Narcisismul Gretei Thunberg nu cunoaște limite (The Telegraph)

Continuarea este rareori la fel de bună ca originalul, așa că este puțin probabil ca „Greta II: Flotila revine” să fie la fel de hilară ca prima versiune, cu Greta Thunberg în rolul principal, activista suedeză cunoscută pentru campania sa împotriva schimbărilor climatice, pe care a început-o încă din adolescență, scrie, într-un editorial publicat în The Telegraph, scriitorul și jurnalistul Stephen Pollard.

Thunberg navighează de la Barcelona spre coasta Gazei, în încercarea de a recrea aceeași acțiune pe care a încercat-o în iunie, când a fost una dintre cei doisprezece activiști aflați pe o barcă care transporta ceea ce ei numeau o cantitate „simbolică” de ajutoare pentru Gaza. Barca a fost interceptată de forțele israeliene, pasagerii fiind reținuți și apoi expulzați de Israel. „Simbolic” era singurul cuvânt care conta, pentru că nu era o misiune reală de ajutor, ci o acțiune publicitară.

Publicitatea pe care au obținut-o nu a fost chiar ceea ce se așteptau. În calitate de activistă pentru climă, Thunberg era obișnuită ca liderii mondiali și mass-media să se prosterneze în fața ei. Ideea că prezența ei într-o zonă de război ar putea să nu fie binevenită de către israelieni nu pare să-i fi trecut prin minte. Imaginile rezultate cu abordarea navei și perioada petrecută ulterior de Thunberg în Israel s-au dovedit a fi comice – pe cheltuiala ei. „Am fost răpiți!”, a strigat ea. „Este o crimă de război!”, a strigat un alt membru al echipajului, în timp ce soldații israelieni împărțeau sandvișuri și pături activiștilor.

Israelienii, care nu au avut prea multe motive de bucurie de la masacrul Hamas din 7 octombrie 2023, au exagerat apoi cu postările pe rețelele sociale, descriind „iahtul selfie” al „celebrităților”: „Mica cantitate de ajutoare de pe iaht [care] nu a fost consumată de celebrități va fi acum transferată în Gaza”, a postat ministerul israelian de externe.

Acum, Greta Thunberg se întoarce pentru a „rupe asediul ilegal asupra Gazei” – pentru a „deschide un coridor umanitar și a pune capăt genocidului continuu al poporului palestinian”, potrivit organizatorului flotei. La un anumit nivel, aceasta este o poveste plictisitoare și neimportantă. Thunberg și restul colegilor ei activiști vor avea aceeași soartă ca în iunie.

Itamar Ben-Gvir, ministrul securității, ar fi declarat că activiștii ar trebui reținuți în condiții „de nivel terorist”. Ministrul de extremă dreapta vorbește cu o regularitate deprimantă, dar efuziunile sale verbale nu sunt de obicei mai mult decât atât. Cel puțin, acțiunea Gretei și a aliaților ei va atinge scopul de a atrage atenția asupra participanților, și cam atât. Plictisitor.

Dar există un element și mai interesant. Thunberg este exemplul așa-numitului „omnicauza”. La fel ca protestatarii britanici care au căutat să fie arestați ținând pancarte pe care își anunțau sprijinul pentru Palestine Action, organizația interzisă, acțiunile lor nu sunt motivate de faptul că ar avea un interes special pentru Gaza sau Palestine Action.

Ci pentru că sunt exemple ale cauzelor pe care activiștii moderni de astăzi trebuie să le susțină, alături de „urgența climatică” și lupta pentru „drepturile trans”. Sunt aceiași oameni care protestează pentru aceleași lucruri. Dacă ai desena o diagramă Venn a activiștilor palestinieni, ecologiști și trans, ar arăta ca o eclipsă de soare, pentru că sunt aceiași oameni.

Amestecul dintre eco-activismul lui Thunberg și prezența ei pe flota din Gaza este perfect exprimat într-o declarație anterioară, fără legătură, a Just Stop Oil:

„Palestinienii sunt printre cei mai vulnerabili oameni de pe pământ la efectele colapsului climatic și, în lupta zilnică pentru supraviețuire într-un stat de apartheid, nu au capacitatea de a se proteja împotriva a ceea ce urmează”.

Un alt grup, Youth Demand, încearcă să expună „complicitatea guvernului britanic la genocid: genocidul palestinian și genocidul global cauzat de arderea combustibililor fosili”.

Thunberg și colegii ei care vor să viziteze Gaza sunt din același aluat, iar pentru ei omnicauza este ceea ce contează mai presus de orice. Ultima lor acțiune va atrage atenția publicului, iar apoi ei, și noi ceilalți, vom trece la următoarea, încheie editorialistul britanic.