De ce nu denunță organizațiile internaționale pentru drepturile omului atrocitățile comise de Hamas împotriva palestinienilor din Gaza? – editorial Haaretz

 În urma armistițiului dintre Israel și Hamas și a retragerii israeliene din aproximativ jumătate din teritoriul Fâșiei Gaza, Hamas și-a reimpus controlul asupra majorității teritoriului.

De atunci au apărut numeroase mărturii verificate – inclusiv susținute de probe filmate – privind executarea opozanților politici ai Hamas, torturi deosebit de brutale la care sunt supuși civilii ziua în amiaza mare în stradă și omorârea sau pedepsirea prin bătaie a civililor care n-au făcut nimic altceva în afară de a-și exprima recunoștința față de SUA ori nemulțumirea față de Hamas. Deși inutil de menționat, toate aceste omoruri și torturi sunt extrajudiciare.

Date fiind aceste realități, am fost cuprins de stupefacție privind conturile de X ale două dintre cele mai mari organizații de talie mondială pentru drepturile omului, Amnesty International și Human Rights Watch, și constatând că – la momentul scrierii acestui text – nu exista acolo nici măcar o singură menționare a respectivelor atrocități, ba chiar nici măcar vreun comunicat inițial exprimând îngrijorare și anunțând investigarea probelor disponibile. Sper că astfel de investigații au fost pornite deja și că le vom vedea curând concluziile.

Aici contează și viteza: zi de zi Hamas comite noi atrocități, iar tăcerea în privința lor le conferă o doză de legitimitate.

Tăcerea aceasta e scandaloasă în special din cauza motivelor evidente: cum poate cineva să rămână mut în fața unor asemenea orori? Chiar și dacă investigațiile necesită timp, până acum comunicatele inițiale referitoare la atrocități au fost publicate incomparabil mai repede de aceste organizații, și nici anchetele accelerate nu sunt vreun lucru nemaiauzit. Și totuși, la două săptămâni de la armistițiu nu s-a rostit încă nici un cuvânt, nici măcar o somație către Hamas de a se conforma dreptului internațional umanitar.

Tăcerea e stupefiantă și din rațiuni strategice: organizațiile acestea au fost supuse unui torent de acuzații – pe alocuri inclusiv exagerate sau nejustificate – cum că sunt obsedate de Israel, că sunt atât de părtinitoare împotriva lui încât nu mai pot fi considerate profesioniste, că minimalizează crimele comise de Hamas, ba chiar și că îi oferă Hamasului servicii de lustruire a imaginii.

Dincolo de imperativul moral și legal de a condamna atrocitățile comise de Hamas împotriva palestinienilor din Gaza, e cert că acest moment constituie pentru respectivele organizații și o ocazie strategică de a-și repara propria reputație, demonstrând că activitatea lor e universală, profesionistă, imparțială.

Un alt motiv pentru care o reacție promptă la atrocitățile contra palestinienilor din Gaza e necesară e acela că respectivele fapte amenință armistițiul, deci pot duce la repornirea războiului oribil soldat cu o mulțime de morți și răniți printre palestinienii din Gaza. Președintele american Donald Trump a avertizat deja printr-un comunicat oficial că „Dacă Hamas va continua să-i omoare pe oamenii din Gaza, lucru care nu e stipulat în Acord, noi nu vom avea de ales în afară de a ne duce după ei și a-i omorî”.

În fine, mai e important să iei atitudine limpede și ferm împotriva atrocităților Hamasului și pentru a le transmite un mesaj mișcărilor de tineret din Occident care, în numele dreptății sociale, conștiinței și drepturilor omului, au adoptat un scenariu oarecum simplist.

Ei condamnă vehement, pe bună dreptate, Israelul pentru atrocitățile pe care le-a comis în Gaza, însă concomitent minimalizează, găsesc justificări, ba chiar și laudă uneori ororile comise de Hamas. În acest scenariu o parte la conflict e anti-eroul, iar cealaltă e sfântul ori victima – fără a ține cont de dinamica internă complexă a celor două societăți.

Aceasta e o distorsionare morală și există pericolul real ca o întreagă generație de tineri, potențiali susținători ai drepturilor omului, să fie împinsă fără vreun filtru critic spre acest scenariu care legitimează atrocitățile comise de acei actori văzuți ca susținând partea mai slabă (cu toate că Hamas se ocupă și cu măcelărirea de palestinieni). Un asemenea fenomen ar eroda caracterul universal al drepturilor omului.

Din perspectiva Hamasului, accesul său la această generație tânără constituie un avantaj strategic, iar dacă atrocitățile comise de ea în Gaza îi vor strica reputația în ochii protestatarilor pro-palestinieni, ar putea să-și reconsidere și să-și modereze comportamentul. Cu alte cuvinte, denunțarea atrocităților poate salva vieți.

Pot înțelege considerente precum întreținerea legitimității în ochii propriei baze de simpatizanți, însă activitatea legată de drepturile omului nu e un concurs de popularitate și nici nu trebuie să devină așa ceva. În calitate de activiști pentru drepturile omului, mesajul nostru către tineri, către palestinieni, către Hamas și către lume ar trebui să fie limpede: nu vom ignora nici o atrocitate; nu-i vom abandona pe palestinienii din Gaza acum, când sunt atacați de Hamas; nu vom ezita să ne exprimăm condamnarea fermă.

Fac apel la comunitatea drepturilor omului să denunțe de urgență atrocitățile comise de Hamas contra palestinienilor din Gaza – ferm și fără echivoc – astfel încât să transmită un mesaj decisiv.

Sursa: HAARETZ / Rador Radio România / Traducerea: Andrei Suba