G4Media.ro

Horodniceanu contestă procedura de numire a procurorului general

Horodniceanu contestă procedura de numire a procurorului general

Fostul șef DIICOT, Daniel Horodniceanu, contestă procedura de numire a procurorului general și cere ministrului justiției modificarea standardelor procedurii de selecție în acord cu rapoartele Comisiei Europene, Comisiei de la Veneția și GRECO, se arată într-un memoriu adresat ministrului justiției. Potrivit surselor G4Media.ro, Horodniceanu ar urma să conteste procedura în cursul zilei de luni și în instanța de contencios.

Pe data de 10 aprilie, ministrul demisionar al justiției, Tudorel Toader, i-a respins pe toți cei patru candidați la șefia Parchetului General: Augustin Lazăr, Marian Drilea, Gabriela Scutea şi Daniel Horodniceanu.

Având în vedere că mandatul de procurorul general al lui Augustin Lazăr expiră pe 29 aprilie și că e puțin probabil ca noua procedură de numire a unui candidat să se termine până la acel moment. Între timp, CSM l-a numit interimar pe două luni pe Bogdan Licu, adjunctul procurorului general. Președintele Klaus Iohannis a semnat vineri decretul de eliberare din funcție a lui Augustin Lazăr pe motiv de pensionare.

Redăm mai jos integral contestația fostului șef DIICOT, Daniel Horodniceanu

”DOMNULE MINISTRU,

Daniel Horodniceanu, procuror în cadrul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Iași, având în vedere anunțul publicat pe site-ul Ministerului Justiției la data de 10.04.2019, prin care deschideați procedura administrative a desemnării Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin prezenta formulez:

CONTESTAȚIE

Împotriva manifestării de voință a autorității centrale Ministerul Justiției, prin reprezentantul legal Ministrul Justiției, manifestare de voință înscrisă în actul administrativ intitulat ”Anunț”, prin care ”Ministerul Justiției organizează, la sediul său din București, str. Apolodor, nr. 17, sect. 5, cod 050741, în perioada 12.04.2019 – 08.05.2019, selecția procurorilor în vederea efectuării propunerii de numire pentru funcția de conducere de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care va deveni vacantă începând cu data de 28 aprilie 2019”.

Prin prezenta vă solicit modificarea standardelor procedurii de selecție a procurorului general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. în sensul solicitat de rapoartele Comisiei Europene, ale Comisiei de la Veneția și a opiniei GRECO, precum și anularea actualei selecții, atât pentru motivul că, fiind identică cu selecția anterioară, s-a dovedit ineficientă în urmă cu numai câteva zile, pentru că nu s-a selectat nici un procuror,cât și pentru motivele expuse mai jos.

În fapt, anterior, la data de 13.03.2019, printr-un act administrativ similar, Ministerul Justiției a a organizat o procedură identică pentru selecția procurorilor pentru funcția de Procuror General al PÎCCJ, dar în perioada 13.03.2019-05.04.2019, modificată apoi până la data de 10.04.2019.

La respectiva procedură s-au înscris patru procurori care îndeplineau condițiile – minimale, altfel – de vechime, respectiv de necolaborare cu serviciile de informații, ori care nu au interese de natură a putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege. Rezumând, orice procuror care, până la data interviului, ar fi putut face dovada că are 15 ani vechime, ar fi fost eligibil pentru prima funcție din Ministerul Public.
Exclusiv pentru comparație, voi exemplifica doar patru dintre cele nouă condiții solicitate de Consiliul Uniunii Europene pentru funcția de Procuror-șef European:

  • să aibă cel puțin 15 ani de experiență profesională în calitate de membru activ al parchetului sau al magistraturii;
  • să aibă cel puțin cinci ani de experiență și rezultate bune demonstrate, obținute într-o funcție de conducere de nivel superior în cadrul unui parchet sau al unei autorități judiciare;
  • să aibă cel puțin cinci ani de experiență în calitate de procuror responsabil cu desfășurarea investigațiilor și a urmăririlor penale în materie de infracțiuni financiare. Un bilanț pozitiv în ceea ce privește urmărirea penală a infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale UE sau a infracțiunilor transfrontaliere majore ar reprezenta un avantaj suplimentar;
  • să aibă realizări deosebite în calitate de lider, manager și comunicator, atât la nivel strategic, cât și la nivelul gestionării interne;

Rapoartele MCV din ultimii ani, începând cu 2014, solicită în mod clar ”să se instituie un sistem transparent și bazat pe merite pentru numirea procurorilor de rang înalt, care să poată oferi garanții suficiente împotriva politizării. Rapoartele MCV succesive au evidențiat deficiențele sistemului de control și echilibru din cadrul procedurii, indicând gradul de libertate a ministrului justiției în selecția candidaților, rolul limitat al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) și măsura în care s-ar aplica aceeași procedură de numire și de revocare din funcție la un nivel de conducere inferior în cadrul organelor de urmărire penală. Raportul din noiembrie 2017 a luat act de lipsa progreselor și a subliniat faptul că modificările în curs la legile justiției au oferit oportunitatea de a se aborda această problemă.

