G4Media.ro

EXCLUSIV Cum a ajuns o româncă simbol național în Marea Britanie în…

Sursa Foto: Facebook

EXCLUSIV Cum a ajuns o româncă simbol național în Marea Britanie în lupta anti-Covid / O poveste emoționantă despre ambiție, perseverență, sacrificii și multă muncă

Claudia Anghel, de 46 de ani, a acceptat să povestească pentru G4Media.ro cum a părăsit România în 2013, după ce-a lucrat în Spitalul Municipal din Călărași timp de 19 ani ca moașă. Ea spune că nu vorbea nici limba engleză fluent. Puțină franceză și mai multă rusă, pe care a învățat-o la școală. La 38 de ani și-a luat două genți mici în spate cu câteva haine pentru toate anotimpurile și-a plecat în Anglia pentru a-i oferi un viitor mai bun fiului său, pe atunci adolescent.

  • NHS -National Health Service (Sistemul de Asistență medicală de stat) a ales-o ca simbol reprezentativ în an de pandemie pentru munca și aplecarea față de oameni. Într-o campanie națională care celebrează 72 de ani de la înființarea NHS, imaginea româncei tronează pe clădiri monumentale, în cele mai frecventate locuri publice, pe panouri publicitare, pe autobuze, în stații de transport public.
  • John Rankin, unul dintre cei mai importanți fotografi contemporani, a trimis-o pe coperțile mai multor reviste, precum și în zeci de publicații online și print din Marea Britanie. Claudia Anghel a apărut la BBC, la alte câteva posturi naționale și internaționale, devenind o imagine simbol în UK
  • Ea susține că nici o autoritate publică din România nu i-a dat un singur telefon. În schimb, englezii au ridicat-o pe un soclu și se mândresc cu ea.

E anul 2012. Claudia Anghel, angajată la maternitatea Spitalului municipal din Călărași, ajunge acasă și îi spune mamei sale că și-ar dori o schimbare. Că ar vrea, la o adică, să plece să muncească în străinătate. Are 19 ani de muncă în sistemul sanitar românesc. Are aproape 38 de ani, iar prietenii săi se uită ciudat la ea când o aud că vrea să emigreze.

„Nu-i cam târziu?” , o întreabă. „Eram foarte decisă să fac o schimbare. O nebunie, până la urmă, nu?”, își amintește Claudia.

A fost la două interviuri de angajare în 2012 și le-a picat pe ambele. N-a renunțat. A luat meditații în limba engleză. Profesor i-a fost o fostă pacientă pe care o cunoscuse în Spitalul din Călărași, o profesoară de limba engleză.

Apoi a dat un interviu pe Skype și-a fost chemată în Anglia, la Walsall, la nord de Birmingham, să se angajeze cu normă redusă.

E doar începutul unei lungi aventuri.

  • „Am zburat la Luton și m-am trezit singură în aeroport, la 7 dimineața ca într-un film. Mi se părea că sunt la televizor. Cineva îmi spusese să ies din aeroport și să mă duc să iau un autobuz, că sigur găsesc, că au un sistem foarte bine pus la punct. Eu, cu engleza mea, mă luptam să-i înțeleg pe britanici. Am luat autobuzul și -am ajuns după-masă la Birmingham, unde vorbisem să stau în chirie. Ori n-am înțeles eu bine înainte să ajung, ori nu știu ce s-a întâmplat, dar doamna la care m-am dus să mă cazez mi-a zis că se eliberează camera doar de la data de 1, luna viitoare. Era 9 martie 2013 când am ajuns la cazare.”

„Și ce fac acum?”, mi-am zis. Femeia la care mă dusesem a început să dea ea singură telefoane, să mă ajute. A găsit un loc la o mansardă, o cameră cu 200 de lire cu un pat. A fost foarte de treabă, m-a și luat cu mașina și m-a dus să mă cazeze. Nu mă cunoștea, eram doar o străină într-o țară străină, încercând să-și facă o viață nouă la 38 de ani.”

Pe seară, Claudia Anghel s-a cazat. Când s-a pus să doarmă, a văzut că patul e gol, nu are nici o pernă, nici un așternut, nimic. „M-am învelit cu geaca în prima noapte, iar a doua zi m-am dus la magazin să-mi cumpăr o pernă și-o pătură.”

Aștepta doar să se apuce de muncă. Nici poveste.

