Alternativa mai mică și mai inteligentă a Italiei la Veneția

În timp ce Veneția se luptă cu aglomerația și poluarea, orașul Treviso din apropiere demonstrează în liniște că sustenabilitatea și bunul gust pot merge mână în mână, scrie BBC.

Aerul este încărcat de mirosul de sare și unt, în timp ce un bol cu tagliatelle amestecate cu anșoa topită și icre de cod rasă ajunge la masa mea de lângă canal. Sunetul ascuțit al dopului de plută întrerupe zumzetul conversațiilor din restaurant, iar chelnerița toarnă un pahar de vin alb local. Prânzul a sosit.

„Acesta este regele unturilor”, îmi spune chelnerița, care îmi explică că untul alpin – Primiero Botìro – cu care este acoperită pasta mea este o specialitate regională. Produs în lactăriile montane în perioada iulie-septembrie din lapte crud, „are cel mai bun gust acum”, spune ea.

Este septembrie și mă aflu în Treviso, una dintre cele mai liniștite și delicioase destinații din nordul Italiei și un loc prin care mulți călători doar trec, aterizând aici cu companii aeriene low-cost și îndreptându-se apoi direct spre Veneția, situată în apropiere. Cu toate acestea, Treviso merită o oprire: un oraș istoric fortificat, străbătut de canale, unde tiramisù a apărut pentru prima dată în meniuri, iar radicchio și prosecco fac parte din viața de zi cu zi.

Recent, este o destinație care atrage atenția, devenind primul oraș italian care a câștigat European Green Leaf Award, o inițiativă a UE care recunoaște eforturile de mediu ale orașelor mai mici (20.000-100.000 de locuitori).

Cu o populație de aproape 94.000 de locuitori, Treviso a impresionat juriul prin transformarea unei gropi de gunoi abandonate într-un parc solar, renovarea sistemului de canale pentru a îmbunătăți calitatea apei și lansarea de proiecte de biodiversitate pentru a curăța aerul. Eforturile ecologice se extind și dincolo de oraș, în dealurile Prosecco, incluse în patrimoniul UNESCO, unde producătorii de vin adoptă practici durabile pentru a combate schimbările climatice.

Eforturile orașului Treviso oferă un contrapunct interesant față de Veneția, situată la doar 30 de minute distanță, care continuă să se confrunte cu supraturismul, poluarea lagunei și presiunile asupra infrastructurii. Taxa pentru excursioniști, anunțată de mult timp de orașul antic, a generat venituri de milioane, dar nu a reușit să reducă în mod semnificativ numărul turiștilor, care încă se situează în medie la aproximativ 13.000 pe zi în 2025, comparativ cu 16.676 în 2024.

„Suntem foarte mândri de orașul nostru”, spune Alessandro Manera, viceprimarul orașului Treviso. „A fost o adevărată provocare să demonstrăm că un oraș italian poate câștiga acest premiu. Scopul premiului nu este acela de a fi cel mai frumos și mai verde oraș din Europa. Este vorba despre a arăta cine face progrese.”

De la lansarea misiunii sale durabile în urmă cu șapte ani, Treviso a construit kilometri de piste noi pentru biciclete pentru a reduce utilizarea mașinilor, a implementat programe școlare privind reciclarea și a plantat 6.000 de copaci suplimentari. Copacii, spune Manera, joacă un rol important în îmbunătățirea calității aerului în municipalitate, care este situată în Valea Po – un bazin natural care reține poluanții.

Un alt proiect cheie a fost modernizarea infrastructurii de apă uzată din Treviso, doar 27 % din populația orașului fiind conectată la sistemul învechit la început. „Am ajuns deja la 64 % și [până în anul 10] am dori să ajungem la 80 %”, spune Manera. „Este cu adevărat o revoluție verde, deoarece toate acele ape uzate organice se scurgeau în râurile noastre.”

Pentru un oraș înconjurat de apă, transformarea este vitală. Adesea numit „mica Veneție” de către localnici, canalele din Treviso traversează centrul vechi de 2.100 de ani al orașului, trecând pe lângă balcoane pline de flori și salcii plângătoare de-a lungul malurilor.

