Adevăruri neștiute despre copilăria creatoarei de modă Coco Chanel

Până când Gabrielle Chanel a devenit Coco, abia dacă a lăsat vreo amprentă. Cu toate acestea, urmărindu-i istoria prin Franța rurală, Justine Picardie a reușit să-i reconstituie copilăria. Autoarea a petrecut 25 de ani cercetând-o pe creatoarea de modă, iar biografia sa, Coco Chanel: The Legend and the Life, a fost actualizată și republicată pentru a coincide cu noua expoziție și include mult mai multe detalii despre viața anterioară a lui Chanel, scrie BBC.

Măcelăria era singurul loc din satul Courpière, din Auvergne, care dădea semne de viață atunci când am vizitat-o într-o după-amiază de august. O mână de case cu colț de lemn și ferestre cu obloane, acest loc adormit se presupune că a fost cândva casa unuia dintre cei mai faimoși creatori de modă din lume: Coco, născută Gabrielle, Chanel. Cu toate acestea, a fost dificil de găsit ceva concret, iar înregistrările despre viața ei timpurie nu erau mai substanțiale decât o adiere a numărului său 5 în vânt.

Lipsa de claritate cu privire la proveniența Chanel nu îi împiedică pe oameni să creadă că știu cine a fost. O parte din acest lucru se datorează reprezentărilor eronate din mass-media. Războaiele cu designerii rivali (datorită muzicalului de pe Broadway, Coco, cu Katharine Hepburn în rolul principal). Zvonurile conform cărora sora ei mai mare, Julia, s-a sinucis și că fiul Juliei, André, era de fapt copilul nelegitim al lui Coco Chanel. Numeroase rapoarte conform cărora ar fi fost colaboratoare a naziștilor.

Căutați pe Google „Chanel” și veți fi confruntat cu 50 de versiuni diferite ale vieții ei. Fără dovezi pentru niciuna dintre afirmațiile de mai sus, cum putem ști care este adevărul?

„Cred că locuința ei era lângă camping”, a spus un client din măcelăria Courpière.

„Nu, era casa care aparține psihiatrului”, a spus un altul cu încredere.

„Ah bon, Coco Chanel a locuit aici?!”, a spus însăși măcelărița cu surprindere.

Așa a fost peste tot pe unde am fost, o serie de orașe auvergene pierdute într-o zonă din centrul Franței cunoscută sub numele de la diagonale du vide (diagonala goală), departe de traseele turistice tipice. Orașe precum Mont-Dore, Brive-la-Gaillarde, Moulins, Thiers. Fiecare dintre ele nu a livrat mai multe informații decât am reușit să adun pe internet. Chiar și orașul balnear Vichy, unde Chanel lucrase ca fată de apă, servind pahare din faimoasele ape sulfuroase ale orașului Vichy vizitatorilor aflați în retragere, nu mi-a oferit nimic. Rochia neagră mică, pe care i se atribuie inventarea ei, poate că a pătruns în couture în întreaga lume; parfumul omniprezent, Chanel No. 5, disponibil în fiecare magazin duty-free din aeroporturi și în buticurile navelor de croazieră – dar până când Gabrielle Chanel a devenit Coco, părea că abia și-a lăsat amprenta.

Estetica lui Chanel poate fi alb-negru, dar viața ei este plină de nuanțe de gri

Este deosebit de dificil de deslușit, deoarece Chanel a povestit în mod notoriu multe povești diferite diferiților jurnaliști care au intervievat-o de-a lungul vieții sale, iar aceste povești, în special cele legate de copilăria sa, adesea nu se potriveau. Dar, în timp ce prima expoziție majoră a operei lui Chanel în Marea Britanie (Gabrielle Chanel: Fashion Manifesto) se deschide la muzeul V&A la 16 septembrie 2023, aceasta ne amintește că linia dintre artă și artist este adesea inseparabilă.

