G4Media.ro

ANALIZĂ Ritmul de creştere a pensiilor va fi anul viitor mai mare…

ANALIZĂ Ritmul de creştere a pensiilor va fi anul viitor mai mare decât cel al salariilor, raportat la 2006. Este un dezechilibru care necesită o revizuire fundamentală

Politica pensiilor publice a fost, în ultimele trei decenii, un instrument utilizat intens electoral. Restructurarea economică de la sfârşitul mileniului trecut şi un avans demografic defavorabil au dus la situaţia de astăzi în care 5,6 milioane de salariaţi activi susţin 5,2 milioane de pensionari. Creşterea puterii de cumpărare a pensionarilor este o problemă socială în sine, dat fiind nivelul iniţial redus al pensiei, pentru marea majoritate a acestora.

Dar, aşa cum s-a implementat în ultima decadă şi jumătate, politica pensiilor publice a devenit un factor de obstrucţie în avansul potenţialului de creştere economică. Angrenând periodic cheltuieli masive, de o magnitudine de neconceput în alte ţări europene, într-un buget mereu tensionat, avansul pensiilor are un efect net din ce în ce mai puţin potenţat asupra bunăstării generale.

Dezbaterile publice recente, vis-a-vis de rata de creştere a pensiilor publice, au vizat cu preponderenţă componenta sustenabilităţii bugetare, însă există acest aspect mai profund, ce ţine de creșterea bunăstării generale. Pensiile reprezintă o componentă redistributivă importantă în economie, iar o pondere disproportionată a acestora influentează negativ economisirea și deci investițiile și creşterea viitoare.

Cât de ridicat este acest efect redistributiv relativ la capacitatea economiei de a genera bunăstare? Este exagerat de mare dacă facem o analogie a dinamicii avansului pensiilor cu cea a salariilor – ultimele ca generatoare ale venitului național. Raportat la anul 2006 – mijlocul perioadei de avânt economic încheiată în 2008 – punctul de pensie a crescut până în prezent cu 290%. În același timp, salariul mediu a avansat cu 340%. Dacă legea pensiilor se aplică în formula actuală şi punctul de pensie se majorează cu 40% în 2020, creşterea lui ar ajunge la 450% faţă de 2006, raportată la o creştere estimată a salariului mediu de ‘numai’ 390%!

Această situaţie, în care pensiile cresc mai rapid decât salariile pe o perioadă relativ lungă de timp, este de neimaginat într-o economie care urmărește să crească bunăstarea. Mai cu seamă atunci când numărul pensionarilor este aproape egal cu cel al salariaţilor activi și aceasta în condiţiile în care creşterea salariilor a fost ea însăşi mult mai mare decât productivitatea în ultimii trei ani. Dacă se se ţine cont şi de impactul recalculării viitoare a pensiilor precum şi de creşterea punctului de pensie din 2021, efectul redistributiv al pensiilor devine covârşitor. El se va resimți acut în acumularea redusă de capital productiv – o tendinţă pe care o vedem deja în economie în ultimii ani – şi în realocarea de resurse din alte segmente ale economiei, pe perioade îndelungate de timp.

Un exemplu recent este perioada 2006-2008, când punctul de pensie a crescut cu 115%(!) (vezi grafic). Ulterior, s-au putut observa două efecte. Primul, puterea de cumpărare reală a pensiilor a atins abia în 2017 nivelul anului 2008, dupa cum se vede din evoluţia indexului creşterii reale din grafic. Al doilea, acest cost al creşterii pensiilor a fost suportat în parte de către toată populaţia, prin creşterea TVA şi a nivelului datoriei publice, şi în mod excepţional, de alte segmente ale populaţiei, în speţă administraţia publică unde salariile au scăzut cu 25%.

Sursa: Calcule autor din date INSSE si CNPP. * Conform legislatiei curente

Prin prisma proiecţiei demografice defavorabile, a costurilor viitoare şi a impactului în generarea de bunăstare în economie, politica pensiilor publice este mult prea importantă pentru a fi exploatată discreţionar în fiecare ciclu electoral. Ea nu a fost un subiect de discuţie la alegerile parlamentare din anii 2012 şi 2016 şi datorită faptului că România se afla fie sub acord cu FMI (in 2012), fie abia ieşise din acest acord (2015) când bugetul pe anul următor fusese deja conturat.