De la spital i s-a cerut permisul de muncă. „Poftim? Nu știam ce înseamnă asta. Credeam că merg acolo și gata, angajatorul mă ia și-am terminat povestea. Nici vorbă.”

Nu e totul. Pentru a putea s-o angajeze, Claudia a fost trimisă să studieze la Universitatea din Birmingham un curs de moașe recunoscut la nivel internațional . „M-am trezit și studentă la 38 de ani”, spune femeia. Completează: „cursul începuse încă din ianuarie și-a trebuit să recuperez primele luni. N-a fost nici o problemă, era meseria mea.”

Aici a învățat aprofundat și limba engleză, a urmat cursuri de perfecționare, dar situația cu locul de muncă nu se rezolvase. Nu-i soseau actele. Îl aștepta pe poștaș în fiecare zi.

  • „Eram frustrată, a fost o perioadă dificilă. Familia mă chema acasă, îți dai seama. Întoarce-te, nu mai sta!, îmi spuneau. N-am renunțat. Aveam ceva bănuți strânși, dar mâncam pâine cu lapte, fiindcă eram supărată și-mi spuneam că nu merit altceva, fiindcă nu am un serviciu. Pâine cu lapte. Plăteam chiria, mergeam la cursuri și umblam tot pe jos. Ore. Peste tot mergeam doar pe jos și-mi doream să muncesc așa cum știu eu s-o fac. Mi-aș fi dorit să pot munci în perioada aceea orice, inclusiv să spăl mese într-un restaurant, orice, doar să-mi vină actele.”

Finalmente, după luni de așteptare, Claudia și-a primit și permisul de muncă și-a putut începe să lucreze la spital. Muncea doar 18 ore pe săptămână ca ajutor de moașă. Atât îi permitea legislația din UK. Mergea și la cursuri, mergea puțin la spital.

Apoi și-a crescut și norma de ore. N-a lipsit nici o zi de la muncă fără motiv.

Despărțită de soț în România, cu care nu se mai înțelegea, cu băiatul adolescent rămas la bunici la Călărași și în grija surorii sale, Claudia începea să spere tot mai mult că lucrurile se vor așeza într-un fel, mai ales după ce a obținut un post mai bun la Spitalul Universitar din Coventry.

  • „Eu prind drag de locuri și de oameni și nu prea am vrut să plec. Cumva, destinul a lucrat în așa fel încât să accept. Eram de aproape un an în Anglia și viața mea începuse, cumva, să reintre în normal. Am tras și mai tare. Eu sunt ambițoasă de fel, nu renunț niciodată la ce îmi propun. Copilul meu, care azi e adult, are 23 de ani, era adolescent atunci și-l lăsasem cu mama și cu tata în România și cu sora mea care l-a răsfățat, a avut multă grijă de el. Am făcut tot ce-am putut să-l aduc și pe el. Dar l-am întreabat înainte, mereu i-am oferit această posibilitate de a alege, fiindcă așa cred eu că este normal. A ales să vină și el și iată, ne-am reîntregit.”

Românca s-a mutat din mansardă cu postul de „junior midwife” obținut și-a continuat să facă ce știe mai bine. „Să fiu om, adică. Să muncesc, să fiu un profesionist. Să-i fac pe cei din jurul meu să se simtă mai bine. Să le ridic moralul atunci când nimeni n-o face. Să fiu acolo pentru ei. Aveam un post de ajutor, nu?, după 19 ani ca moașă în România. N-a contat fiindcă știam că voi ajunge să fac ce știu eu, să fac munca mea cu mâinile mele.”

Sursa: Facebook

Cu fiecare an ce trece, Claudia avansează la locul de muncă. Ajunge una dintre cele mai apreciate angajate. Într-o lună își depășește norma de ore cu 65. Adică stă 65 de ore peste program. Ajunge să conducă secția în spital și e mentorul unei generații. Câștigă premii care se acordă în serviciul public de sănătate, premii precum Extra Mile Award for „Outstanndig Care.”

Are studente care vin la ea. Le arată cu aceeași pasiune ce înseamnă să nu renunți și să îți găsești de fiecare dată energia pentru a merge mai departe.

Lipsește din spital o singură dată pentru câteva zile, după ce i se îmbolnăvește tatăl în România și vine la el.

