Evenimentele care au zguduit pilonii europeni în 2021: Polexit-ul juridic, criza migranților din Belarus, legea anti-LGBT din Ungaria, Afganistanul și noile tulpini de COVID

Uniunea Europeană (UE) nu dezactivează „starea de criză” care i-a marcat ultimii ani. Tensiunile interne și externe care se acumulează în cadrul comunității amintesc Bătrânului Continent că problemele nerezolvate întotdeauna revin. În acest an care se încheie, au fost câteva momente care au zguduit și au pus la încercare pilonii comunității europene, scrie Publico, citată de Rador.

„Polexit” juridic

Dacă 2020 a fost anul în care s-a realizat Brexit-ul, 2021 va rămâne în istorie ca anul care a văzut apariția unui Polexit juridic. Cu alte cuvinte, îndepărtarea, de facto, a Poloniei de la unul dintre principiile sacre ale proiectului european: supremația Justiției europene asupra oricărei instanțe și Constituții naționale.

Consecventă cu avertismentele pe care le-a proferat de luni de zile – la ordinul guvernului ultraconservator al Partidului Dreptate și Justiție (PiS) – Curtea Constituțională poloneză a declarat articolele 1 și 19 din tratatele europene incompatibile cu a sa Constituție, declanșând o criză constituțională fără precedent.

Măsura a stârnit un uragan în sistemul judiciar și existențial al proiectului european. Unele țări au avut confruntări cu instanța de la Luxemburg, în trecut, dar nimeni nu a mers niciodată atât de departe împotriva coloanei vertebrale a integrării și coeziunii europene.

Germania însăși a contestat deciziile justiției europene în cazul programului Băncii Centrale Europene de cumpărare a datoriilor, dar disputa a fost deja îngropată, după ce Comisia Europeană a închis procedura de infringement, la începutul lunii decembrie.

Nu este cazul Varșoviei, care refuză să dea înapoi, înfruntând consecințe politice, economice și juridice de amploare.

„Decizia pune sub semnul întrebării bazele UE. Nu vom tolera să ne punem în pericol valorile comune”, a răspuns Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene.

Polonia nu va abandona blocul comunitar, căci are interese economice, sociale și politice. Iar UE nu poate expulza un membru din clubul său. Nu are instrumente pentru asta și nici nu dorește. Dar are instrumente punitive care pot costa vistieria poloneză milioane de euro în amenzi.

Odată cu decizia Curții Constituționale poloneze, tensiunea dintre Bruxelles și Varșovia a atins un nou nivel istoric. În fața răspunsului contondent – dialectic, da – din partea aliaților europeni, premierul Mateusz Morawiecki a avertizat cu privire la un posibil „al treilea război mondial”.

Bătălia judiciară în care sunt implicate părțile nu este nouă. Datează din 2015, de la aterizarea PiS în guvern. Principalul său obiectiv și principala obsesie vizează demontarea sistemului judiciar, susținând că acesta este ocupat de magistrați din era comunistă.

A trecut așadar la o reformă care, potrivit justiției europene, provoacă răni mortale separării puterilor și independenței justiției țării. Nesupunerea costă Polonia, în prezent, un milion de euro pe zi.

Disputa dintre cele două părți va fi unul dintre cartofii fierbinți ai anului viitor. Deși există semne de aplanare. Proaspăt instalatul cancelar german Olaf Scholz și președintele francez Emmanuel Macron și-au stabilit ca unul dintre obiectivele lor să readucă puterea din Est pe calea dialogului și a rațiunii.

Legea ungară anti-LGTBi

Epurarea poloneză a avut un sprijin explicit: pe cel al Ungariei lui Víktor Orbán. Tandemul iliberal european stă sub prevederile articolului 7 din Tratate, mecanismul cunoscut sub numele de butonul nuclear, care urmărește să salveze valorile și drepturile fundamentale de atacurile interne.

Varșovia și Budapesta au parcurs drumuri paralele împotriva minorităților precum refugiații, persoanele fără adăpost, colectivitatea LGTBi și împotriva drepturilor femeilor. Mai multe localități poloneze s-au declarat zone libere de LGTBi, iar partidul Fidesz al lui Orbán a luat o măsură care penalizează discuțiiile despre homosexualitate în școli sau în locurile publice.

Noua lege ungară anti-LGTBi a declanșat o mare indignare în UE, pentru că atacă direct esența proiectului european: unitatea în diversitate. Olandezul Mark Rutte l-a invitat pe Orbán să părăsească clubul dacă nu reușește să respecte drepturile europene comune, în cadrul summit-ului european din iunie.

Belgianul Alexander de Croo a recunoscut că omologul său ungar nu se aștepta la o reacție atât de dură. La o săptămână de la intrarea în vigoare a controversatei legi, Comisia Europeană a inițiat procesul de sancționare, care se adaugă numeroaselor dosare pe care Budapesta le acumulează în CJUE pentru încălcarea drepturilor comunitare.

