Miercuri începe conclavul de alegere al papei / „Avem nevoie de un superman!” / Ce se întâmplă în Capela Sixtină și cine are cele mai mari șanse si între cardinal și să iasă papă

Data pentru conclavul de alegere al celui de-al 267-lea papă, miercuri, 7 mai, a fost aleasă de cardinalii reuniţi luni, 28 aprilie, în cea de-a cincea Congregaţie generală. Papa Francisc a murit în a doua zi de Paşte, pe 21 aprilie, şi a fost înmormântat sâmbătă, 26 aprilie, urmând o perioadă de doliu de 9 zile la Vatican, transmite News.ro.

„Extra omnes” este formula istorică în limba latină care marchează închiderea Capelei Sixtine şi începerea conclavului şi va fi pronunţată miercuri de maestrul celebrărilor liturgice pontificale, scrie Vatican News.

„Extra omnes”, care înseamnă „Să iasă afară toţi”, se referă la cei care nu participă la conclav. Cardinalii electori, care nu au împlinit 80 de ani înainte de ziua decesului pontifului, vor fi izolaţi de restul lumii în interiorul Capelei Sixtine până la fumul alb şi „Habemus Papam”, cealaltă celebră formulă în limba latină pronunţată din balconul bazilicii Sfântul Petru de către cardinalul protodiacon, pentru a anunţa lumii alegerea noului papă.

Normele „Universi Dominici Gregis”

Momentul începerii conclavului este stabilit de normele Constituţiei apostolice a Sfântului Ioan Paul al II-lea, Universi Dominici Gregis, actualizată de papa Benedict al XVI-lea cu Motu Proprio, din 11 iunie 2007 şi cu cel mai recent din 22 februarie 2013. Potrivit Constituţiei, conclavul – din latinescul cum clave, care înseamnă închis cu cheie – începe între a cincisprezecea şi a douăzecea zi de la moartea papei, după Novendiali, cele nouă zile de liturghii pentru odihna veşnică a Suveranului Pontif decedat.

Din momentul în care Scaunul Apostolic este vacant, cardinalii electori prezenţi trebuie să aştepte cel puţin cincisprezece zile pentru a da timp tuturor cardinalilor să sosească, dar nu mai mult de douăzeci de zile.

Liturghia „pro eligendo Pontifice” şi procesiunea către Capela Sixtină

În dimineaţa zilei de miercuri, 7 mai, toţi cardinalii vor concelebra Sfânta Liturghie „pro eligendo Pontifice”, Celebrarea Euharistică fiind prezidată de decanul Colegiului Cardinalilor, care îi va invita pe cardinali să se îndrepte după-amiază spre Capela Sixtină cu aceste cuvinte: „Întreaga Biserică, unită cu noi în rugăciune, invocă constant harul Duhului Sfânt, astfel încât să fie ales, dintre noi, un păstor vrednic al întregii turme a lui Cristos”.

De aici, apoi, procesiunea are loc până la Capela Sixtină, în interiorul căreia cardinalii vor intona cântul Veni, creator Spiritus şi vor depune jurământul.

Capela va fi amenajată cu bănci dispuse pentru cardinalii care votează, precum şi cu soba în care vor fi arse buletinele de vot.

Alegerea noului papă

O majoritate de două treimi va fi necesară pentru alegerea papei.

Vor fi patru tururi de scrutin pe zi, două dimineaţa şi două după-amiaza, iar în cazul în care se ajunge la cel de-al 33-lea sau al 34-lea tur de scrutin, va avea loc balotajul obligatoriu între cei doi cardinali care au primit cele mai multe voturi în ultimul tur de scrutin.

Chiar şi în acest caz, totuşi, va fi necesară o majoritate de două treimi. Cei doi cardinali candidaţi nu vor putea participa activ la vot. Dacă voturile pentru un candidat vor fi două treimi din votanţi, alegerea Suveranului Pontif este canonic valabilă.

Ce se întâmplă după ce este ales noul papă?