De asemenea, raportul a reamintit necesitatea de a se solicita consiliere din partea Comisiei de la Veneția. Autoritățile române nu au dat curs acestei recomandări, însă Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a sesizat Comisia de la Veneția. Avizul Comisiei de la Veneția face referire în mod specific la necesitatea de a efectua modificări, astfel încât procesul de numire și de revocare să fie neutru și obiectiv, asigurându-se un echilibru între rolurile diferitelor instituții”.

Analizând evoluția legislativă din România ultimilor doi ani, Comisia Europeană observă că ”(…) modificările aduse legilor justiției au slăbit rolul Consiliului Superior al Magistraturii și rolul președintelui României în procesul de numire a procurorilor de rang înalt, consolidând rolul ministrului justiției. Această concentrare și mai mare a puterii în mâinile ministrului justiției constituie o îndepărtare de la această recomandare”.

În același sens, Comisia de la Veneţia recomandă autorităţilor din România „să reanalizeze sistemul de numire / revocare a procurorilor de rang înalt, inclusiv prin revizuirea prevederilor din Constituţie, în sensul furnizării condiţiilor pentru un proces neutru şi obiectiv de numire / revocare, prin menţinerea rolului instituţiilor, precum cel al preşedintelui ţării şi al Consiliului Superior al Magistraturii, care pot exercita rol de echilibrare a influenţei ministrului Justiţiei”.

De asemenea, în raportul GRECO (Grupul Statelor împotriva Corupției), se solicită cu precădere ca numirile în funcții importante ale instanțelor și parchetelor să poată fi făcute exclusiv pe baza unor criterii adecvate, obiective și clare, luând în considerare meritele și calificările reale.

După interviul candidaților din data de 10.03.2019, Ministerul Justiției a afișat următorul anunț: ”În cadrul procesului de selecție s-a apreciat că niciunul dintre candidați nu îndeplinește cerințele necesare pentru numirea în funcția de  procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca urmare, vă aducem la cunoștință faptul că nu se va face o propunere de numire în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dintre candidații participanți, procedura urmând a fi reluată potrivit calendarului ce va fi comunicat ulterior.”

Or, recitind atât anunțul, cât și standardele de organizare și desfășurare a selecţiei procurorilor în vederea efectuării propunerii de numire în funcțiile de conducere prevăzute de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și revăzând exprimarea Ministerului de după susținerea interviului de cei patru candidați, constat că:

A. În cadrul procedurii finalizate la data de 10.04.2019, toți candidații au îndeplinit condițiile de participare la interviu, fiind declarați admiși;

B. Toate proiectele de management – publicate pe site-ul ministerului – au îndeplinit toate criteriile solicitate în standardele de organizare și desfășurare a selecţiei procurorilor în vederea efectuării propunerii de numire în funcțiile de conducere, comisia constatând compatibilitatea proiectului privind exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere întocmit de procurorul participant la selecţie cu rolul și funcțiile Ministerului Public, proiectele fiind acceptate în procedură în mod formal, conform standardelor;

C. Toți candidații au participat la interviul cu ministrul justiției și trei secretari de stat din minister și au prezentat sintetic structura pentru a cărei conducere participă la selecţie, identificând eventuale disfuncţii şi vulnerabilităţi în activitatea unității structurii pentru a cărei conducere participă la selecție, propunând soluţii pentru prevenirea şi înlăturarea acestora, respectiv făcând propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii manageriale a structurii pentru a cărei conducere participă la selecţie, exact în spiritul consacrat de standardele solicitate de organizatori. Candidații au răspuns corect la întrebările adresate, sau cel puțin așa s-a puut deduce din atitudinea membrilor Comisiei.

