Moldova, cu un pas înaintea României în privința securității votului. Un exemplu aparent banal: cabina de vot

Republica Moldova dovedește încă o dată că este cu un pas înaintea României în ceea ce privește măsurile luate pentru corectitudinea și transparența alegerilor.

Spre exemplu, Chișinăul a fost primul în implementarea unei soluții informatice de contabilizare în mod continuu a prezenței la vot și a rezultatelor alegerilor, soluție pe care Bucureștiul a adoptat-o abia anul trecut.

Acum, cu ocazia alegerilor parlamentare din Republica Moldova, iese în evidență un element doar aparent banal al procesului de votare: maniera de construcție a cabinelor de vot.

În România, e aceeași ca acum 35 de ani: perdeluța care închide celelalte trei laturi rigide ale cabinei de vot. De altminteri, chiar așa este prevăzut, sumar, în lege: „Alegătorii votează separat, în cabine închise…”.

Moldova a optat pentru un alt model: cabine de vot deschise, dar care asigură totuși secretul votului. Modul de construire este prevăzut minuțios și explicit, inclusiv cu un desen, în Instrucțiunile Comisiei Electorale Centrale privind infrastructura electorală.

Iată cum e definită cabina de vot în Instrucțiuni: „Cabină de vot – structură pliabilă confecționată din material plastic (polipropilenă celulară sau alt material echivalent) ori carton multistratificat rigid, de culoare albă, având forma unui cub dreptunghiular cu o înălțime de 1,7 m. Partea de jos constituie un corp având toate cele patru laturi închise, suprafața de sus a corpului (soclul) servește ca masă pe care alegătorul pune buletinul de vot și aplică pe el ștampila „Votat”. Partea superioară a cabinei este formată doar din pereții laterali și cel din spate, care vin în continuarea laturilor corpului de jos, soclul corpului de jos rămânând astfel liber”.

Instrucțiunile precizează că aceste cabine deschise trebuie amplasate în secția de votare în așa fel încât să se asigure secretul votului – adică aproape de un perete, pentru ca nimeni să nu poate vedea cum votează alegătorul.

Dacă acum 35 de ani diferența dintre o cabină de vot închisă și una deschisă era mai degrabă irelevantă, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii aceasta a devenit crucială. Pentru că, în afara exercitării votului, într-o cabină închisă poți face și alte lucruri decât poți face într-o cabină deschisă.

Cum ar fi, de exemplu, să fotografiezi buletinul de vot după ce l-ai ștampilat. Or fotografierea buletinului – ilegală și în Moldova, și în România – este un instrument formidabil de control al votului.

Controlul votului – fie pe bază de bani, fie pe bază de ordin de la partid – este un fenomen a cărui amploare nu a fost cercetată, dar este rezonabil de presupus că este larg răspândit, din moment ce înșiși liderii politici au ajuns să vorbească fără fereală despre el.

Ne amintim că după alegerile prezidențiale din România de anul trecut, s-a vorbit intens despre faptul că liberalii au votat intens cu Călin Georgescu, ca să oprească intrarea în finală a lui Geroge Simion cu Marcel Ciolacu, sau că pesediștii au votat în prima parte a zilei de vot cu Geroge Simion, iar spre seară cu Călin Gerogescu – în speranța că în finală va ajunge unul dintre ei cu Marcel Ciolacu.

Toate acestea au rămas însă la nivel de zvon până când fruntașul PSD Alfred Simonis a recunoscut public, într-o conversație pe TikTok cu Marcel Ciolacu, că „toți i-am dat voturi lui George Simion”.

Acum închipuiți-vă cum s-ar fi scris dramoleta alegerilor prezidențiale din România anului 2024 dacă am fi avut cabine de vot deschise, ca în Republica Moldova, unde riscul să fii prins că-ți fotografiezi votul e mult mai mare decât cu sistemul „perdeluță”.

Desigur, pentru a ajunge și noi la modelul moldovenesc, e nevoie de modificarea legii și, înainte de asta, de ceva voință politică. Ceea ce, probabil, nu se va găsi. Miza e prea mare…