La rândul său, Parlamentul European a aprobat o rezoluție de condamnare în care PP spaniol – cu excepția lui Esteban González Pons – s-a abținut. „Această lege este o rușine care încalcă demnitatea umană, egalitatea și respectul pentru drepturile omului”, a declarat Von der Leyen.

Răspunsul celorlalți lideri, inclusiv al spaniolului Pedro Sánchez, a fost mai sever decât cel articulat împotriva Poloniei. Și nu este arbitrar. Polonia este a cincea putere din bloc și discuțiile cu PiS vor fi în curs cel puțin până în 2023. Situația politică este diferită în Ungaria: țara se confruntă cu alegeri în primăvara viitoare, în care, pentru prima dată în doisprezece ani, o opoziție unită l-ar putea detrona de la conducere pe Víktor Orbán.

Tensiuni la frontieră

La începutul anului 2020, Turcia a început să folosească migranții ca instrument pentru a stoarce bani de la UE. Situația a avut replici în criza de la Ceuta și s-a materializat în această vară sub bagheta președintelui belarus Alexandr Lukașenko.

Europenii consideră că așa-zisul ultimul dictator din Europa a orchestrat o campanie „crudă, inumană și nemiloasă” pentru a împinge mii de oameni la granițele Europei, promițându-le „un vis deșart”, care s-a transformat în iad pentru mulți dintre ei. De luni de zile, aproximativ 2.000 de oameni au rămas prinși la granița care desparte țara de Polonia, Letonia și Lituania, fiind victimele unui conflict politic care a dus la o criză umanitară.

Bruxelles-ul califică ceea ce s-a întâmplat la granița europeană drept provocări ale noilor războaie hibride ale secolului al XXI-lea. Laudă faptul că Minskul nu și-a atins scopul de a șantaja, diviza și destabiliza blocul comunitar. Intenții pe care le atribuie și Rusiei, marele susținător al regimului din Belarus.

UE încheie acest an și se confruntă cu cel care va veni cu tobe de război la granițele ucrainene. Desfășurarea a aproximativ 100.000 de militari ruși în jurul Donbasului reaprinde temerile trăite la anexarea Crimeii, în 2014. Și le amintește europenilor că acele crize nerezolvate întotdeauna revin.

Afganistan

A fost criza verii. Viteza și forța cu care talibanii au preluat controlul asupra Kabulului, desăvârșindu-și revenirea la putere după 15 ani, au luat prin surprindere jumătate din lume, ca și trupele internaționale, care au fost forțate într-o retragere grăbită și criticată, după 20 de ani de intervenție militară în jurul a ceea ce a fost cea mai longevivă misiune a NATO. Europenii au constatat aici dependența lor puternică de Statele Unite în materie de securitate și apărare.

Americanii erau cei care dețineau cheia și controlul aeroportului capitalei. Și, prin urmare, cei care au condus evacuarea. Țările europene au acționat individual, cu excepția oficialilor comunitari repatriați prin Serviciul European de Acțiune Externă, condus de spaniolul Josep Borrell.

Drama inițială din țara central-asiatică a dat Bruxelles-ului două lecții principale: dorința de a slăbi tutela Washingtonului și de a reduce dependența acestuia și apetitul de a sădi sămânța pentru un fel de forță militară europeană capabilă să se desfășoare în situații extraordinare și urgente precum cea din Afganistan.

Noile tulpini

Începutul verii a fost precedat de implozia variantei Delta. Cel al sezonului de Crăciun poartă numele de Omicron, variantă care va fi dominantă pe Bătrânul Continent din ianuarie. Noile variante ale coronavirusului fac din UE, pentru al doilea an consecutiv, epicentrul global al crizei sanitare. UE a reușit să gestioneze un an care a început cu multe bătăi de cap din cauza întârzierilor din partea companiilor farmaceutice, în special AstraZeneca, și a informațiilor ulterioare despre presupusele reacții adverse.

Douăsprezece luni mai târziu, blocul comunitar are cinci vaccinuri aprobate. Ultimul, Novavax-ul nord-american. A exportat 1,4 miliarde de doze în 150 de țări și are 67% dintre cetățeni săi vaccinați cu schema completă. Însă lipsa de coordonare dintre cei Douăzeci și șapte, confirmată la ultimul summit european, și diferitele scenarii epidemiologice amenință să îngreuneze redresarea economică post-pandemie și să creeze un teren propice pentru revenirea la normalitate cu două viteze.

În timp ce unele țări precum Spania sau Portugalia au în jur de 80% din populație inoculată, altele precum România sau Bulgaria nu depășesc bariera de 40%. În plus, apelul european la solidaritate internațională a fost umbrit de opoziția constantă față de cedarea brevetelor.

Astfel, UE abordează noul an cu vechile provocări care se acumulează în interiorul și în afara granițelor sale. Crizele legate de statul de drept, tensiunile din vecinătatea sa, consolidarea unui regim anti-femei în Afganistan, care a ieșit de pe orbita mediatică, sau situația fără sfârșit a pandemiei vor continua să se afle în fruntea agendei comunitare în 2022.

Sursa: Publico/ Rador/ Traducerea: Cristina Zaharia