Este Franța capabilă să le țină piept islamiștilor? Cum a fost anulată proiecția filmului Barbie într-o suburbie pariziană – The Spectator

La începutul anilor ’90 s-a înființat o organizație obscură numită Barbie Liberation Movement [„Mișcarea de Eliberare a lui Barbie”] (BLM). Misiunea ei formal asumată era „angajamentul de a contesta sistemele nocive”, prin care sisteme voia să spună de fapt patriarhatul, potrivit Rador Radio România.

BLM fusese inspirată de o variantă vorbitoare a păpușii Barbie lansată pe piață în 1992, capabilă să spună 270 de platitudini, dintre care una era „ora de mate e grea”. Organizații feministe indignate l-au forțat atunci pe producătorul păpușii, Mattel Inc, să scoată din circulație modelul, considerat de ele o ofensă sexistă.

S-ar putea însă ca acum să fi venit momentul potrivit pentru reînființarea Mișcării de Eliberare a lui Barbie și pentru reluarea încă o dată a luptei cu patriarhatul. Numai că de data aceasta patriarhatul e diferit. Nu mai este constituit din bărbați albi trecuți de o vârstă care cred că știința și matematica ar trebui lăsate mai bine în seama băieților; e format acum din islamiști, ale căror concepții cu privire la femei îi fac să pară pe bărbații care conduceau Mattel la începutul anilor ’90 niște progresiști radicali.

Săptămâna trecută o gloată de islamiști l-a forțat pe primarul suburbiei pariziene Noisy-le-Sec, o circumscripție controlată de comuniști, să anuleze o proiecție a filmului Barbie, un mare succes comercial al Hollywood-ului cu Margot Robbie și Ryan Gosling în rolurile principale. Islamiștilor nu le plac nici elementele feministe, nici cele homosexuale din film, astfel că s-au pus să-l amenințe pe primar că vor fi mari probleme dacă proiecția în aer liber programată nu va fi anulată.

Primarul a cedat la amenințări, provocând la rându-i o reacție adversă furioasă din partea clasei politice franceze. Aurore Bergé, ministra egalității sexelor, a afirmat că nu e vorba aici doar de amenințarea brutală a unui grup de bărbați tineri: e o tentativă a islamiștilor de a se „infiltra” în societate și a-și impune propriile valori în detrimentul valorilor Republicii [printre care și laicismul statului – n.trad.].

Bruno Retailleau, ministrul de interne, a utilizat același cuvânt, „infiltrare”, și a precizat că scopul islamiștilor e acela de a „împinge întreaga societate franceză sub legislația sharia” [normele religioase musulmane – n.trad.]. În fața unui asemenea fanatism angajat, a declarat Retailleau chiar „și cel mai mic pas înapoi […] e inacceptabil”.

Primarul din Noisy-le-Sec a promis că va reprograma proiecția filmului – cerută de localnici din circumscripția lui. Numai că, în loc să admită că a greșit cedând în fața islamiștilor, primarul Olivier Sarrabeyrouse a încercat să arunce vina pentru scandal în cârca adversarilor săi politici. El a declarat la o conferință de presă: „Deși continui să condamn în cei mai fermi termeni faptele pe care le-am calificat drept obscurantism și fundamentalism, condamn în termeni chiar mai fermi exploatarea politică și speculațiile, ura rasistă și islamo-fobică care s-a revărsat dinspre dreapta și extrema dreaptă”.

Sarrabeyrouse i-a arătat cu degetul și pe jurnaliști, transmițându-le că în lumea aceasta sunt chestiuni mai importante decât reprimarea libertății de exprimare de către islamiști.

„Regret că jurnaliștii încă se mai ceartă pe problema noastră locală, chiar dacă acum câteva zile câțiva dintre colegii voștri au fost omorâți cu lașitate de armata israeliană.”

Sarrabeyrouse nu pare să înțeleagă care e miza aici. Sau poate că înțelege de fapt, dar e și conștient, ca și alții din stânga europeană, că unicul mod în care mai poate fi reales e să le cânte în strună anumitor elemente ale electoratului musulman, întrucât susținerea clasei muncitoare albe au pierdut-o demult. Francezii denumesc această tactică „clientelism”.