„L-am pierdut anul trecut, în 2019. A avut un infarct pe care l-a dus o săptămână și nimeni n-a știut. Am venit acasă, era la spital, apoi sâmbătă m-am întors în Anglia, căci luni trebuia să fiu la muncă. Duminică a murit. L-am pierdut, e un gol imens rămas în suflet.”

Vine pandemia. Marea Britanie e printre cele mai afectate regiuni, mai ales după prima perioadă, când se adoptă o strategie fără prea multe restricții, militându-se pe imunizarea în masă. Pacienții continuă să vină în spitalul Universitar din Coventry.

Claudia Anghel nu-și ia nici o zi liberă și e în prima linie. „Femeile nasc, ce să facem, să le părăsim? Ce-ar însemna asta? Mi-am pus masca, echipamentul de protecție și acolo am fost zi de zi la fel ca întotdeauna.”

Într-o campanie națională care marchează 72 de ani de a înființarea Sistemului de Asistență Medicală de Stat din Regatul Unit, Claudia Anghel e aleasă ca unică reprezentantă din rândul moașelor. Nu știa ce înseamnă asta.

„Să fac eu poze, să apar eu undeva? Nu prea vreau. Ajută la ceva?”, și-a întrebat colegii din spital atunci când cei din conducere i-au spus că va fi imaginea NHS.

„Da, ești a noastră, ești mândria noastră și trebuie să apari. Vei face niște fotografii, atât”, i s-a răspuns.

Sursa Foto: Facebook

În motivarea de a o alege, NHS scrie: „A fost decisivă în luarea unor măsuri în secția de maternitate, unde s-a îngrijit de mame, de bebelușii acestora și de familii într-o perioadă atât de nesigură și de stresantă precum cea în care ne aflăm.”

Șefii spitalului au descris-o ca „un exemplu strălucitor” în profesia sa.

Alături de Claudia, din întreg sistemul public de sănătate din UK au fost aleși încă 11 angajați, între care un paramedic, un dispecer de la serviciul de urgență, o asistentă de pe ATI, un medic specialist ATI, oameni aflați toți în primie linie în lupta anti-Covid.

Luna trecută, Claudia a fost chemată la o sesiune foto. S-a trezit față în față cu John Rankin, un fotograf celebru de modă din Marea Britanie, care se ocupă în special de vedete. E unul dintre cei mai importanți artiști contemporani din acest domeniu.

„A fost foarte prietenos, m-a făcut să mă simt bine. Am tot povestit despre munca mea, despre copii, despre viață. Vorbea foarte mult și-am încheiat ședința rămânând prieteni. Eu nu știu să pozez, nu știu să stau. M-a ajutat. Apoi am văzut ce se întâmplă și cum lucrurile iau amploare.”

Rankin, într-o intervenție la BBC, vorbește despre întâlnirea cu Claudia și cu ceilalți angajați aleși în campania NHS:

„Venind după săptămâni de izolare și întâlnindu-i pe ei, care muncesc cu atâta pasiune și sunt acolo pentru noi, toți ceilalți, m-a făcut să mă simt foarte umil. Ei sunt atât de devotați și au fost în tot acest timp în prima linie. Ei sunt eroii zilelor noastre.”

Imaginea Claudiei semnată de Rankin apare la BBC și face înconjurul țării. Nu e totul. Încep să curgă mesajele. Multe. De la paciente, foste paciente, de la colege. E sunată de posturile naționale de TV, apare în principalele publicații din UK.

„Îți mulțumim Claudia, ești eroina noastră”, îi scrie o englezoaică pe pagina de facebook.

Imaginea Claudiei tronează și în Piccadilly Circus în Westminister.

Sursa Foto: Facebook

E pregătită pentru a fi pusă pe autobuze în întreaga țară, pe panouri publicitare, pe clădiri monument, în stații de metrou.

„Nu sunt nici un erou, doar mi-am făcut munca mea. Sunt un om obișnuit”

O altă fostă pacientă îi scrie Claudiei: „Ești o persoană senzațională care lucrează cu pasiune și cu suflet, cu dragoste. Încetează să spui că ești un om obișnuit. Oamenii obișnuiți merg zi de zi la muncă fără să le pese de ce este în jurul lor. Tu nu ești deloc obișnuită, te rog nu mai spune asta.”

Neobișnuita Claudia Anghel de la Spitalul din Coventry e o imagine simbol a Marii Britanii în lupta anti-Covid.