În acel moment, ultimul dintre cardinalii din rândul ordinului diaconilor îi convoacă pe maestrul celebrărilor pontificale şi pe secretarul Colegiului Cardinalilor.

Noul ales va fi întrebat: Acceptasne electionem de te canonice factam in Summum Pontificem? (Accepţi alegerea ta canonică ca Suveran Pontif?), iar în caz afirmativ, va fi întrebat: Quo nomine vis vocari? (Cum vrei să fii numit?), întrebare la care va răspunde cu numele său pontifical.

După acceptare, buletinele de vot sunt arse, astfel încât clasicul fum alb poate fi văzut din Piaţa Sfântul Petru.

La sfârşitul conclavului, noul Suveran Pontif se retrage în aşa-numita „Cameră a lacrimilor”, adică sacristia Capelei Sixtine, unde va îmbrăca pentru prima dată veşmintele papale – pregătite în trei mărimi – cu care se va prezenta mulţimii de credincioşi, care se adună imediat în Piaţa Sfântul Petru, la vederea fumului alb şi la auzul clopotelor care răsună a sărbătoare.

După rugăciunea pentru noul Suveran Pontif şi omagiul cardinalilor, este intonat imnul Te Deum, care marchează sfârşitul Conclavului. Urmează anunţul alegerii, Habemus papam, apariţia papei precedată de crucea procesională, care va oferi binecuvântarea solemnă Urbi et Orbi.

„Centrul de greutate al lumii se deplasează spre Asia”

Deşi provin din 70 de ţări diferite, cei 133 de cardinali electori par fundamental uniţi în insistenţa că problema cu care se confruntă nu este atât dacă biserica va avea primul pontif asiatic sau african sau unul conservator sau progresist. Mai degrabă, ei spun că sarcina principală cu care se confruntă la deschiderea conclavului, miercuri, este de a găsi un papă care să fie atât un păstor, cât şi un învăţător, o punte care să unească biserica şi să promoveze pacea, relatează relatează News.ro, care citează The Associated Press (AP). 

„Avem nevoie de un superman!”, a declarat cardinalul William Seng Chye Goh, arhiepiscopul de Singapore, în vârstă de 67 de ani.

Este într-adevăr o sarcină dificilă, având în vedere abuzurile sexuale şi scandalurile financiare care au afectat reputaţia Bisericii, precum şi tendinţele de secularizare din multe părţi ale lumii, care îndepărtează oamenii de religia sub formă organizată. La aceasta se adaugă situaţia financiară precară a Sfântului Scaun şi birocraţia adesea disfuncţională, iar sarcina de a fi papă în secolul XXI pare aproape imposibilă.

Papa Francisc a numit 108 dintre cei 133 de electori şi a selectat cardinali după chipul şi asemănarea sa. Există însă un element de incertitudine în privinţa alegerilor, deoarece mulţi dintre ei nu se cunoşteau înainte de săptămâna trecută, ceea ce înseamnă că nu au avut mult timp la dispoziţie ca să afle care dintre ei este cel mai potrivit pentru a conduce biserica cu 1,4 miliarde de credincioşi.

Cardinalii au ţinut marţi dimineaţă ultima zi de întâlniri pre-conclav, în timpul căreia inelul pescarului al lui Francisc şi sigiliul său oficial au fost distruse într-unul dintre ultimele rituri oficiale ale tranziţiei pontificatului său către următorul.

Dar, dincolo de asta, există câteva preocupări geopolitice reale care trebuie luate în considerare. Biserica Catolică este în creştere în Africa şi Asia, atât în ceea ce priveşte numărul credincioşilor botezaţi, cât şi în privinţa vocaţiior pentru preoţie şi ordinele religioase feminine. În schimb, ea este în declin în bastioanele tradiţional catolice ale Europei, cu biserici goale şi credincioşi care părăsesc oficial biserica în locuri precum Germania, mulţi invocând scandalurile de abuzuri.