„Poate că estetica lui Chanel este alb-negru, dar viața ei este plină de nuanțe de gri”, a declarat Justine Picardie, autoare, scriitoare de modă și fost redactor-șef al revistei Harper’s Bazaar. „Tind să nu folosesc cuvântul ‘minciună’ despre Chanel. Ea a trebuit să creeze o serie de povești care să fie suportabile. Adevărul despre copilăria ei era prea insuportabil și cred că a vrut să îl lase cât mai departe în urma ei”.

Picardie a petrecut 25 de ani cercetând-o pe designer, iar biografia sa, Coco Chanel: The Legend and the Life, a fost actualizată și republicată pentru a coincide cu noua expoziție și include mult mai multe detalii despre viața anterioară a lui Chanel.

„Motivul pentru care am făcut o nouă ediție atât de importantă a cărții mele este pentru că am descoperit atât de mult material nou. Chanel are în mod constant capacitatea de a mă uimi”, a declarat Picardie.

Călătoriile lui Picardie au dus-o pe aceasta la Aubazine, orfelinatul mănăstirii unde Chanel și surorile ei au fost plasate atunci când au fost abandonate de tatăl lor, și la fostul apartament al lui Chanel din Rue Cambon, Paris. De asemenea, s-a întâlnit cu persoane care au cunoscut-o personal pe Chanel, printre care prietenul ei apropiat Claude Delay, strănepoata ei Gabrielle Labrunie și o femeie în vârstă din Aubazine.

Ceea ce a descoperit Picardie este că Gabrielle Chanel s-a născut la Saumur, la 19 august 1883, fiind copilul nelegitim al lui Eugénie (Jeanne) Dévolles și al lui Henri-Albert Chanel, pe atunci necăsătorit. Din cauza unei erori administrative, în certificatul de naștere a fost trecută ca „Chasnel”. Părinții ei aveau deja un copil, Julia, născută cu mai puțin de un an înaintea lui Chanel. Tatăl ei, care se pare că avea să își petreacă restul vieții fugind de familia sa, nu a fost prezent la niciuna dintre cele două nașteri.

Henri-Albert și Jeanne s-au căsătorit în cele din urmă când Gabrielle avea 15 luni, nu că tatăl ei ar fi fost mai prezent în viața ei. Au mai avut încă patru copii în cei șapte ani care au urmat, deși unul dintre ei nu a reușit să treacă de copilărie. Copiii supraviețuitori au fost sora mai mică a lui Chanel, Antoinette, și frații Lucien și Alphonse.

„Tatăl ei era itinerant, așa că există aceste urme tentante ale ei”, a spus Picardie. „Dar este important să spunem că nu știm cu exactitate mișcările ei în copilărie, pentru că se mutau constant între orașele mici”.

O dată concretă este în 1895. Jeanne, mama lui Chanel, apare în registrele de decese din Brive-la-Gaillarde, găsită moartă în patul ei într-o dimineață geroasă. Nu este clar dacă vreunul dintre copiii ei era prezent în acel moment. În interviurile acordate jurnaliștilor, Chanel a susținut că avea șase ani. De fapt, avea 11 ani, iar aceste inexactități legate de vârsta ei au continuat pe tot parcursul vieții.

După moartea lui Jeanne, documentele devin din nou confuze. Unele dintre ele arătau că Chanel și surorile sale locuiau cu membrii familiei în Thiers, un oraș medieval cu clădiri din lemn de brad înghesuite în Auvergne, iar Chanel însăși este citată în interviuri spunând că a fost trimisă să locuiască cu mătușile. Este posibil să fie așa, dar dacă este așa, a fost ceva temporar, deoarece în 1896 Chanel și surorile ei au fost plasate într-un orfelinat condus de călugărițe în Aubazine, fiind abandonate de tatăl lor. Ele vor rămâne aici până când Chanel va împlini 18 ani. Se crede că austeritatea anilor petrecuți de Chanel în Aubazine a dus la predilecția ei pentru modelele de modă monocrome.