Din România n-a sunat-o nici o instituție publică. Nici un ambasador, nimeni în afară de cei câțiva prieteni pe care îi păstrează.

„Nici nu aștept asta, Doamne ferește. Mie doar mi-e dor de mama și e suficient s-o aud în fiecare zi.”

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

37 comentarii

  1. Cine sa o sune ? Hipopotamul ala adormit care e pe post de ambasador ?
    Aici in tara este urata ! De ce ar suna-o autoritatile ? Ca sa devina parte a comparatiei ?

    PS. Partea nasoala !

    • Mai bine sa n-o sune hipopotamul-diplomat adormit, nici sa-si faca vreo poza impreuna, ca o sa strice poza dnei Claudia Anghel! Mai bine se gandeste presedintele Romaniei sa o decoreze si sa o faca intr-o ceremonie speciala, dedicata doar pentru domnia sa!

    • Si de ce ar suna-o ??
      Sunt zeci daca nu sute de persoane de origine romana care au ajuns mult mai sus din punct de vedere al carierei si au lucrat inposturi cheie pe timp de pandemie si nu ne-a ridicat nimeni statuie..si nici nu ne-a pus pozele pe cladiri.
      Femeie asta e asistenta medicala – toata stima dar nu face nimic iesit din comun.

    • Sunt și alți romani în UK care lucrează LaSpitalulRoyal London,suport pentru covid., care dau tot ce pot, și mulți alții și merita și ei un pic de mulțumire din partea tuturor,, pentru ca nu le a fost, și nu le este ușor…..!

    • LC Ce nu apreciaza romania apreciaza alta tara . Ca in romania la televizor ii vezi pe „Vulpita si Viorel” 🤮 care nu pot lega doua cuvinte. Felicitari Claudia Anghel pt ambitie si curaj.

    • Te roade pizma, mai neica nimeni. Tu chiar ca n-ai facut nimic iesit din comun.

    • @Lc
      Te roade pizma, mai neica nimeni. Tu chiar ca n-ai facut nimic iesit din comun.

  2. Foarte impresionant ! Poate citește articolul și Badalau, poate învață să respecte oamenii care într-adevăr muncesc și ne fac cinste în străinătate, dar nu știe acest nimeni ce este MUNCA , el acolo pe la stat cu ciordeala !!

  3. Si iata cum a pierdut Romania inca un om de valoare, cu empatie pentru meseria ei, care ar fi putut sa faca aceste lucruri in sistemul de sanatate romanesc, Dar nu! Noua nu ne trebuie asa ceva! Noi nu stim cum sa motivam si sa recompensam oamenii, mai ales pe cei care sunt dedicati meseriei lor. In mod sigur are un salariu mic pt Marea Britanie, dar pe doamna asta meseria o intereseaza in primul rand si sa si-o faca bine. Toti acesti oameni sunt exclusi din Romania. Si noi aici continuam sa ne adancim intr-o mocirla urat mirositoare care transcende toate institutiile din Romania. Cea mai mare greseala de dupa 1989, nu sunt furturile endemice din economie, distrugerea a tot ce este de valoare in orase si natura, ci bataia de joc constanta fata de oameni. In ritmul asta tara asta nu va mai exista in 50 de ani, ne distrugem singuri.

    • Corect!
      La noi, în domeniul sănătății, valoare au doar Beuranii, Bodogii și Oprescii. Iar dinspre partea feminină Sorina Pintea!

    • În instituțiile de stat dacă ești profesionist, onest, trebuie să mergi pe burtă să nu trezești rivalități, ești privit ca un ciudat. iar la un moment dat pleci de scârba mediului ostil.

    • Ffff adevărat, dacă nu vom schimba acest sistem!!! Iată și cum se poate, detalii http://www.meritocratia.ro

  4. Ambasadorul Romaniei in Marea Britanie este el insusi o jignire adusa relatiilor diplomatice romano-britanice. O rusine a diplomatiei !

  5. Îți mulțumim și noi, de aici din România, Claudia Anghel, pentru omul demn de respectul unui regat care te-ai dovedit a fi.
    Și inca o dată îți mulțumim pentru că i-ai învățat pe britanici că românii sunt și altfel decît țiganii din Țăndărei.
    Să fii sănătoasă și să ai parte numai de bucurii!

