G4Media.ro

Fenomenul „zero waste”. Au apărut și în România magazine care nu produc…

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

6 comentarii

  1. Ajungem ca pe vremea lu’ nea Nicu dar nu ca ne impune cineva. Ci ca e la moda si e „the right thing to do”. Si chiar e!
    N-a stiut cum sa puna problema ca dainuia familia lui si azi.

  2. O soluție posibilă la nivel global o reprezintă obligarea comercianților ca vânzarea produselor către utilizatorul final să se facă numai în ambalaje returnabile și biodegradabile. În plus mărfurile de folosință îndelungată să fie modularizate astfel încât să poată fi ușor modernizate/reparate și ușor de dezasamblat pe categorii de materiale în centrele de reciclare.

  3. Wow, nu credeam că există și la noi. O să pun articolul în bookmarks să le am la îndemână.

  4. Ne intoarcem la bacanie. Plecam la cumparaturi ca babele comuniste cu sacosele de rafie impletita dupa noi. Imi aduc aminte de borcanelele de iaurt comunist, de acu’40 de ani. Alea cu gat larg si capace din staniol. Iaurtul era iaurt. Acru. Nu era cremos, vartos si nici jeleuri de fructe nu avea. Iti dadea tovarasu’ de la rulmenti pentru bicicleta la branza totul invelit intr’o hartie oribila, maronie sau albastra. Si ca sa fie si mai eco, nici marfa nu gaseai. Erau rafturile goale, nu afectau mediul in niciun fel. De asta se ocupa industria lipsita de filtre, capacitati de tratare a apelor reziduale sau in general, de orice masura de protectie a mediului. In acelasi timp, sus la munte, brigadierii plantau paduri. Intelegeti dvs ce doriti de aici. A, sa nu uit, pe vremurile alea o punga de plastic cu Marlboro pe ea era motiv de mare mandrie. Observ ca ne intoarcem acolo.

  5. Bunica mea vobise cu o femeie de la sat care ii aducea lapte, astfel reutiliza sticlele si nu existau ambalaje. O parte din lapte il incalzea la 40 de grade, il punea in borcane de iaurt si il acoperea cu o carpa, astfel elimina si plasticul de la iaurt. Cand mancam iaurtul imi placea sa adaug putina dulceata, deci avea si varietate. Toate sunt vechi, doar ca vestul a avut 50 de ani in care uitase cum se face si are acum un fel de trezire din betie.