O mutație rară care provoacă nanism ar putea încetini și efectele îmbătrânirii/ De ce este asociat Sindromul Laron cu un risc mai scăzut de cancer, diabet și declin cognitiv

O formă rară de nanism, care afectează doar 400-500 de persoane din întreaga lume, a stârnit interesul oamenilor de știință care studiază îmbătrânirea și bolile metabolice, scrie revista Nature. Acest lucru se datorează faptului că o serie de studii au asociat această afecțiune cu o serie de efecte pozitive asupra sănătății, inclusiv protecția împotriva diabetului, a cancerului1 și a declinului cognitiv.

Deși nu este clar dacă persoanele care suferă de această afecțiune, cunoscută sub numele de Sindromul Laron sau deficiență a receptorilor hormonului de creștere, trăiesc în medie mai mult decât cele care nu suferă de această afecțiune, un studiu publicat vineri în jurnalul Med arată că acestea par să aibă un risc mai mic de a dezvolta boli cardiovasculare. Aceștia au o tensiune arterială mai mică, o acumulare redusă de grăsime în artere și un perete mai puțin gros al arterelor carotide decât rudele care nu au acest sindrom.

„Într-un anumit sens, acesta a fost cel mai important dintre toate studiile”, spune Valter Longo, biogerontolog la University of Southern California din Los Angeles și coautor al articolului. „A fost ultima piesă care lipsea pentru a arăta că ei par a fi protejați de toate bolile majore legate de vârstă”. Studierea detaliilor sindromului, adaugă el, ar putea inspira dezvoltarea unor medicamente sau diete cu efecte protectoare similare.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Ce informații de pe etichetele produselor ne sunt de ajutor

6:02

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

Alina Pătrăhău „dăruiește aripi” copiilor bolnavi

6:05

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

Din Ecuador în lume

Studiul a examinat 24 de persoane cu sindrom Laron și 27 de rude ale acestora, toate locuind în Ecuador, unde trăiesc aproximativ o treime din persoanele cu această afecțiune, spune Jaime Guevara-Aguirre, endocrinolog la Universitatea San Francisco din Quito, Ecuador, și coautor al studiului. El urmărește acest grup de mai bine de 30 de ani, de când a identificat un grup de cazuri în câteva sate izolate din Munții Anzi.

Persoanele cu Sindromul Laron au o deficiență la nivelul receptorului hormonului de creștere care împiedică organismul lor să utilizeze corect hormonul. Aceste persoane au niveluri normale sau ridicate ale hormonului de creștere, dar niveluri scăzute ale factorului de creștere asemănător insulinei, sau IGF-1, care în mod normal ajută hormonul de creștere să promoveze creșterea oaselor și a țesuturilor.

Deoarece nivelul scăzut de IGF-1 a fost asociat cu un risc mai mare de boli cardiovasculare, „toată lumea a presupus că persoanele cu Laron au probabil și ele multe probleme cardiace și cardiovasculare”, spune Longo. Un studiu anterior al aceluiași grup a constatat că persoanele cu sindrom Laron aveau o rată normală de deces din cauza bolilor cardiovasculare1. Dar când Guevara-Aguirre a investigat unele dintre decesele atribuite atacurilor de cord, a descoperit neconcordanțe. „Oamenii din aceste orășele mici atribuie uneori orice deces fără o explicație infarctului miocardic, pentru că este cel mai ușor”, spune el.

Cercetătorii au efectuat o serie de teste care au arătat că persoanele cu sindromul Laron aveau, de fapt, niveluri normale sau îmbunătățite de risc de boli cardiovasculare în comparație cu rudele lor fără această afecțiune.

„Acestea sunt rezultate preliminare dintr-un număr foarte mic, dar sunt observații interesante”, spune Ravi Savarirayan, genetician clinic și cercetător la Murdoch Children’s Research Institute din Melbourne, Australia. „Și cred că vor trebui să fie reproduse în cohorte mult mai mari”. Savarirayan și colegii săi au găsit rezultate similare la pacienții cu un alt tip de nanism numit acondroplazie. „A fost foarte interesant când m-am uitat la această lucrare și am văzut o mulțime de asemănări între cele două”, spune el.

Endocrinologul Manuel Aguiar-Oliveira de la Universitatea Federală din Sergipe din Brazilia, care studiază o altă mutație rară care cauzează statură mică, a descoperit, de asemenea, efecte similare de protecție cardiovasculară la un grup de persoane pe care le urmărește de peste 30 de ani în Brazilia. „Datele sunt foarte asemănătoare”, spune el.

Cercetătorii sunt intrigați de posibilitatea ca persoanele cu sindrom Laron să trăiască mai mult decât media. Până în prezent, Longo, Guevara-Aguirre și colegii lor nu au găsit niciun semn în acest sens, dar ei încă speră să găsească un semnal de longevitate dacă vor compara persoanele cu acest sindrom cu frații lor neafectați. „Încă încerc să obțin fonduri pentru a face acest studiu”, spune Guevara-Aguirre.

Inspirație pentru medicamente?

Haim Werner, un genetician de la Universitatea Tel Aviv din Israel care studiază efectele protectoare ale sindromului Laron împotriva cancerului, spune că activitatea actuală este importantă pentru a ajuta la caracterizarea genelor și a căilor care ar putea conferi protecție împotriva bolilor cardiovasculare. „Delimitarea acestor gene este de o importanță crucială pentru viitoarele intervenții nutriționale sau farmacologice”, spune el.

Longo speră că rezultatele recente ar putea inspira dezvoltarea de noi strategii pentru a preveni bolile cardiovasculare la persoanele care nu suferă de această afecțiune, poate un medicament oral pentru a reduce nivelul IGF-1, vizând receptorul hormonului de creștere. „Trebuie doar să aflăm cum să o facem în siguranță, astfel încât să nu înrăutățim lucrurile”, spune el. Aguiar-Oliveira este mai puțin entuziasmat în ceea ce privește blocarea hormonilor pentru a imita efectele pozitive la persoanele neafectate. „Cred că acest tip de intervenție poate fi riscant”, spune el.

Cercetătorii doresc, de asemenea, să ajute persoanele cu sindrom Laron. Longo și Guevara-Aguirre au pledat pentru ca firmele farmaceutice și guvernul ecuadorian să furnizeze IGF-1 copiilor și adolescenților cu acest sindrom pentru a promova creșterea, ceea ce unele cercetări sugerează că ar putea avea beneficii pentru persoanele cu nanism. Cercetătorii au început, de asemenea, să testeze o abordare dietetică care, speră ei, va îmbunătăți creșterea copiilor cu acest sindrom. Iar Guevara-Aguirre a oferit asistență medicală gratuită grupului. „Încă mă sună în fiecare săptămână cu câte o problemă ici și colo”, spune el. „Din fericire, nu au multe”.