„Acesta este un oraș în care canalele sunt protagoniștii”, spune Ilaria Barbon, ghid turistic la Treviso Tours. „Prezența râului Sile a fost esențială pentru originea și dezvoltarea orașului Treviso. Aceleași canale și zidurile masive au protejat Treviso la începutul secolului al XVI-lea.”

Ea adaugă că apa rămâne un element central al identității orașului Treviso. „Astăzi, calitatea apei este foarte bună. Avem multe fântâni, unele dintre ele fiind celebre, cum ar fi Dei Tre Visi sau Delle Tette. Free Aqua este o aplicație care le localizează pentru a vă umple sticla [cu apă]. Locuiesc la 6 km de Treviso, iar administrația locală oferă sticle de aluminiu tuturor copiilor din școli – obiectivul este „zero plastic”.

Aceeași apă a alimentat mult timp și industria din Treviso. Morile de apă vechi folosite pentru cereale în secolul al XVI-lea sunt răspândite în tot orașul. Astăzi, ele au fost repuse în funcțiune, una dintre ele alimentând chiar și luminile din piața centrală de pește din Treviso.

„Poți produce energie [din moară] doar pentru acest loc, deoarece pentru întregul oraș ar fi imposibil”, spune Manera. „Dar un alt proiect important – un proiect de 25 de milioane de euro (21,7 milioane de lire sterline) – este trecerea tuturor luminilor publice din oraș la LED. Vom finaliza acest proiect în încă șase-șapte luni”, spune el, estimând că acest lucru va duce la o economie de energie de 70%.

Aceeași dorință de a trăi mai sustenabil se extinde dincolo de infrastructură. Ghidul turistic Annalisa De Martin încurajează călătorii să exploreze Treviso pe două roți, organizând tururi cu bicicleta de-a lungul canalelor, potecilor de-a lungul râurilor și peisajului rural din jur, în timp ce se înfățișează scena gastronomică a orașului. „Întotdeauna îmi închei tururile cu o felie de tiramisù”, îmi spune ea: „A fost inventat aici.”

Conform legendei, desertul îmbibat cu cafea a fost creat în anii 1800 de o doamnă care conducea un bordel local. Se spune că tiramisù – care se traduce literalmente prin „ridică-mă” – era folosit ca afrodiziac pentru clienții ei. Vizitați oricare dintre restaurantele orașului și aproape sigur îl veți găsi în meniu.

Treviso este renumit și pentru producția de radicchio – un tip de cicoare roșie cu gust ușor amar, care se asociază adesea cu brânza. Tururile se desfășoară de-a lungul Radicchio Road, un drum plin de câmpuri de radicchio, cu ferme și producători pe care îi puteți vizita.

„Radicchio este folosit în foarte multe feluri aici”, spune De Martin. „Nu numai crud, ci și în risotto și prăjit. Îl folosim și pentru sosuri de paste și [pentru a face chutney] pentru brânză. Avem un tort de radicchio numit fregolotta și cineva a făcut chiar și un tiramisù de radicchio în timpul Cupa Mondială de Tiramisù anuală.”

Dincolo de deserturi și legume, dealurile ondulate din regiunea Prosecco reflectă același echilibru între pământ, tradiție și inovație. Vinificatorul Sandro Bottega, fondatorul Bottega Prosecco, spune că schimbările climatice obligă producătorii să se adapteze.
„Ne confruntăm cu multe probleme”, spune Bottega, „de la evaporarea excesivă a apei în timpul verilor toride până la precipitații și grindină mai abundente în sezonul rece, care afectează vița de vie”.

El spune că schimbările climatice au un impact major asupra producției, adăugând că „în unele podgorii, anul trecut, am pierdut 80% [din recoltă]. Anul acesta, pierderea va fi de 50%”.

Ca răspuns, producători precum Bottega experimentează metode de viticultură durabilă pentru a reduce impactul carbonului – cum ar fi tehnici de îngrășare verde pentru a promova fertilitatea solului, panouri solare pentru independența energetică și aer condiționat geotermal ca sistem natural de control al climei.

Un semn că ambițiile ecologice ale orașului Treviso s-au extins dincolo de zidurile sale. Împreună, ele arată cum una dintre destinațiile mai puțin frecventate din Italia conturează un viitor ecologic, bazat pe plăcerile simple ale mâncării și băuturii bune, ale apei curate și ale acțiunilor comunitare.