Cine este președintele chinez Xi Jinping? „Sensibil, încăpățânat și dictatorial”, Xi s-a considerat întotdeauna „un moștenitor al Revoluției” comuniste

Când Xi Jinping a preluat puterea în 2012, observatorii au prezis că va fi cel mai progresist lider al Partidului Comunist din istoria Chinei, datorită profilului său discret și a istoriei sale familiale. Zece ani mai târziu, toate aceste previziuni au fost spulberate, scrie agenția AFP, citată de boursorama.com.

Pe punctul de a deveni cel mai puternic lider al Chinei de la Mao Tzedong, la congresul Partidului Comunist Chinez (PCC), Xi s-a dovedit a fi, în schimb, un ambițios nemilos și intolerant față de disidență, dorința sa de control fiind prezentă în aproape fiecare aspect al Chinei moderne.

Dar pentru Alfred L. Chan, autorul unei cărți despre viața lui Xi, președintele chinez nu luptă „pentru putere doar de dragul puterii”.

„El luptă pentru putere (și o folosește) ca pe un instrument… pentru a-și realiza viziunea” asupra viitorului, spune el pentru AFP.

„El are cu adevărat o viziune asupra Chinei, vrea să vadă China ca fiind cea mai puternică țară din lume”, declară pentru AFP un alt biograf, Adrian Geiges, care nu crede că Xi este motivat de dorința de avere, contrar a ceea ce s-a spus despre averea familiei sale în presa internațională.

În centrul acestei viziuni – ceea ce Xi numește „visul chinezesc” sau „marea întinerire a națiunii chineze” – se află Partidul Comunist.

„Xi este un om al credinței… pentru el, Dumnezeu este Partidul Comunist”, a scris Kerry Brown, autorul cărții „Xi: Un studiu despre putere”. „Cea mai mare greșeală pe care o face restul lumii în privința lui Xi este că nu ia în serios această credință.”

„Traumatizat”

Copilăria sa nu prevestea tocmai o astfel de ascensiune în PCC.

Tatăl său, Xi Zhongxun, un erou revoluționar devenit vicepremier, a fost vizat de Mao în timpul Revoluției Culturale.

„Xi și familia sa au fost traumatizați”, a spus Chan.

Jinping și-a pierdut statutul peste noapte, iar una dintre surorile sale vitrege s-ar fi sinucis din cauza persecuției.

El însuși a declarat că a fost ostracizat de colegii săi de clasă, o experiență care, potrivit politologului David Shambaugh, a contribuit la a-i da „un sentiment de detașare și autonomie emoțională și psihologică de la o vârstă fragedă”.

La doar 15 ani, Xi a fost trimis la muncă forțată în mediul rural, transportând cereale și dormind într-o peșteră, în așa măsură încât a declarat că a fost „șocat” de această perioadă.

De asemenea, în 1992, el a povestit pentru Washington Post despre ședințele în care a fost nevoit să-și denunțe propriul tată. „Chiar dacă nu înțelegi, ești obligat să înțelegi”, a mărturisit el la vremea respectivă. „Te face să te maturizezi mai devreme”.

De atunci, „are o tendință de a ataca frontal”, potrivit lui Chan, „dar are și o anumită apreciere a arbitrariului puterii”.

„Încăpățânat și dictatorial”

Astăzi, peștera în care a dormit a devenit o atracție turistică, pentru a arăta grija sa pentru cei mai săraci.

În timpul unei vizite efectuate de AFP în 2016, un locuitor din zonă a descris o figură aproape legendară, care citea cărți în timpul pauzelor sale, apreciind că „nu era un om obișnuit”.

Înainte de a fi acceptat, cererea sa de a se alătura PCC a fost respinsă de mai multe ori, din cauza moștenirii tatălui său.

Începând ca lider de partid într-un sat în 1974, Xi „a pornit de la un nivel foarte scăzut”, potrivit lui Geiges, urcând în ierarhie pentru a deveni guvernator al provinciei Fujian în 1999, apoi lider de partid în Zhejiang în 2002 și, în cele din urmă, în Shanghai în 2007.

Tatăl lui Xi a fost reabilitat la sfârșitul anilor 1970, după moartea lui Mao, ceea ce i-a întărit poziția.

După ce a divorțat de prima sa soție, Xi s-a căsătorit cu soprana superstar Peng Liyuan în 1987, într-o perioadă în care aceasta era mult mai cunoscută decât el.

Cai Xia, o fostă lideră comunistă care trăiește în exil în SUA, crede că „suferă de un complex de inferioritate, știind că este slab educat în comparație cu alți lideri de rang înalt ai PCC”.

Ca urmare, el este „sensibil, încăpățânat și dictatorial”, a scris ea în Foreign Affairs.

„Moștenitorul Revoluției”

Xi s-a considerat întotdeauna „un moștenitor al Revoluției”, potrivit lui Chan.

În 2007, a fost numit în Comitetul permanent al Politburo, cel mai înalt organism decizional al partidului.

Când l-a înlocuit pe Hu Jintao, cinci ani mai târziu, istoricul său nu era de bun augur: reprimarea mișcărilor sociale, mass-media independentă, acuzații de abuzuri și genocid în Xinjiang și promovarea unei politici externe puternice.

Importanța partidului și a misiunii sale „de a face din nou China măreață este clară”, scrie Brown.

Dar este, de asemenea, clar că este îngrijorat de faptul că puterea sa se pierde.

„Căderea Uniunii Sovietice și a socialismului în Europa de Est au fost un mare șoc”, spune Geiges, adăugând că Xi atribuie această prăbușire deschiderii politice.

„Așa că a decis că acest lucru nu trebuie să se întâmple în China… de aceea vrea o conducere puternică a Partidului Comunist, cu un lider puternic”.