Ipoteză a unei influente publicații ucrainene despre Transnistria: Rusia a declanșat criza gazelor pentru a ajuta un candidat pro-rus care o va rezolva și va deveni un erou popular

Este foarte probabil ca, în curând, Rusia să reia parțial livrările de gaz către Transnistria, regiune ocupată de aceasta, dar va prezenta acest fapt drept o realizare a unuia dintre politicienii proruși din Moldova. Acesta este un scenariu prezentat de publicația ucraineană ”European Pravda”, care a coroborat informații obținute pe surse de la oficiali din regiune. Publicația moldoveană NewsMaker a publicat o versiune adaptată a textului apărut inițial pe portalul European Pravda:

Este foarte probabil ca, în curând, Rusia să reia parțial livrările de gaz către Transnistria, regiune ocupată de aceasta, dar va prezenta acest fapt drept o realizare a unuia dintre politicienii proruși din Moldova. Redactorul publicației ucrainene „European Pravda”, Serghei Sidorenko, consideră că, în cazul crizei energetice din Transnistria, este vorba despre un scenariu al Kremlinului, al cărui scop este schimbarea puterii în Moldova și transformarea republicii într-un sprijin pentru atacurile asupra Ucrainei. Totuși, Chișinăul, Kievul și partenerii occidentali mai pot încă împiedica acest plan al Kremlinului și pot conduce „jocul” după propriile reguli. Cu permisiunea autorului, NewsMaker publică o versiune adaptată a textului apărut inițial pe portalul European Pravda.

Criza energetică din Transnistria, care a început la 1 ianuarie, a căpătat, într-o săptămână, proporții fără precedent. Regiunea, cu o populație de 300 de mii de locuitori, a rămas fără gaz, încălzire și apă caldă. Chiar și apa rece este furnizată cu intermitențe. Toate întreprinderile industriale au fost închise. Perioadele de întrerupere a energiei electrice cresc constant, ajungând deja la opt ore pe zi, iar pe termen scurt nici măcar această cantitate de energie nu va mai fi disponibilă, deoarece centrala electrică pe bază de cărbune își va epuiza rezervele.

Totuși, catastrofa umanitară care se profilează în Transnistria nu îi întristează pe toți.

În Ucraina, mulți se așteaptă ca, din cauza acestei crize, Transnistria să fie forțată să revină în componența Moldovei, iar de pe teritoriul său să fie înlăturați în sfârșit militarii ruși și așa-numiții „pacificatori”.

Cu toate acestea, realitatea este mult mai puțin optimistă.

De fapt, evoluția evenimentelor din Transnistria, deocamdată, corespunde intereselor Rusiei. Mai mult, se pare că totul se desfășoară conform scenariului Kremlinului.

Este important de subliniat: Rusia poate relua oricând livrările de gaz către Transnistria. Există capacități de transport prin conducte care ocolesc Ucraina și există și acordul Moldovei. Totuși, Kremlinul nu face acest lucru și, în mod deliberat, împinge regiunea pe care o controlează într-o criză umanitară profundă – pentru ca mai târziu să o „salveze”, atribuind responsabilitatea pentru pierderile de vieți omenești și economia ruinată actualei puteri din Moldova, ale cărei ratinguri au fost deja afectate de criza energetică.

Este foarte probabil ca, în curând, Rusia să reia parțial livrările de gaz către Transnistria, dar să prezinte acest lucru drept o realizare a unuia dintre politicienii proruși din Moldova. Pregătirea informațională pentru un asemenea scenariu este deja vizibilă.

Întregul acest mecanism este construit în jurul alegerilor parlamentare din Moldova, care vor avea loc, cel mai probabil, în toamna anului 2025. Scopul Kremlinului este să înlocuiască actuala putere proeuropeană a Moldovei cu una prorusă și să reintegreze Transnistria în Moldova în condiții care să facă imposibilă o nouă orientare a țării către Vest.

Acest lucru aduce provocări enorme pentru securitatea și geopolitica Ucrainei, nu doar din cauza creșterii prezenței rusești la granița sa vestică. De fapt, acest scenariu este capabil să încetinească sau chiar să oprească integrarea europeană a Ucrainei. Totuși, din păcate, Kievul și Bruxellesul nu par să înțeleagă încă cât de periculoasă este criza transnistreană. Deși ambele capitale dețin încă pârghii de influență asupra proceselor din Moldova.