Ediția din iunie a revistei tuturor primarilor aleși din Franța a publicat un avertisment cu privire la alegerile locale din mai 2026. Intitulat „Frăția Musulmană: riscul «târgurilor clientelare» la alegerile municipale”, textul evidențiază mai multe constatări cruciale ale unui studiu recent realizat de guvern cu privire la activitatea Frăției Musulmane [organizație fundamentalistă panislamică, declarată teroristă în mai multe țări – n.trad.] în Franța.

Raportul avertizează că organizația islamistă tenebroasă a adoptat o nouă strategie, descrisă în text drept „islamism municipal”. Frăția intenționează să-și împingă unii membri să candideze la alegerile locale și se preocupă să încheie „«tranzacții clientelare» menite a satisface segmente specifice ale electoratului musulman”.

Primarului Sarrabeyrouse îi va fi dificil să convingă Franța că aceia care îl critică ar fi „islamo-fobi”; amenințările legate de filmul Barbie nu sunt decât ultimul incident dintr-un șir de întâmplări urâte din vara aceasta. În iunie s-a deschis la Lyon un magazin temporar care vindea haine islamice. Afirmând oficial că are drept clientelă dorită „femeile musulmane decente”, magazinul refuza accesul oricărei cliente cu capul descoperit.

Un cinematograf din Saint-Ouen, imediat la nord de Paris, a anulat în ultima clipă un documentar despre libera exprimare inspirat de asasinarea jurnaliștilor de la Charlie Hebdo acum un deceniu. S-a scris că cinematograful a explicat că filmul i-ar fi încălcat „carta de bun-venit”, care „interzice evenimentele politice”. Evident că același text nu împiedicase cinematograful să proiecteze cu o săptămână mai devreme un film despre activismul ecologist.

La sfârșitul lui iulie o femeie de 28 de ani a fost bătută într-o gară din sudul Parisului de către un bărbat care o făcea „târfă jegoasă” fiindcă purta fustă scurtă. L-a atac a participat și soția bărbatului respectiv, care purta o „djellaba” [robă tradițională – n.trad.] nord-africană.

Acum nouă ani publicam în aceste pagini un articol intitulat „Franța are dreptate să interzică burkini”. În vara respectivă pe plajele Franței începuseră să apară tinere purtând această ținută islamică; venind la numai câteva zile după ce un islamist omorâse 86 de oameni la Nisa, autoritățile au interzis ținuta de teamă că aceasta ar fi putut să provoace publicul general francez, încă șocat în urma acelui masacru.

Argumentam atunci că francezii aveau dreptate întrucât burkini nu reprezintă doar o simplă ținută, ci și una dintre fațetele strategiei islamiste de intimidare. Am ilustrat cu cazul unei angajate musulmane a unui bar din Nisa care tocmai fusese bătută de doi bărbați pentru că le servea clienților alcool în timpul Ramadanului. Am mai pomenit-o atunci și pe tânăra din Reims bătută de o haită de adolescente înfuriate de faptul că făcea plajă în costum de baie într-un parc public.

La acea vreme președintele Nicolas Sarkozy avertiza că se contura apariția unei poliții a moralității: „Dacă nu vom opri acest lucru, există pericolul ca peste 10 ani tinerele musulmane care nu vor să poarte voal și burkini să fie stigmatizate și presate de celelalte musulmane”.

Anul trecut la Montpellier o fată musulmană de 13 ani a fost bătută până la comă în fața școlii de altă elevă, care o acuza că se îmbracă prea european.

Islamiștii nu s-au domolit după 2016. Chiar din contră. Ei au simțit că Franța, și Europa în general, sunt tot mai slabe. Nu au stomacul necesar pentru a lupta. Cei mai mulți politicieni europeni, ca și primarul din Noisy-le-Sec, nu-și doresc altceva decât o viață liniștită. Iar atunci e mai bine să pleci capul decât să le ții piept islamiștilor.

Sursa: THE SPECTATOR / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba