O specie de balenă care își ”repară” propriul ADN, posibilă cheie pentru cercetările privind longevitatea

Balenele de Groenlanda (Balaena mysticetus), mamifere uriașe a căror vârstă depășește frecvent 200 de ani, sunt noua țintă a cercetătorilor care studiază condițiile specifice care determină longevitatea peste medie.

O cercetare publicată în revista Nature și citată de The Times prezintă mecanismul biologic care le conferă această longevitate uimitoare, oferind indicii relevante despre oamenii ar putea să sfideze trecerea anilor.

O echipă de oameni de știință de la Universitatea din Rochester, New York, a identificat o proteină numită CIRBP (prescurtare de la cold-inducible RNA-binding protein), căreia îi atribuie un rol esențial în prelungirea vieții balenei.

Această proteină acționează ca un scut de apărare, ajutând la repararea ADN-ului deteriorat și împiedicând astfel apariția unor boli precum cancerul.

Importanța descoperirii a fost demonstrată experimental: atunci când cercetătorii au introdus o versiune a proteinei CIRBP în celule umane, acestea au reparat ADN-ul rupt cu o precizie mai mare, arată The Times.

Mai mult, când această proteină a fost inserată în organismul musculiței de oțet (Drosophila melanogaster), le-a prelungit unor exemplare durata de viață.

Profesoara Vera Gorbunova, care a condus studiul, este de părere că aceste rezultate ar putea indica o cale către tratamente care să permită viitoarelor generații să depășească speranța de viață actuală.

Misterul longevității acestei balene este deosebit de intrigant în contextul a ceea ce este cunoscut sub numele de Paradoxul lui Peto.

Conform acestuia, animalele mari, cu miliarde de celule care se divid constant pe o durată de viață lungă, ar trebui să aibă un risc mult mai mare de a dezvolta cancer decât cele mici. Cu toate acestea, giganți precum balena de Groenlanda și elefantul nu se confruntă cu acest risc crescut.

Mecanismul prin care balena evită cancerul s-a dovedit a fi surprinzător. Inițial, oamenii de știință au emis ipoteza că balena ar putea pur și simplu să tolereze un număr mare de mutații cauzatoare de cancer. În schimb, studiul a arătat că celulele balenei acumulează, de la bun început, mult mai puține mutații oncogene.

Proteina CIRBP este esențială în acest proces, reparând cea mai periculoasă formă de deteriorare genetică – rupturile duble ale catenei de ADN – mai eficient și mai precis decât la oameni sau șoareci.

Această metodă diferă de cea a altor animale mari, precum elefanții, care contracarează cancerul printr-o strategie de „sacrificiu celular”, având mai multe copii ale genelor „supresoare de tumori” care omoară celulele periculoase. Balena de Groenlanda, dimpotrivă, utilizează o strategie pe care cercetătorii o numesc „conservatoare”: își menține ADN-ul în stare optimă, oprind coruperea acestuia înainte să apară.