Războiul gazelor și al informației
Dezvoltarea rapidă a crizei energetice din Transnistria, începută la 1 ianuarie odată cu sistarea livrărilor de gaz rusesc, este dificil de numit surprinzătoare.

Această regiune a Moldovei, reamintim, se află de peste 30 de ani nu doar sub influența Rusiei, ci și sub controlul său efectiv. Aici este staționat un contingent militar rus; structurile de forță sunt direct subordonate verticalei de putere rusești; chiar și drapelul Rusiei este utilizat ca „al doilea drapel de stat”. Deși blocul economic al „guvernului” transnistrean are o autonomie semnificativă în acțiuni și politici, dependența economică de Federația Rusă a rămas extrem de ridicată. În primul rând, din cauza faptului că economia și sistemul bugetar al regiunii au fost construite pe consumul de gaz rusesc, livrat gratuit prin tranzit prin Ucraina.

Prin urmare, când în toamna anului 2024 a devenit clar că Kievul nu va prelungi contractul de tranzit cu „Gazprom”, „modelul economic” al Transnistriei a fost pus sub semnul întrebării. Este de remarcat faptul că achiziționarea de gaz din surse alternative nu ar fi rezolvat problema – baza economiei transnistrene era gazul gratuit.

O perioadă, autoritățile regiunii controlate de Rusia au sperat că „Gazprom” va oferi în ultimul moment cel puțin livrări minime de gaz. Exista și o posibilitate tehnică pentru acest lucru – în coridorul transbalcanic (din Rusia către Turcia, apoi prin Bulgaria și România în Moldova) rămăseseră volume necontractate. Dar chiar și atunci când Moscova a anunțat oficial că, începând cu 1 ianuarie 2025, livrările către Transnistria vor înceta, Tiraspolul s-a arătat surprinzător de calm.

De facto, autoritățile regiunii îi asigurau pe oameni că totul este sub control, că regiunea are rezerve de cărbune pentru centrala electrică și că va rezista până la sfârșitul iernii. Dar, așa cum era de așteptat, lucrurile au mers complet diferit.

Regiunea, unde jumătate din populația de 300 de mii de locuitori trăiește în blocuri, a rămas brusc fără gaz, încălzire și apă caldă. Încercările oamenilor de a-și încălzi locuințele folosind electricitate au suprasolicitat rețeaua în timpul înghețurilor. Întreruperile programate au ajuns deja la opt ore pe zi (și vor continua să crească), iar unele clădiri au rămas complet fără curent din cauza avariilor.

În ciuda tuturor acestor probleme, „autoritățile” transnistrene păstrează optimismul.

În mesajele propagandei locale se regăsesc trei semnale principale.

Primul este asigurarea că „totul va fi bine”. Fără a explica niciun detaliu, autoproclamatul „președinte al republicii”, Vadim Krasnoselski, le spune periodic oamenilor că mai trebuie doar puțină răbdare – și totul se va rezolva.

Al doilea semnal este mult mai detaliat și se concentrează pe identificarea vinovaților pentru această criză. Evident, la Tiraspol, Rusia nu este considerată vinovată. Și, ciudat, nici Ucraina nu este acuzată.

Singurul vinovat al crizei este numit Moldova și actuala sa guvernare. Acuzațiile precum „Moldova a întrerupt gazul Transnistriei” sau „Moldova a organizat o blocadă energetică a Transnistriei”, difuzate pe canalele informaționale ale regimului, contrazic complet logica geografică.

Cu toate acestea, ele se încadrează perfect în strategia care devine tot mai evidentă.

Al treilea semnal al propagandei este repetarea ideii că nici locuitorilor din partea Moldovei controlată de guvern nu le este ușor, deoarece, din cauza crizei energetice, tarifele la energie electrică s-au dublat (pe lângă creșterea prețurilor la gaz la sfârșitul anului 2024). Din acest motiv, moldovenii nu vor putea, cică, să-și plătească facturile.