„Asia este pregătită pentru evanghelizare şi pentru recrutarea vocaţiilor”, a declarat reverendul Robert Reyes, care a studiat la seminarul cardinalului Luis Antonio Tagle, prelatul filipinez considerat un candidat la funcţia de primul papă asiatic.

Dar trebuie oare papa să reflecte neapărat noua faţă a Bisericii Catolice şi să inspire credincioşii, în special în părţile lumii în care popularitatea ei este deja în plină creştere? Are vreo importanţă

Papa Francisc a fost primul papă latino-american, iar regiunea încă numără majoritatea catolicilor din lume.

Cardinalul indian Oswald Gracias, arhiepiscop emerit de Mumbai, a declarat că Biserica trebuie să devină mai asiatică, atât cultural, cât şi spiritual. „Centrul de greutate al lumii se deplasează spre Asia”, a spus el. „Biserica asiatică are multe de oferit lumii”, a punctat el. La 80 de ani, Gracias nu va participa la conclav, dar India are patru cardinali electori, iar Asia are în total 23, ceea ce o face al doilea bloc electoral ca mărime după Europa, care are 53 (sau probabil 52, având în vedere că unul nu va participa din motive de sănătate).

Problema China

Una dintre marile probleme geopolitice cu care se confruntă cardinalii este China şi situaţia dificilă a celor aproximativ 12 milioane de catolici chinezi de acolo.

Sub pontificatul lui Francisc, Vaticanul a semnat în 2018 un acord controversat cu Beijingul privind numirea episcopilor, pe care mulţi conservatori l-au condamnat ca fiind o trădare a catolicilor chinezi clandestini care au rămas loiali Romei în timpul deceniilor de persecuţie comunistă. Vaticanul a apărat acordul ca fiind cea mai bună înţelegere pe care o putea obţine, dar rămâne de văzut dacă succesorul lui Francisc va menţine această politică.

Biserica în Africa

Conform statisticilor Vaticanului, catolicii reprezintă 3,3% din populaţia Asiei, dar numărul lor este în creştere, în special în ceea ce priveşte numărul seminariştilor, la fel ca în Africa, unde catolicii reprezintă aproximativ 20% din populaţie.

Cardinalul Fridolin Ambongo Besungu, arhiepiscopul de Kinshasa, Congo, a declarat că se află la Roma pentru a alege un papă pentru toţi catolicii din lume.

„Nu sunt aici pentru Congo, nu sunt aici pentru Africa, sunt aici pentru Biserica universală. Aceasta este preocuparea noastră, Biserica universală”, a declarat el reporterilor. „Când vom termina, mă voi întoarce la Kinshasa şi îmi voi pune din nou pălăria de arhiepiscop de Kinshasa, iar lupta va continua”, a spus el.

Cardinalul Jean-Paul Vesco, arhiepiscopul vorbăreţ de origine franceză al Algerului, a deplâns săptămâna trecută faptul că nu a fost suficient timp pentru a se cunoaşte mai bine între ei cardinalii, deoarece mulţi dintre ei nu s-au întâlnit niciodată până acum şi provin din 70 de ţări, în cel mai divers conclav din istorie din punct de vedere geografic. „În fiecare zi, îmi spun: «Ah! Doamne! Iată-ne!»”, a mărturisit Vesco.

Rolul Duhului Sfânt

Cardinalii cred, de asemenea, că sunt călăuziţi de Duhul Sfânt.

Există un citat celebru atribuit cardinalului Joseph Ratzinger în 1997, într-un comentariu pentru o televiziune bavareză. Viitorul papă Benedict al XVI-lea a spus că Duhul Sfânt acţionează ca un bun educator în conclav, permiţând cardinalilor să aleagă liber un papă fără a le impune un candidat precis.

„Probabil singura asigurare pe care o oferă este că lucrurile nu pot fi complet distruse”, ar fi spus Ratzinger. „Există prea multe exemple contrare de papi pe care Duhul Sfânt nu i-ar fi ales în mod evident”, a adăugat el.