în oraș, deci la fel ca la Galați și Dorohoi.

Pe lângă aceasta joacă un rol extraordinar zvonurile și propaganda antisemită, joacă un rol extraordinar armata și celelalte autorități în uniformă, poliție, jandarmi și gardieni civili, care la fel joacă un rol important și la Galați și la Dorohoi și avem diferite confuzii care atribuie incidente și fapte grave evreilor și din toată această chimie explozivă se ajunge la crime în masă împotriva evreilor.