D. Din comisie nu a făcut parte nici un specialist în management judiciar și/sau al resurselor umane, nici un specialist în strategii naționale de combatere a infracționalității, nici un fost procuror de rang înalt retras din activitate sau un reprezentant al Ministerului Public recunoscut ca profesionist al dreptului, nici un psiholog. Comisia a fost formată din ministrul justiției, dl. profesor universitar doctor Tudorel Toader, teoretician al catedrei de drept penal special al Univ. Al. I. Cuza – Iași, doamna secretar de stat Mariana Moț, judecător specializat în cauze civile și comerciale, dl. secretar de stat Liviu Nicolae Popa, specialist în practică notarială, cadastru și publicitate imobiliară, precum și dl. secretar de stat Sebastian Costea, absolvent al Facultății de Științe politice. Fiecare dintre demnitarii prezentați au, pe domeniile pe care le acoperă, o carte de vizită și o experiență incontestabilă, dar care nu concordă cu exigențele unui examinator al unui sistem total străin de pregătirea avută. Pe de altă parte, situarea membrilor comisiei în subordinea directă a ministrului afectează aparența de imparțialitate a acestora, chiar dacă voința de a respinge candidații a fost opinia domniilor lor exclusivă.

O comisie cu astfel de specializare îmi ridică serioase semne de întrebare referitor la modul în care m-am făcut înțeles de comisie, dat fiind faptul că prezentarea a fost eminamente practică, a conținut aspecte de gândire strategică, prezentând disfuncționalități și vulnerabilități de sistem, s-a dorit o încercare de ilustrare a unui efort de abordare holistică cu prezentarea unor remedii pe termen scurt, mediu și lung, astfel cum au fost gândite, în cazul meu după o experiență de mai mult de 20 de ani în Ministerul Public. Or astfel de valențe, de principiu, nu puteau fi înțelese și evaluate decât de către profesioniști ai domeniului specific. Și asta ține de domeniul elementar al evidenței, nu doar de context.

Faptul că, deși toate condițiile din documentul denumit ”Anunț”, precum și cele din documentul intitulat ”Standarde” au fost îndeplinite și formal, și pe fond, faptul că au fost exprimate idei clare de reformă a sistemului, analize concrete ale disfuncționalităților, faptul că cei mai mulți dintre candidați au deținut funcții la vârful sistemului judiciar, cu rezultate manageriale apreciate, totuși ne regăsim în situația ca nici un candidat să nu fie propunerea Ministrului Justiției pentru funcția de Procuror General al PÎCCJ.

Exprimarea lapidară din anunțul simplu de respingere a tuturor candidaților nu explică nici exigențele pe care candidații nu le-au satisfăcut, nici ceea ce și-ar fi dorit comisia să fie exprimat de către candidați în plus. De altfel, orice chestiune de fond, orice curiozitate ar fi avut oricare membru al comisiei, aceasta o putea exprima în cursul interviului, pentru că exact asta se examina. Într-o ieșire publică din aceeași dată cu cea a respingerii candidaților, ministrul justiției s-a exprimat astfel: „Noi nu avem o prevedere care să spună: cine a candidat o data si a fost respins nu mai poate să candideze a doua oară. Dacă săptămâna viitoare, peste doua săptămâni, avem un nou interviu de selecţie, voi întreba simplu: ce s-a întâmplat în plus ca să schimbe convingerea comisiei că de data asta are vocaţie şi toate atributele procurorului general”.

Dar întrebarea poate fi pusă și în sens invers: ce s-a întâmplat în plus de la ultima procedură care să schimbe convingerea masei de procurori cu vocație la această funcție să participe la o procedură identică, după ce au văzut modul în care s-a desfășurat prima selecție, selecție la care nici Procurorul General în funcție, nici alți doi candidați cu funcții corespunzătoare celei de prim-adjunct, respectiv adjunct al Procurorului General al PÎCCJ au fost respinși, fără o minimă motivare, de comisia ministerului.

Până la urmă, din cadrul Ministerului Public s-au înscris la această procedură doar 4 dintre cei circa 2550 de procurori care îl alcătuiesc. Există posibilitatea ca în interior să existe procurori cu o viziune mai bună decât a celor care s-au angajat în procedură. Repetarea procedurii în exact aceleași condiții – fără profil de candidat, fără exigențe clar și asumate, lipsit de predictibilitate – n-ar putea fi de natură decât să descurajeze și mai mult masa de procurori cu vocație la această funcție. Per a contrario, cei care nu au vocație la această funcție s-ar putea simți invitați la această nouă procedură, având în vedere că singurul criteriu cert de selecție a fost voința ministrului justiției și asta pentru că nimic altceva nu a părut să conteze.

Am prezentat, mai sus, poziția Comisiei Europene, prin rapoartele MCV, raportat la această procedură specifică. Este una dintre cele 12 condiționalități ale Comisiei pentru o viitoare ridicare a Mecanismului.