Acest argument poate părea artificial. Având în vedere că în Transnistria nu mai există gaz și energia electrică este întreruptă, prețul scăzut al acestora nu mai este un avantaj semnificativ. Totuși, în realitate, acesta este un element foarte important al strategiei rusești.

Contând pe Rusia
Mai întâi, trebuie subliniat: agravarea bruscă a crizei energetice nu a devenit o punte de dialog între Tiraspol și Chișinău.

S-ar părea că realitatea ar trebui să oblige conducerea Transnistriei să caute surse alternative de gaze și energie electrică. Totuși, acest lucru nu se întâmplă — în ciuda deteriorării grave a sistemului energetic, numeroaselor avarii și chiar a deceselor înregistrate în rândul celor care au încercat să se încălzească cumva (în unele locuri locuințele au ars, în altele oamenii s-au intoxicat cu monoxid de carbon).

Dimpotrivă, deja în acest an, Tiraspolul a respins oferta oficială a Chișinăului de a ajuta la achiziția de gaze. Alte propuneri privind restabilirea aprovizionării cu gaze au fost de asemenea refuzate, refuz care nu s-a schimbat nici măcar în contextul asigurărilor Moldovei că va ajuta la identificarea unor finanțări occidentale pentru a atenua șocul prețurilor în Transnistria.

Tiraspolul continuă să aștepte gaze din Rusia.

Deși „Gazprom” s-a abținut în ultima săptămână de la orice declarații pe această temă.

Singurul mesaj oficial din partea Rusiei despre criza gazelor a fost o declarație a ambasadei de la Chișinău, formulată în stilul arogant tradițional al Rusiei. Totuși, atrage atenția o frază care încheie documentul: „Nimeni nu ar trebui să aibă îndoieli: protecția cetățenilor ruși și a compatrioților este o prioritate absolută a politicii externe.”

Diplomația rusă nu oferă detalii despre formele pe care le poate lua această „protecție”. Cu toate acestea, este relevant să amintim că majoritatea locuitorilor Transnistriei dețin pașapoarte rusești.

Între timp, autoritățile din Transnistria acționează ca și cum aprovizionarea cu gaze va fi reluată foarte curând. Astfel, „guvernul” regiunii, așteptând să se atingă apogeul crizei, a decis reluarea cursurilor în școli începând cu 20 ianuarie. Ce motive au să creadă că până atunci școlile vor avea încălzire sau măcar alimentare cu energie electrică nu este clar.

De asemenea, este remarcabilă decizia de a redistribui spre nordul regiunii resturile de gaz din sistem, care sunt utilizate doar pentru aragazele din locuințele rezidențiale. De fapt, această măsură înseamnă că gazele din Tiraspol se vor epuiza mai repede decât data inițial prognozată (care era stabilită pentru 20 ianuarie).

Două direcții de atac asupra Maiei Sandu
Trebuie menționat că spațiile mediatice din Transnistria și din partea controlată de guvern a Moldovei sunt foarte diferite. Chiar și un locuitor prorus din Chișinău urmărește alte canale și citește alte site-uri decât un locuitor obișnuit prorus din Tiraspol.

Criza energetică din Transnistria este, desigur, un subiect central și pentru presa din Moldova, dar accentele propagandei diferă semnificativ.

Așa cum s-a menționat deja, propaganda transnistreană o acuză pe președinta Maia Sandu și guvernul Republicii Moldova de faptul că, din cauza politicilor lor, energia electrică s-a scumpit de două ori. Cu toate acestea, pentru Tiraspol, această problemă este una secundară. În schimb, în Moldova aceasta este tema principală.

Guvernul Moldovei are, deocamdată, un argument funcțional: noi am trecut la prețuri de piață pentru gaz și electricitate, așa că acestea au crescut, dar sunt disponibile. În schimb, Transnistria, care s-a bazat pe gazul rusesc mai ieftin, a rămas, în cele din urmă, fără gaz și fără lumină.

Totuși, Rusia deține un as în mânecă, care ar putea distruge argumentele Chișinăului. Kremlinului îi este suficient să reia livrările de gaz către Transnistria.

Și pare foarte probabil că exact asta intenționează să facă. Aceasta ar explica atât încrederea administrației de ocupație de la Tiraspol, cât și, în general, motivul pentru care Rusia a decis să creeze o criză energetică atât de acută.

