Ar putea o schimbare de imn și drapel să ajute la restabilirea unității germane? Un politician proeminent de stânga a propus renunțarea la Deutschlandlied în favoarea unei piese bazate pe o poezie de Bertolt Brecht. (The Times)

În 1813, când Prusia s-a întors împotriva lui Napoleon și și-a adunat puterile pentru un război de eliberare, a adunat un corp de armată de voluntari din întreaga lume vorbitoare de limbă germană.

Corpul Liber Lützow, un amalgam de poeți, pictori, profesori de gimnastică și zidari, nu a fost de mare folos pe câmpul de luptă.

Cu toate acestea, negrul, roșul și auriul uniformelor lor au devenit un simbol durabil al patriotismului pan-german, iar culorile au fost în cele din urmă adoptate de republica de la Weimar fondată în 1918 după înfrângerea Germaniei în priul război mondial pentru steagul său național, mai bine de un secol mai târziu.

Acum, însă, steagul a fost pus sub semnul întrebării de unul dintre cei mai proeminenți politicieni de stânga ai țării, împreună cu imnul național.

Bodo Ramelow, care a ocupat timp de un deceniu funcția de ministru-șef al landului est-german Turingia, a declarat că a venit momentul pentru un referendum asupra ambelor, deoarece mulți oameni din estul fostului comunist nu se simțeau confortabil cu ele. El a sugerat ca imnul german, care constă din a treia strofă a poemului Deutschlandlied (Cântecul germanilor) din 1841 al lui August Heinrich Hoffmann von Fallersleben, să fie înlocuit cu Imnul copiilor de Bertolt Brecht, pe care poetul l-a scris în 1950, în timp ce trăia în Germania de Est comunistă. Hanns Einsler a pus pe muzică poemul în același an.

Imnul actual, pus pe o melodie compusă inițial de Haydn pentru împărații austrieci în 1797, era format odată din toate cele trei strofe și începea cu cuvintele „Deutschland, Deutschland über alles” („Germania, Germania mai presus de orice”).

În 1952, guvernul Germaniei de Vest aflat la început de drum l-a restaurat, dar a omis primele două strofe, deoarece se considera că au fost pătate de al Treilea Reich. Germanii in est aveau propriul lor imn, Auferstanden aus Ruinen (Înviați din ruine).

Ramelow, care este acum vicepreședinte al Bundestagului pentru partidul Die Linke [Stânga], urmaș al fostului Partid Comunist din estul Germaniei, și a fost dintotdeauna una dintre cele mai pragmatice și populare figuri ale acestuia, a spus că ar fi mai bine să se găsească un cântec pe care toți germanii să-l poată îmbrățișa din toată inima.

„Cânt a treia strofă a imnului nostru actual cu entuziasm, pentru că îl pot pune în context”, a declarat el pentru ziarul Rheinische Post. „Dar cunosc mulți est-germani care, din diverse motive, nu vor să cânte odată cu imnul național.”

Ramelow a spus că Imnul Copiilor, pe care Brecht l-a scris în mod deliberat ca o alternativă „democratică” la vechiul imn național și un antidot la nazism, ar face o treabă mai bună în a uni țara la aproape 35 de ani de la reunificarea sa oficială.

Cântecul respinge categoric excepționalismul german, cu versete precum „Nici peste, nici sub/ Alte popoare nu vom fi” și „Iubiți [Germania] ca pe cea mai dragă țară a noastră/ așa cum alții își iubesc propria țară”.

Imnul actual, care începe cu versul „Einigkeit und Recht und Freiheit” (unitate, dreptate și libertate), nu este de fapt codificat ca atare în legislația germană.

A fost autorizat doar în 1991 printr-un schimb de scrisori între Helmut Kohl și Richard von Weizsäcker, respectiv cancelarul și președintele federal de atunci.

Acum doi ani, un jurist a concluzionat într-un eseu că, în cazul în care publicul german ar susține în mod covârșitor adoptarea unei noi melodii drept imn național, cum ar fi piesa „Toxic” a lui Britney Spears, aceasta ar dobândi o forță constituțională irezistibilă în sine.

Ramelow a susținut, de asemenea, că drapelul național ar putea fi supus votului public ca parte a unui efort mai amplu de a stabili o nouă constituție în locul „Legii fundamentale” noțional provizorii pe care Germania de Vest a adoptat-o ​​după cel de-al Doilea Război Mondial.

Germania de est comunistă avea anterior propria versiune a steagului negru, roșu și auriu, cu un ciocan, o busolă și o cunună de grâu suprapuse pe fundal – menite să simbolizeze alianța socialistă dintre muncitori, intelectuali și fermieri.

„Știu că negrul, roșul și auriul reprezintă o renunțare la structurile totalitare”, a spus Ramelow. „Dar mulți oameni se simt, de asemenea, înstrăinați de drapelul național.”

Propunerile au provocat un răspuns viu din partea altor politicieni și a presei germane, o mare parte indignată.

Michael Kretschmer, ministrul-șef Creștin Democrat (CDU) al landului Saxonia, a declarat pentru Der Tagesspiegel că imnul și ddrapelul reprezintă libertatea, democrația și unitatea germană: „Acestea sunt valori care ne leagă atât în ​​est, cât și în vest.”

Katrin Göring-Eckardt, o deputată veterană a Partidului Verde din Turingia, a declarat că „dezbaterea simbolică” a fost o distragere a atenției de la disparitățile economice reale dintre cele două părți ale țării.

Julia Klöckner, președinta CDU a Bundestagului, a respins, de asemenea, sugestiile lui Ramelow.

Cu toate acestea, unii comentatori și-au declarat sprijinul pentru Ramelow. Christian Tretbar, redactorul-șef al Der Tagesspiegel, a spus că argumentul ar putea fi benefic țării divizate.

„Simpla dezbatere pe această temă, procesul de discuție, ar putea fi extrem de util, deoarece înseamnă ascultare, înțelegere, acceptare și valorificare [a disputei]”, a scris Tretbar într-un editorial.