Atacul israelian asupra Iranului, o nouă demonstraţie a capacităţilor Mosad / Agenția israeliană de spionaj a „desfăşurat în secret sisteme de arme şi tehnologii sofisticate ascunse în vehicule”

Dincolo de operaţiunea militară, atacul Israelului asupra Iranului s-a bazat – afirmă analiştii – pe o muncă meticuloasă a Mosadului, serviciul său de informaţii externe, capabil de mulţi ani să se infiltreze în structurile de putere ale Republicii islamice, potrivit France Presse, transmite Agerpres.

Istoria va arăta dacă operaţiunea „Rising Lion” va priva Iranul de capacitatea sa de a se dota cu arma nucleară, ceea ce ultimul dezminte. Dar ea va fi figura pe lista campaniilor majore ale spionilor israelieni.

„Aceasta arată superioritatea operaţională şi în termeni de spionaj a Israelului asupra Iranului”, afirmă fără echivoc Danny Citrinowicz, de la Institutul pentru studii de securitate naţională din Tel Aviv.

În iulie trecut, Iranul fusese deja umilit prin asasinarea la Teheran a lui Ismail Haniyeh, şeful politic al grupării islamiste palestiniene Hamas. De atunci, Iranul „nu a fost capabil decât să asupe golurile din sistemul său”, apreciază el.

Ofensiva de acum, potrivit media israeliene şi americane, a asociat drone, introduse în prealabil în Iran, rachetelor şi avioanelor de vânătoare.

Potrivit jurnalistului israelian specializat Barak Ravid, „sute de agenţi ai Mosad, în acelaşi timp în interiorul Iranului şi la sediul central au fost implicaţi, inclusiv o unitate specială de operatori iranieni de drone care lucrau pentru Mosad”.

În centrul ţării, comandouri „poziţionaseră sisteme de arme ghidate în aer liber în apropierea lansatoarelor de rachete sol-aer iraniene”. Totodată, Mosad a „desfăşurat în secret sisteme de arme şi tehnologii sofisticate ascunse în vehicule”, potrivit acestuia.

Această desfăşurare a distrus apărarea antiaeriană iraniană, deschizând calea avioanelor de vânătoare şi rachetelor israeliene, precum şi baterii susceptibile să vizeze Israelul ca ripostă.

Potrivit media israeliene, operaţiunea – care aminteşte de recentul atac ucrainean cu drone în Rusia – a fost pregătit între opt luni şi doi ani. Dar s-a sprijinit pe o infiltrare israeliană mult mai veche.

„Sunt peste 15 ani de când Israelul urmăreşte programul nuclear” iranian, relevă Michael Horowitz, geopolitician israelian. Loviturile constituie „punctul culminant al anilor de culegere de informaţii şi de penetrare a Republicii islamice”.

Lista victimelor iraniene de prim-plan este prestigioasă: şeful Statului Major, liderul Gardienilor Revoluţiei şi întreaga conducere a serviciului său aerospaţial, precum şi nouă savanţi din domeniul nuclear, între alţii.

„Este destul de chirurgical”, afirmă o sursă de securitate europeană, chiar dacă operaţiunea a făcut şi victime colaterale. „Este un impresionant grad de precizie şi de măiestrie”, apreciază el.

În septembrie, Mosadul stupefiase lumea atacând Hezbollahul libanez cu pagere-capcană. Potrivit autorităţilor libaneze, bilanţul s-a ridicat atunci la 39 de morţi şi mii de răniţi, între care şi mulţi civili, atrăgând Israelului un val de condamnări.

Lista asasinatelor ţintite cu inamici ai Israelului formase de mulţi ani reputaţia Mosadului.

După operaţiunea cu pagere-capcană, Alain Chouet, fostul nr.3 al serviciilor de informaţii externe franceze (DGSE), „era convins că Israelul dispunea de şase structuri capabile să acţioneze în orice moment” în Iran.

El a confirmat sâmbătă aceasta, argumentând că Mosadul poate „mobiliza mulţi agenţi pe câteva direcţii, pe când serviciile occidentale sunt nevoite să aibă o acoperire planetară”. De fapt, „contraspionajul iranian este un serviciu de securitate, concentrat mai mult pe ameninţările interne”, explică acesta.

De aici şi o dezastruoasă infiltrare israeliană, de care s-au îngrijorat public înalţi responsabili iranieni şi care nu compensează execuţiile periodice ale celor condamnaţi prezentaţi ca agenţi ai Israelului.

Cât despre rolul administraţiei americane, aliatul fidel al Israelului, acesta rămâne foarte vag. Dar pare real, fie că este voluntar sau nu.

Relaţiile între preşedintele american şi premierul israelian au fost descrise recent ca fiind deteriorate. Donald Trump şi-a rezervat recent câteva săgeţi la adresa lui Benjamin Netanyahu: acordul semnat pe la spatele său cu rebelii houthi din Yemen, discuţii directe cu Hamasul palestinian, turneul în Golf fără a trece pe la Tel Aviv, ridicarea sancţiunilor împotriva Siriei.

În ajunul operaţiunii, Trump făcuse apel la Israel să nu lovească Iranul, considerând „aproape” un acord nuclear pe care nu voia să-l vadă „eşuând”. La Teheran, ca de altfel şi la Washington, surpriza a fost totală, relevă observatorii.

Rămâne o altă lecţie de tras: războiul modern pune accent pe spionaj şi operaţiunile clandestine.

Pentru a-şi sidera şi paraliza adversarul, analizează Benjamin Jensen, de la think tank-ul CSIS din Washington, trebuie „asociată puterea aeriană cu operaţiuni speciale pentru a genera efecte simultane în profunzimea câmpului de luptă”.