Să reamintim că, în prezent, eforturile propagandistice ale Kremlinului și sateliților săi din Transnistria sunt concentrate pe atribuirea vinei pentru întreruperea aprovizionării cu gaz președintei Maia Sandu și premierului Dorin Recean. Unul dintre argumentele acestor acuzații este că aceștia „nu au dorit să negocieze cu Moscova”. (Aceste acuzații sunt false; guvernul a trimis la sfârșitul lunii noiembrie o delegație în Rusia, condusă de ministrul energiei, tocmai pentru astfel de negocieri, dar, în cazul propagandei ruse, realitatea nu contează).

Toate acestea au pus bazele informaționale care fac următorul pas al Kremlinului ușor de anticipat.

La Moscova va trebui să meargă un politician prorus din Moldova. Acesta va fi primit de Putin sau de un oficial de rang inferior, care va declara: „Iată, a fost suficient să cerem, și noi cu plăcere am îndeplinit cererea, oferind un anumit volum de gaz pentru salvarea Transnistriei. Toată problema a fost Maia Sandu, care nu a cerut.” Și că „Moldova însăși ar fi putut beneficia de gaz mai ieftin dacă Chișinăul ar fi încercat să negocieze — în schimb, Sandu vă forțează, moldoveni, să plătiți mai mult doar pentru ca Moldova să continue să fie în conflict cu Rusia”, „Dacă Moldova ar fi fost condusă de acest politician, în locul Maiei Sandu, acum ați avea mai puține probleme.”

Chișinăul este convins că Kremlinul pregătește anume acest scenariu.

Această ipoteză este confirmată de sursele publicației. Oficial, premierul și reprezentanții guvernului vorbesc, de asemenea, despre un plan amplu al Rusiei, care vizează schimbarea puterii în Moldova prin „soluționarea” crizei energetice, artificial create de Kremlin.

Conform acestui plan, politicianul care va „negocia” cu Putin ar trebui să devină un erou popular, salvând transnistrenii de la moarte prin frig și foamete, iar Moldova de la o criză umanitară. Având în vedere că în timpul apropiat vor avea loc alegeri parlamentare în Moldova, această persoană ar putea beneficia de un bonus electoral semnificativ. Foarte probabil, ar putea deveni viitorul premier și lider al unei coaliții de guvernare.

Cine va fi acest „salvator”? Deocamdată, nu se știe.

Ar putea fi fostul președinte Igor Dodon, care subliniază relațiile sale bune cu Rusia și nu exclude să devină din nou candidatul pe care Kremlinul mizează. Totuși, pentru moment, Dodon evită cu grijă declarațiile despre Transnistria și nu promovează narațiunile rusești pe acest subiect.

Ar putea fi Irina Vlah — fosta guvernatoare a Găgăuziei și, în trecut, o politiciană deschis prorusească, care recent încearcă să se poziționeze mai aproape de centru, dar, potrivit unor opinii, a păstrat legăturile cu Moscova. Retorica ei despre criză este complet aliniată cu cea a Kremlinului.

Ar putea fi și altcineva, chiar și oligarhul fugar Ilan Șor, care, în ultimii ani, a devenit favoritul Kremlinului.

Indiferent de „eroul” ales de Kremlin, este evident că în lunile următoare presiunea asupra Maiei Sandu și a partidului său va crește. Rusia nu va relua livrările de gaz la volumele din trecut (5,6 milioane de metri cubi pe zi). În primul rând, coridorul de gaze transbalcanic nu dispune de o cantitate disponibilă suficientă pentru întreg sezonul rece (la 31 decembrie, erau disponibile doar 3 milioane de metri cubi pe zi). În al doilea rând, o parte semnificativă din gaz era utilizată pentru producerea energiei electrice, pe care Transnistria o vindea Moldovei la un preț redus.

Pentru Putin, este important ca Moldova să nu aibă acces la energie electrică ieftină, pentru ca oamenii să plătească cât mai mult, să-i invidieze pe transnistreni, „care au reușit”, și să dea vina pentru problemele lor pe actuala putere prooccidentală.