Indexarea pensiilor cu inflaţia şi un procent din creşterea reală a salariului brut, aşa cum a fost gândită în 2010, reprezintă o soluție de compromis, care sprijină creşterea graduală în timp a puterii de cumpărare a pensiilor. Însă şi aici trebuie inclus un element suplimentar de corecţie care să ţina cont de realitatea economică. De discrepanţa dintre creşterea productivităţii şi cea a salariilor din ultimii ani. Sau de trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat, care a dus la un salt semnificativ al ratei de creştere a salariului brut in 2018. Chiar şi în aceste condiţii extreme, simulările arată că, dacă s-ar fi aplicat de la început formula gândită în 2010, punctul de pensie ar fi fost astăzi sub valoarea curentă, iar proiecţia acestuia pe anul 2020 ar indica o creştere de numai 6%, mult sub nivelul propus de 40%.

Intenţia decidenţilor politici de a încerca uniformizarea ratei de creştere a nivelului bunăstarii la nivelul întregii economii, aşa cum pare că este ea urmată în prezent prin politica pensiilor publice, vine în contradicţie cu necesitatea de creştere a potenţialului economiei. Efectul este stimularea pe termen scurt a consumului în detrimentul investitiilor. Soluţia la fenomenul de îmbătrânire a populaţiei şi implicit a angajării unor costuri mai mari cu pensiile, rezidă nu în creşterea exagerată a finanţării sistemului de pensii, ci în creşterea economică sprijinită îndeosebi prin investiţii şi avans tehnologic.

Articol apărut și blogul Consilium Policy Advisors Group

Foto: Laurian Lungu (Agerpres / Angelo Brezoianu)

Donează prin PayPal paypal icon
Donație recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Abonează-te la newsletter

8 comentarii

  1. Nu există o presiune a pensiilor NORMALE asupra bugetului țării, pt că:
    – 5 -6 milioane sunt plecați din țară si vor lua pensie din alte țări
    – 1 milion au lucrat în ultimii 30 de ani pe salariu minim, chiar la negru câțiva ani și vor lua o pensie sub 600 lei pe lună
    – 2 milioane care sunt în jurul salariului mediu vor lua deci o pensie sub 1 punct
    – foarte mulți vor lucra 10-20-30 de ani și din cauze naturale nu vor apuca pensie deloc sau f puțin timp

    Singura presiune sunt pensiile speciale, ocupaționale, de serviciu, pt actori, ziariști, etc, etc, a căror fonduri VOR DEPĂȘI totalul pensiilor normale repede, în câțiva ani.

  2. O analiza cam aiurea. In mod normal trebui e defalcate pensiile pe diferite nivele. Care e pensia minima, câte pensii sunt sub. 1000 lei, câte între 1000-1500, șamd.In procente , cât ocupa fiecare felie din placinta totala. Și care este efectul pensiilor speciale, ocupaționale, etc.cat înseamnă procentual și acestea. Ca altfel discutam discuții.
    Și fie vorba între noi…in continuare ii condamnam pe pensionari la un trai de mizerie?

  3. Singura presiune sunt pensiile speciale.
    Pensiile nesimțite speciale au acum un cuantum exagerat de mare.In viitor vor crește și mai mult.
    Singura soluție Impozitare progresivă.

  4. Pensionarii sunt cei mai importanti cetateni. Ei voteaza si nu pleaca din tara ca oamenii productivi.

    Deci pensionarii sunt resursa cea mai importanta a Romaniei, ei permit diverselor mafii de stat sa ramana la putere.

    Romania nu are viitor.

  5. Bate saua sa priceapa iapa: nu vor mai fi bani de pensii, trebuie marita varsta de pensionare

  6. Un articol de toată jena!
    Pe când unul detaliat pe justificarea fiecărei categorii de pensie speciala, pe modalitățile de calcul, pe rata lor de creștere, pe sumele mâncate de la bugetul de stat care puteau merge în investiții pentru bunăstarea tuturor, etc. etc?!!!!!
    R-ati ai dracului de manipulatori!

  7. Cine-i căcatul ăsta de Lungu? Are față de BNR-ist!

  8. Nu cumva cauza deficitului și a pensiilor mici este lipsa de contribuții din partea celor 4 milioane de emigranți? Întreb și eu…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.