De ce vorbește ONU despre „faliment hidric”: resursele de apă se epuizează mai repede decât pot fi regenerate / În tot mai multe orașe apar situații de tip „Ziua Zero” – raționalizarea apei

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Lumea a intrat într-o nouă eră în ceea ce privește resursele de apă, după decenii de supraexploatare, poluare, defrișări și presiuni climatice, arată un raport al Organizației Națiunilor Unite, publicat pe 20 ianuarie 2026, citat de AFP și preluat de Agerpres.

Cantitățile de apă din râuri, lacuri și pânze freatice se epuizează într-un ritm mai rapid decât capacitatea naturii de a le regenera, iar termenii tradiționali precum „stres hidric” sau „criză a apei” nu mai descriu corect amploarea fenomenului, afirmă cercetătorii Institutului Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate.

De la „criză” și „stres” direct la „faliment hidric”

Autorii raportului propun introducerea conceptului de „faliment hidric”, definit ca situația în care consumul de apă depășește pe termen lung capacitatea de reînnoire a resurselor și provoacă daune atât de grave mediului încât nivelurile anterioare nu mai pot fi restabilite într-un mod rezonabil.

„Acești termeni (criză și stres – n.red) au fost formulați ca avertismente pentru un viitor încă evitabil. Între timp, am intrat într-o nouă fază, iar numeroase sisteme hidrice s-au degradat ireversibil”, se arată în document.

Fenomenul este deja vizibil prin retragerea marilor lacuri, dispariția zonelor umede și creșterea numărului de râuri majore care nu mai ajung la mare în anumite perioade ale anului.

Potrivit raportului, aproximativ 410 milioane de hectare de zone umede – o suprafață comparabilă cu cea a Uniunii Europene – au dispărut în ultimele cinci decenii.

70% din marile pânze freatice, în declin

Un alt indicator al „falimentului hidric” este starea apelor subterane: aproape 70% dintre principalele pânze freatice utilizate pentru apă potabilă și irigații se află într-un declin pe termen lung.

În tot mai multe orașe apar situații de tip „Ziua Zero”, când cererea de apă depășește resursele disponibile, forțând autoritățile să oprească temporar alimentarea și să impună raționalizarea strictă a consumului. Exemple intens mediatizate sunt Cape Town (Africa de Sud), Chennai (India), São Paulo (Brazilia) sau Teheran (Iran).

Schimbările climatice accentuează problema. Din 1970, peste 30% din masa glaciară mondială s-a topit, iar reducerea zăpezilor sezoniere diminuează sursele de apă de care depind sute de milioane de oameni.

„Punct fără întoarcere”

Nu toate țările sunt afectate în mod egal, dar multe sisteme din întreaga lume se află deja în stare de faliment, a declarat pentru AFP Kaveh Madani, directorul institutului ONU care a realizat raportul (Institutul Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate – UNU-INWEH).

Acesta a avertizat că recunoașterea problemei trebuie să aibă loc „acum, înainte ca daunele să devină ireversibile”.

La rândul său, Tim Wainwright, directorul general al organizației WaterAid, a afirmat că analiza „scoate în evidență o realitate dură: criza globală a apei a ajuns la un punct fără întoarcere”.

Totuși, unii cercetători care nu au participat la realizarea raportului avertizează că situația diferă semnificativ de la o regiune la alta și că o concluzie globală ar putea ascunde progresele realizate local în gestionarea resurselor de apă.

Sursa oficială a Raportului ONU: World Enters “Era of Global Water Bankruptcy” UN Scientists Formally Define New Post-Crisis Reality for Billions