De ce reprezintă o amenințare pentru Ucraina
Alegerile pentru următorul parlament și guvern al Republicii Moldova sunt, desigur, o chestiune internă a alegătorilor moldoveni. Totuși, rezultatul acestor alegeri va avea o importanță decisivă și pentru Ucraina.

Obiectivul Rusiei în raport cu Moldova este similar cu cel din războiul împotriva Ucrainei. Nu este vorba doar despre anexarea a „patru regiuni” sau ceva asemănător. Scopul este subjugarea completă a Ucrainei, fie direct, fie printr-un guvern marionetă, loial Kremlinului. În cel mai rău caz, transformarea Ucrainei într-un stat eșuat, un failed state.

La fel și în cazul Moldovei: doar controlul asupra Transnistriei nu este suficient pentru Rusia. Aceasta dorește să preia controlul asupra întregii țări. Iar specificul alegerilor din 2025 este că victoria obținută va avea o importanță crucială, putând consolida influența rusă nu pentru patru ani (ceea ce deja ar fi alarmant), ci pentru decenii.

După aceste alegeri, inevitabil se va pune problema reintegrării Transnistriei.

Epoca gazului gratuit din Rusia, în cantități nelimitate, s-a încheiat și nu va reveni. Chiar și acum, nu există șanse pentru livrări de 5,7 milioane de metri cubi pe zi pe timp de iarnă. Iar acest gaz a fost cheia supraviețuirii economiei Transnistriei. Grație lui funcționa industria din regiune; tot acest gaz era ars în centrala electrică de la Cuciurgan și energia era vândută Moldovei, ceea ce alimenta bugetul regiunii.

Pe scurt, Transnistria devine un faliment economic.

Integrarea regiunii în Republica Moldova este un proces dificil atât politic (din cauza prezenței contingentului militar rus), cât și economic (din cauza costurilor uriașe pentru modernizarea regiunii rămase în trecutul sovietic) și electoral.

Să ne amintim că la referendumul din 2024, opțiunea europeană a Moldovei a fost susținută de puțin peste 50% dintre alegători. În Transnistria locuiesc aproximativ 300.000 de persoane, majoritatea covârșitoare având viziuni pro-ruse. Participarea lor liberă la următoarele alegeri din Moldova (cu o populație estimată la 2,5 milioane de locuitori) ar schimba radical balanța electorală în favoarea Rusiei.

În plus, mult va depinde de modelul de integrare a Transnistriei care va fi ales. Va accepta noul parlament al Moldovei să acorde Transnistriei drept de veto, așa cum cere Rusia?

În cazul în care în toamna lui 2025 Moldova va alege un parlament pro-rus, această perspectivă devine reală.

Aceasta va schimba harta geopolitică a Europei și va reprezenta o amenințare directă pentru Ucraina.

Pentru că asta ar însemna sfârșitul integrării europene a Moldovei. Nu doar pentru patru ani, ci pentru decenii.

Cea mai mare problemă pentru Ucraina constă în faptul că, pentru mulți din UE, Ucraina și Moldova sunt percepute ca fiind unite într-un „pachet de extindere”. Fără Moldova, sprijinul pentru aderarea Ucrainei la UE va scădea radical, pentru că România (un susținător devotat al integrării Moldovei) va pierde influență, iar entuziasmul Italiei și Franței — pentru care regiunea vorbitoare de limbă română are o greutate specială — va diminua.

Și nici măcar nu am menționat problema statutului trupelor rusești, menținerea bazei militare ruse în Moldova și alte aspecte similare.

Ce poate face Ucraina
Criza actuală este periculoasă în primul rând pentru că, la Chișinău, nu există o viziune clară despre cum ar putea fi depășită.

În plus, pentru Kremlin, acum este momentul ideal: lumea este preocupată de pregătirile pentru posibila revenire a lui Trump la președinția SUA, iar atenția tuturor (mai ales a Statelor Unite) nu este îndreptată spre Moldova. În Uniunea Europeană, situația este complicată de problemele grave de sănătate ale Ursulei von der Leyen, care a ieșit temporar din procesul de luare a deciziilor. Aceasta este una dintre acele situații în care pentru a contracara Rusia sunt necesare leadership politic și decizii curajoase. Germania este absorbită de campania electorală, Franța și Emmanuel Macron se confruntă cu o criză politică, iar România trece printr-o perioadă turbulentă, ceea ce îi reduce capacitatea de a susține interesele Moldovei.