  6. Ce departe suntem de normalitate. Si nu numai ca suntem departe, dar facem tot posibilul sa ne indepartam si mai mult. Ma rog, nu toti romanii, doar majoritatea politicienilor, cam jumatate din populatie, de ajuns pentru un esec rasunator al civilizarii neamului.

  7. „…. Din România n-a sunat-o nici o instituție publică. Nici un ambasador, nimeni în afară de cei câțiva prieteni pe care îi păstrează….”

    Cine s-o sune? Mihalache? Ala inca doarme. De la episodul Belgrad nu s-a mai trezit! Si nici Iohahannis!

    • Si o mica completare: poate o suna careva de la ANAF ca nu si-a schimbat resedinta fiscala si datoreaza ceva taxe si impozite statului roman!

      Respect!

    • Exact , Marius , cred ca mai degraba e adevarata completarea ta , decat orice altceva !

  8. Respect, Claudia ANghel!
    Aici, in acest sistem bolnav, subfinantat, bazat pe pile, relatii si spagi, nu ti-ai fi putut atinge niciodata potentialul!
    Felicitari pentru decizia de a pleca, pentru hotararea si puterea ta si mie personal imi pare rau ca tot mai putini oameni ca tine traiesc in Romania.

  9. Impresionant! Un om care si-a facut rostul.

  10. Doamna Claudia este un exemplu de om, demn de urmat. A vrut mai mult și a muncit și luptat din greu pentru a reuși, este dedicată meseriei pe care o practică cu seriozitate, e o minune de OM!
    Îmi pare foarte bine că britanicii o apreciază cum se cuvine, merită din plin. Dacă oficialii români nu o fac este pentru că, simplu, nu-i interesează profesionalismul, meritocrația. Unde ați mai văzut la noi aplicate ori măcar luate în calcul criteriile de valoare? Din fericire dna. Claudia nu mai poate fi atinsă de această deficiență a sistemului românesc.
    Felicitări, dna Claudia, vă mulțumesc pentru tot ce faceți, vă doresc multă sănătate și o viață bună!

  11. „Ea susține că nici o autoritate publică din România nu i-a dat un singur telefon” Rusine, huo, unde este domnul Iohanis! Repede, sa o sune cineva de la starea civila sau de la circa financiara pe aceasta badanta importanta.

    Ea nu e ca miile de muncitori care spala babe italiene, macelaresc vacile germane si culeg capsunile spaniole.

    BUEY, EA E PA ANGLEA!!!1

    PS. Nu aveti si vreun specimen din America? Acolo e cea mai mare gradina.

    • Poate cititi prea repede. Nu am zis ca femeia a cerut sa fie sunata. Gurnalistii au ridicat problema cu telefonul din Romania. La ei e mereu maneaua „guvernul incompetent nu suna o asistenta din alta tara”. Tot la ei, romanii din Italia sunt prostii pamantului. Tot la ei, cultul Micutei Picaso, a Reginei Sprancenelor samd

  12. Respect maxim 🤗

  13. FELICITĂRI CLAUDIA ANGHEL !!! Ai intrat in categoria oamenilor care demonstrează că de oriunde ai veni dacă ești omul potrivit și mediul de lucru este sănătos vei reuși. Multe felicitări !!!

  14. Surse din PSD spun ca a sunat-o Marcelica Ciolacu si ulterior Olguta Volguta!
    Felicitari, doamna!

  15. Diferenta dintre a fi luata cu duba de vreun jeg de procuror si a fi lasata in pace, sa iti faci treaba! In Franta, o romanca este ministra a sportului. In Anglia, femeia asta este simbol national. In multe alte tari, copiii acelora numiti ‘capsunari’ merg si devin ‘gulere albe’, prin munca si educatie. Ca ei cunosc si eu cateva zeci … Romania este tot mai mult tara cretinilor autosuficienti care, precum in unele comentarii de mai sus, o denigreaza, fara ca ei sa fi facut ceva remarcabil in viata lor. Vreodata. Este okay, oameni buni, Romania toata este a voastra. Enjoy!

  16. Felicitari stimata doamna pt curaj si perseverenta!
    Nu-i usor la 38 de ani sa te sa pleci singur intr-o tara a carei limba n-o cunosti, sa-ti echivalezi diploma din Romania, in plus sa-i devansezi pe altii, sa ajungi sa conduci o sectie de obstetrica intr-in spital. Eforturile au fost considerabile.

    PS. Nu asteptati nimic de la autoritatile romane, populate de pigmei politruci, interesati de propria bunastare.
    O sa va caute inainte de alegeri, sa va ceara sa puneti umarul la sustinerea usl ului.

    E clar ca locul d-voastra este acolo, printre cei care va apreciaza la justa valoare.
    Multa sanatate, satisfactii si succes in tot ce faceti !

  17. FELICITARI ! inima mare , ai ajuns unde trebuia si unde poti demonstra ca romanii adevarati , asta fac, muncesc si iar muncesc pe meleaguri straine.

  18. Dacă cineva are datele de contact ale dlui Ioan Rus ( fost ministrude interne care le făcea curve pe româncele plecare la munca), trimiteți-i textul.

  19. Felicitări pt succesul bazat pe munca.
    Asta face diferența între o societate care funcționează si noi.

  20. Draga Claudia, sincere felicitari de la o asistenta medicala care a plecat dezgustata, din Romania,cu un nivel de engleza doar de ” My name is Erna, I am Romanian and I do not speak well English”. Ca si tine, am lasat in urma unica fetita de numai 5 anisori, care inca se tinea strans agatata in bratele mele pe 6 august 2001 cand am plecat catre aeroport….. anii au trecut, eu m-am implinit profesional si sunt apreciata la locul de munca cum sigur nu as fi fost niciodata in Romania. Fetita a crescut si este absolventa a facultatii de Media Production Coventry, si Master Future Media la University of Birmingham.
    Da, poate suna a lauda, dar am ajuns sa am cu ce „ma lauda”, la fel ca si tine, doar prin MUNCA, INCREDERE IN MINE, dar mai ales SACRIFICII PERSONALE care nu pot fi numarabile.
    Ai tot dreptul sa fii mandra de pozele/ posterele „cat cladirea”, ai tot dreptul sa plangi de fericire; ti-ai castigat cu prisosinta!

    Sigur, sunt zeci de mii de alti romani de calitate raspanditi pe tot mapamondul; ma inclin in fata fiecaruia care prin munca si omenie cinsteste numele tarii ( picatura cu picatura se face un ocean). Dar Claudia, prin munca si devotamentul ei, NU le-a „furat” locul de pe „posterul cat cladirea”. Nu e greu sa ne bucuram de succesul unui compatriot, trebuie doar sa cautam in suflet sentimentul de solidaritate, sau de ce sa n-o spunem de patriotism.

    Din Africa, va imbratiseaza virtual o asistenta medicala de origine romana.

  21. Bravo englezilor pentru ca pot acorda unui străin asemenea recunoaștere!

  22. Felicitari Claudiei! Din pacate, articolul de mai sus e formula tipica a jurnalistului roman = admiratie prosteasca fata de Vest chiar cand nu o merita + incantare naiva ca mi-a dat Vestul o bombonica + dispret fata de propria cultura si comunitate, chiar cand ar trebui sa ne mandrim cu ea. Mai e si o doza de romanta ieftina – romanului neapreciat in tara si realizat in strainatate. Articolul lasa impresia ca toata lumea stiut ca Claudia Anghel e din Romania, ca e un simbol al luptei impotriva Covid-19 , ca englezii se mandresc cu ea si ca ambasada noastra a tacut malc. Incorect. Portretele au fost un exercitiu de Public Relations de ziua NHS. Daca nu te-ai fi luat dupa nume, nici n-ai fi stiut ca Claudia e romanca. Din curiozitate am cautat pe internet ‘Claudia Anghel’. Primul titlu pe care l-am vazut a fost ‘Coventry midwife to feature in national photography campaign…’, https://www.uhcw.nhs.uk/news/coventry-midwife-to-feature-in-national-photography-campaign-to-capture-nhs-response-to-covid19-pandemic/ . Nu e ‘Romanian midwife’ e ‘Coventry midwife’ iar Romania nici nu e mentionata pe pagina. Mai apare inca o pagina, https://www.england.nhs.uk/nhsbirthday/rankin/claudiaanghel/ si asta intr-adevar mentioneaza Romania dar emfaza e pe faptul ca Claudia a crescut in Romania nu ca a fost pregatita in Romania si are 19 ani de experienta. O fi aparut la televizor dar nu la orele de varf. Am cautat si termenul ‘Romanian nurse’ pe internet si primul titlu care mi-a fost aruncat sub nas e ‘Romanian nurse suspended for failing to understand English’, https://www.telegraph.co.uk/news/2017/06/02/romanian-nurse-suspended-failing-understand-english/ . The Telegraph e un ziar de dreapta si de prost gust, ce-i drept, dar e primul articol pe care-l vezi ceea ce sugereaza ca a fost citit de multi. Daca ati fi pus intrebari britanicilor pe strada spre exemplu, ‘How many doctors and nurses trained in Romania do you think we have in the NHS? Are you happy/comfortable to be treated by them?’ ati fi auzit niste raspunsuri in care e clar ca nu suntem pusi pe pedestal. Acuzati autoritatile romane ca n-au trimis felicitari. Probabil ca nici n-au stiut, ma indoiesc ca autoritatile britanice i-au atentionat. Ati investigat? De ce n-ati pus intrebarea: v-a sunat cineva de la ambasada Marii Britanii din Bucuresti sa spuna multumesc? La urma urmelor, NHS-ul are peste 4,700 de cadre medicale de origine romana, https://commonslibrary.parliament.uk/research-briefings/cbp-7783/. Ar fi politicos ca autoritatile britanice sa spuna multumesc, nu? Nu numai ca n-au spus multumesc, NHS-ul nici n-a mentionat cuvantul Romania pe prima pagina care-ti sare-n nas cand cauti ‘Claudia Anghel’ pe google. Daca va uitati pe situl ambasdei Marii Britanii (si pe facebook si pe twitter, etc) n-o sa vedeti mare lucru despre relatii bilaterale cu tara ci doar tehnicalitati despre imigratie in UK (eterna lor obsesie). Povestea Claudiei e o oportunitate excelenta pentru un jurnalist roman sa deschida discutii cu autoritatile britanice – recrutati oameni de valoare din Romania, de ce jumatate din Anglia a votat cu un om care a spus: ‘Any normal and fair-minded person would have a perfect right to be concerned if a group of Romanian people suddenly moved in next door.’ -https://www.bbc.co.uk/news/uk-27459923 . A fost luat la rost de alti politicieni, dar din punct de vedere tehnic, ca e rasist nu pt ca e nedrept cu romanii. Ati fi putut sa puneti si intrebarea – daca nu doriti imigratie din Romania de ce nu va culegeti legumele singuri, de ce importati oameni mai ales in mijlocul unei pandemii? Avem dreptul sa cerem explicatii autoriatilor britanice cand nu scot in evidenta faptul ca beneficiaza de imigratie din Romania. Un jurnalist cu o misiune bine gandita ar putea sa lupte pentru aceasta cauza. In general, ar trebui sa fim mai plini de initiativa cand vine vorba de promovarea tarii. De ce asteptam multumiri, de ce nu trimitem noi ambasadelor Romaniei de oriunde exemple de realizari? ‘Poftiti o poveste buna, puneti-o pe sit si trimiteti-o si omologului de la Bucuresti, ajuta cu relatiile bilaterale’. Suntem pregatiti pe banii si pe taxele Romaniei. Costa o avere sa pregatesti un cadru medical iar prea-admiratul UK a taiat fonduri pt pregatire in medicina an dupa an (sunt un UK de 24 de ani). La urma urmelor nu ma prea intereseaza pe mine multumirile amabasadelor. Ma intereseaza mai mult respectul cuvenit tarii si a comunitatii mele. Asa ca nu astept eu multumiri ci invers, dau multumiri. Cand zic multumesc Romaniei nu multumesc PSD-ului sau PNL-ului ci multumesc parintilor mei, vecinilor mei, profesorilor mei, comunitatii mele; din taxele si eforturile lor m-am pregatit, nu? M-am referit si la izul de romanta ieftina din articol. Stiu ca i-a fost greu Claudiei s-o ia in lume la 38 de ani, dar a plecat in lume cu o calificare apreciata si recunoscuta, ceea ce nu e exact echivalent cu ‘mi-am luat traista-n spate’. Culegatorii de legume isi ia traista-n spate, oamenii bine pregatiti se lupta sa-si faca loc in domeniul lor. E greu la inceput, dar reusesti in cele din urma. Ca sa fie clar, stiu ca nu Claudia s-a asteptat sa fie sunata si felicitata de autoritatile romane ci a fost o intrebare pusa de jurnalist asa ca nu pe ea o critic ci pe autorul articolului.