Curtea Constituţională, o nouă decizie în sprijinul suspecţilor şi inculpaţilor

Curtea Constituţională continuă seria de decizii favorabile potențialilor inculpați. Cu majoritate de voturi, judecătorii CCR au hotărât că prescripţia penală nu se întrerupe dacă procurorii nu le comunică suspecţilor toate mutările de pe tabla de şah a dosarului. Ce înseamnă mai exact acest lucru?

De regulă, când primesc un dosar, procurorii încep urmărirea penală „in rem” şi fac diferite „acte de procedură” în deplină discreţie, fără ca suspecţii să afle, pe principiul „pisica cu clopoţei nu prinde şoareci”, a explicat pentru G4media un magistrat. „Problema e la dosarele cu fapte vechi, descoperite târziu”, a explicat şi avocata Elenina Nicuţ. „Practic, CCR îi obligă pe anchetatori în aceste cazuri fie să facă ancheta în linişte, dar cu riscul prescripţiei, fie să anunţe suspecţii şi să rişte să-şi compromită ancheta”, a explicat ea.

CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.155 alin.(1) din Codul penal care spune:

„Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.”

Curtea Constituţională a constatat că întreruperea cursului prescripţiei penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză” este neconstituţională. CCR susţine că această prevedere încalcă legea fundamentală a ţării, dar şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.

„Pentru pronunţarea acestei soluţii, Curtea a reţinut, de principiu, că întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale devine eficientă, producându-şi efectele, într-o manieră completă, doar în condiţiile existenţei unor pârghii legale de încunoştinţare a persoanei în cauză cu privire la debutul unui nou termen de prescripţie. În acest sens, Curtea a reţinut că se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispoziţiilor art.155 alin.(1) din Codul penal asupra persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, inclusiv prin asigurarea posibilităţii acesteia de a cunoaşte aspectul intervenirii întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale şi al începerii cursului unui nou termen de prescripţie.

Totodată, s-a arătat că, a accepta soluţia contrară înseamnă a crea – cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului şi care au ca efect întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale – pentru persoana în cauză, o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripţiei speciale, prevăzut la art.155 alin.(4) din Codul penal”, a motivat CCR într-un comunicat de presă.

Săptămâna trecută, CCR şi-a motivat decizia prin care a constatat că articolul 3 din legea privind siguranţa naţională este parţial neconstituţional, adică exact articolul folosit de SRI pentru interceptarea persoanelor suspectate de corupţie. CCR a decis însă că fenomenul corupţiei nu este o ameninţare la securitatea naţională!

Vezi aici o recenzie a deciziilor CCR care au subminat lupta anticorupţie