În aceste condiții, Ucraina ar putea să-și asume rolul de lider geopolitic, însă la Kiev pare să lipsească o înțelegere a gravității și pericolului pe care îl reprezintă această provocare apărută la granița sa.

Totuși, Ucraina dispune de resurse și oportunități pentru a interveni.

Am scris anterior despre faptul că Kievul ar putea să intervină pentru a atenua lovitura pe care Putin o pregătește pentru Moldova. Pe măsură ce evenimentele evoluează, acest sfat devine și mai relevant.

Având în vedere că Transnistria refuză să cumpere gaz din Vest și așteaptă gaz gratuit din Rusia pentru a „cădea” din nou sub influența Moscovei și pentru a atrage toată Moldova în această direcție, Ucraina poate face o ofertă alternativă. Putem furniza un volum minim de gaz necesar pentru a acoperi nevoile umanitare ale Transnistriei (adică fără a include cerințele industriei mari). Este vorba despre un volum de cel mult 2 milioane de metri cubi pe zi, suficient pentru încălzire, apă caldă, generarea de electricitate pentru regiune și funcționarea unor afaceri critice, cum ar fi brutăriile. Acesta este aproximativ același volum pe care l-ar putea oferi Rusia.

Până la sfârșitul sezonului de încălzire, acest lucru ar necesita 60-70 de milioane de metri cubi — un volum nesemnificativ în comparație cu cele peste 12 miliarde de metri cubi de gaz stocați în depozitele subterane ale Ucrainei, conform datelor oficiale, sau 8 miliarde de metri cubi de gaz activ, potrivit estimărilor scepticilor.

Mai mult decât atât, nu ar fi o problemă să obținem de la țările UE o compensație financiară chiar și pentru acest volum. Uniunea Europeană nu tolerează situațiile în care la granițele sale are loc o catastrofă umanitară, iar livrările de gaz din partea Ucrainei ar putea preveni o astfel de situație. Acest mecanism a fost deja testat în cadrul programului Grain from Ukraine — vindem cereale ucrainene către cele mai sărace state din Africa și Asia, iar donatorii europeni plătesc pentru ele.

În cele din urmă, să fim realiști: există o probabilitate mare ca Tiraspolul (la ordinul Moscovei) să refuze chiar și gazul gratuit, dacă nu provine din Rusia. Pentru că aceasta nu face parte din planurile Kremlinului. Însă, într-un astfel de caz, autoritățile transnistrene vor distruge mitul conform căruia nimeni nu a vrut să salveze regiunea.

Va deveni evident că totul este o piesă de teatru regizată de Kremlin.

Dar pentru a obține acest efect, Kievul trebuie să acționeze proactiv, public și rapid, deoarece nu știm când Kremlinul intenționează să lanseze operațiunea „salvarea Moldovei”. Cronometrul poate fi deja pornit.

Și trebuie să acționăm fără a aștepta o cerere din partea Chișinăului, care este în prezent slăbit și confuz. Mai ales că la Chișinău nu vor exista obiecții — European Pravda a confirmat acest lucru adresând o întrebare premierului Dorin Recean la o conferință de presă pe 6 ianuarie. El a declarat că guvernul nu a solicitat un astfel de ajutor, dar l-ar accepta cu bucurie.

„Suntem într-o comunicare constantă cu Kievul. Nu am solicitat niciun ajutor din partea Ucrainei în acest sens, dar (am accepta) dacă Kievul ar oferi ajutor… De exemplu, ar fi posibile livrări de cărbune, dacă ar exista o cerere din partea regiunii transnistrene, din partea conducerii centralei electrice de la Cuciurgan (din Transnistria)”, a răspuns Recean pentru European Pravda. Să menționăm că livrările de gaz par a fi o opțiune mult mai bună decât cele de cărbune, deoarece ar permite și funcționarea centralelor termice din orașele transnistrene, care funcționează pe gaz.

Pe scurt, singura condiție necesară pentru ca Ucraina să acționeze este voința politică. Și, totodată, înțelegerea importanței de a acționa ca un jucător regional.

Autor: Serghei Sidorenko, editor la European Pravda