Conform art. 4 alin. 2 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), competențele partajate între Uniune și statele membre se aplică în următoarele domenii principale: (…) lit. (j) spațiul de libertate, securitate și justiție.
În ceea ce privește dreptul intern, Legea nr.554/2004 a Contenciosului administrativ reglementeaza ceea ce emană de la autoritatea administrativă ca fiind ”actul administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica, în regim de putere publica, în vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret legii, care da naştere , modifica sau stinge raporturii juridice”. Manifestarea de voință a Ministrului Justiției a generat un astfel de act, care face obiectul contestației. Sediul materiei manifestării de voință a ministrului se regăsește în art. 54 alin. 2 din Legea 303/2004, modificată și republicată.

În acest context, deoarece consider funcția de procuror general mult prea importantă pentru a o lăsa la o posibilă alegere întâmplătoare sau interesată, prin prezenta vă solicit să modificați procedura de selecție în concordanță cu solicitările Comisiei de la Veneția, ale GRECO și ale Comisiei Europene, prin intermediul rapoartelor MCV, încât să rezulte din însuși anunțul lansării procedurii cine se poate înscrie, ce calități ar trebui să aibă (ca exemplu, poate bun manager, poate bun organizator, formator de echipe, comunicator, cu rezultate manageriale certe, cu înțelegerea principiilor independenței etc.) la ce exigențe trebuie să răspundă atât la interviu, cât și în activitatea pentru care este chemat, ce pregătire ar trebui să aibă în spate, ce ar trebui să conteze din activitatea anterioară, ce ar face dificilă participarea, referitor la aspecte profesionale sau personale, astfel ca procedura să fie limpede pentru orice procuror cu vocație care dorește să conducă Ministerul Public pentru următorii 3 ani.

Precizez că prezenta nu constituie procedură prealabilă în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, dat fiind termenul scurt de finalizare a procedurii de selecție.”

Sursa Foto: Inquam Photos/ Autor: Octav Ganea

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

8 comentarii

  1. Cum poți contsta ceva care nu a existat? Aia a fost simulacru de procedură, in ideea ca Răhățel Toader mai găseste vreun procuror corupt, inhaitat cu penalii, ca Adina Flocea, ca sa faca din el o sluga obedienta. Un procuror comunist si colab cu Secu, apoi cu mafia ieseana usl, nu poate gândi altfel.

    • Presedintele s-a grabit sa semneze decretul de pensionare.
      Cu un alt ministru al justitiei, candidatura lui Lazar pentru un nou mandat ar fi putut avea succes.
      Pina la 27.04 nu va fi timp pentru numirea unui nou procuror general.
      Presedintele trebuia sa-i prelungeasca mandatul lui Lazar, pina era acceptat un nou procuror general.
      Poate ca incercarea de remaniere va pica in parlament si astfel va pica si guvernul.
      Presedintele ar putea, in aceasta situatie, sa desemneze un premier independent, iar un ministru al justitiei independent l-ar fi putut nominaliza pe Lazar pentru un al doilea mandat.

    • Cozmin, foarte optimist esti tu, imi place.

    • Plus dosarul lui Plesu, la misto facut, in timp ce vapoarele aduc la greu droguri; esuarea barcutei i-a dat de gol !

  2. F. bine, trebuie să treacă prin mai multe comisii profesionale, nu să fie ales prin casting de către un singur individ ales politic! Cât de cât, tuDorel ar fi trebuit să aleagă având ceva cunoștințe juridice, dar ce te faci daca ministru al justiției e numit unul gen Carmen Gaz, fără pregătire de specialitate?
    Procurorul trebuie sa treacă întâi de una sau mai multe comisii profesionale, care să propună candidații mai departe, către mai mulți decidenții politici ( ceva in genul alegerii procurorului șef european): guvern+ parlament+ președinte, să fie ales cel agreat de toți decidenții politici
    Procurorul general nu trebuie ales politic daca vrem sa avem justiție independentă!!!
    Ministrul trebuie doar sa aloce banii necesari funcționării, nu să decidă direcția și modul în care se face justiție!

  3. Si ce rost are sa mai apelam la comisia Tufa de Venetia??!!
    Pai sa amintesc …

    La inceputul lui 2005, legea prevedea ca procurorul-sef de la PG și procurorul-sef al DNA sa fie numiți de către președinte, la propunerea CSM și cu recomandarea ministrului Justiției. Lege la acarei conmcepere isi adusese concursul Comisia de la Venetia ….
    La 19 iulie 2005 ministrul justitiei promoveaza o noua reforma prin care procurorul-sef al Romaniei si procurorul-sef al DNA sunt numiti in functie de catre presedintele Romaniei, la recomandarea ministrului , luand aceasta prerogativa din mainile Consiliului Superior al Magistraturii, ca organism superior si independent.
    Urmeaza numirea noului Procuror General.CSM a data aviz negativ da stiti cum se zice pe englezeste „shokeres ******” ….

    Si toate-s bune pana ce Barosso a dat 11 pcte si a cerut porcedura transparenta. Si daca e vrba de transparenta lumina se facu desi nu se modifica nimic la lege!!!
    :”Din 2005, propunerea o face ministrul Justiţiei, iar numirea o face preşedintele ţării. Dacă aceştia fac o numire proastă, electoratul ştie cine este responsabil şi trebuie să dea socoteală. Eu l-am propus pe ********** la conducerea DNA şi, în faţa întregii ţări, mi-am luat răspunderea pentru această propunere. La fel, şi preşedintele XXXXescu pentru numirea lui. Deci oamenii ştiu pe cine să aplaude sau pe cine să sancţioneze”,
    Si iata niste argumente din 2016 a unei persoane pe care nu cred ca o sa o refutati (v refutatio si honny soit

    1. Responsabilitatea personala a ministrului Justitiei care face propunerea. Daca procurorul propus pentru o functie de conducere esueaza, atunci stim cine l-a propus si ii putem cere ministrului (a) sa propuna revocarea acelui procuror sef din functie si sa propuna un altul, si (b) sa raspunda pentru aceasta nominalizare, inclusiv prin demisie, daca numirea a dus de exemplu la un management prost al institutiei sau la blocarea dosarelor din motive politice sau de ineficienta.

    2. CSM este un organ colectiv, care nu raspunde pentru nici una din masurile pe care le ia, pentru ca raspunderea reala este numai cea individuala, iar raspundere colectiva nu exista. In plus, CSM ia decizii prin vot secret, deci nu se stie cine ce a votat la nicio decizie, nici la deciziile de numiri sau nominalizari si nimeni nu poate fi tras la raspundere pentru o nominalizare proasta sau daca procurorul cu functie de conducere nominalizat de CSM esueaza. Iar daca CSM nu vrea sa propuna revocarea unui procuror sef care esueaza, CSM nu raspunde in niciun fel si nici nu poate fi obligat sa propuna revocarea si sa faca alta propunere.

    3. Orice nominalizare trebuie facuta in urma unui concurs, in mod transparent, fara intelegeri politice, si de persoane care pot fi trase la raspundere pentru numirile proaste sau bazate pe influente politice, si nu pe competentele persoanelor nominalizate.

    4. Conditionalitatea numarul 3 din MCV prevede si „Asigurarea stabilitatii legislative si institutionale a cadrului anticoruptie, in special prin mentinerea procedurii actuale de numire si revocare a Procurorului General al Romaniei, a procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie si a titularilor altor posturi de conducere din cadrul Parchetului General”.

    5. CSM are deja foarte multe atributii privind cariera magistratilor, raspunderea disciplinara, managementul instantelor, unificarea practicii judiciare, Institutul National de Magistratura etc si o regula simpla de cand lumea este ca nu incarci cu noi atributii o institutie care are deja multe sarcini, mai ales cand nu sunt toate indeplinite complet si ireversibil, poate tocmai pentru ca sunt prea multe.

    6. Presedintele tarii trebuie sa poata respinge motivat o propunere, actionand ca un alt filtru de selectie, iar aceasta situatie nu trebuie schimbata, pentru ca asta ar insemna de fapt ca CSM nu numai ca nominalizeaza, ci si decide, atat timp cat presedintele tarii nu poate refuza o numire. Varianta CSM, sustinuta de altfel de-a lungul timpului si de politicienii USL, liberali si socialisti certati cu justitia, elimina posibilitatea ca presedintele sa poata refuza motivat numirea in functiile de conducere. Adica CSM vrea puteri sporite cu responsabilitate zero.

    Adica ramnse cam la fel si Comisia deveni cam ca Tufa de Venetia ….

    Azi, dupa ce nu mai stiu cati anu sistemul a fost aprobat de MCV iar incepen ca vream altul ca sa Venetia.
    Si daca se va schimba guvernu .,.. ca in 2005 ce face? Facem din Comisia de la Tuta din Venetia?!

  4. Plus dosarul lui Plesu, la misto facut, in timp ce vapoarele aduc la greu droguri; esuarea barcutei i-a dat de gol !

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.