„În Aubazine exista încă o istorie orală prin intermediul călugărițelor”, a explicat Picardie. „Am întâlnit o doamnă în vârstă care se născuse în sat; trebuie să fi avut 80 sau chiar 90 de ani. Această femeie o cunoscuse pe Chanel, care obișnuia să se întoarcă la Aubazine pentru a vizita o călugăriță în mod special, deși nu petrecea niciodată noaptea acolo.”

La vârsta de 18 ani, Chanel a obținut un loc de caritate la internatul Notre-Dame din Moulins. Când a părăsit școala, maica superioară a școlii le-a găsit, atât ei, cât și surorii sale Antoinette, un loc de muncă de croitoreasă într-un atelier de croitorie din oraș. Aici a început să aibă întâlniri cu ofițeri de armată, deoarece mai multe regimente erau în garnizoană la Moulins. Gabrielle și Antoinette au început, de asemenea, să cânte în concerte pentru cazărmile locale. Unul dintre cântecele din repertoriul lui Gabrielle era „Qui qu’a vu Coco?”. (Cine a văzut-o pe Coco?), un cântec despre o tânără care își pierde câinele în Trocadero din Paris. Gabrielle se metamorfoza în Coco Chanel pe care lumea o va cunoaște.

În 1901, Chanel și-a petrecut vara cu bunicul ei în Vichy. Ea le spunea jurnaliștilor că avea 16 ani, reducând cu cinci ani vârsta ei, dar avea de fapt 21 de ani. Aici l-a întâlnit pe ofițerul de cavalerie Étienne Balsan, care avea să devină iubitul ei și pașaportul ei de ieșire din Auvergne.

Viața lui Chanel de aici, mai întâi la Château Royallieu, conacul și abația lui Balsan din Compiègne, apoi la Paris, este mai ușor de urmărit. A existat un șir de iubiți, printre care cel mai cunoscut și, probabil, cel mai influent asupra vieții ei, a fost Arthur „Boy” Capel, care a murit într-un accident de mașină în 1919.

Cariera de creatoare de modă a lui Chanel a mers din ce în ce mai bine, dar viața ei personală a continuat să fie marcată de tragedii. În 1910, sora ei, Julia, a murit, lăsând un fiu de șase ani, André. Mult timp s-a spus că Julia ar fi murit sinucigându-se prin rostogolire în zăpadă, dar Picardie a descoperit că Julia a murit de fapt la Paris în luna mai. André avea să fie sursa altor zvonuri în jurul lui Chanel, iar mulți au crezut că era fiul biologic al lui Chanel și nu copilul surorii sale Julia.

Coco Chanel: The Legend and the Life (Legenda și viața) prezintă mult mai multe detalii despre viața de adult și cariera timpurie a lui Chanel, dar un lucru pe care nu l-am putut ignora atunci când am încercat să-i deslușesc copilăria au fost afirmațiile larg răspândite conform cărora Chanel ar fi fost colaboratoare a naziștilor, în urma aventurii sale cu un spion german.

Hans Gunther von Dincklage, cunoscut sub numele de „Spatz”, era cu 13 ani mai tânăr decât Chanel (58 de ani la acea vreme) când a început aventura lor. Jumătate englez, jumătate german, el vorbea în engleză cu Chanel în apartamentul lor parizian. S-a dovedit că era un spion german periculos, dar, încă o dată, implicarea lui Chanel este mai puțin clară.

„Nu vreau să o albesc pe Chanel, dar cred că este ținută ca țap ispășitor”, a spus Picardie, care a cercetat arhivele Rezistenței franceze și ale Casei Chanel pentru a cerceta aceste capitole.

Cu toate acestea, expoziția de la V&A include dovezi ale complicității lui Chanel cu naziștii din Parisul ocupat – precum și documente inedite care dezvăluie legătura ei cu rezistența franceză.

„Nu puteam să facem o expoziție despre Chanel și să nu abordăm dosarul ei din timpul războiului”, a declarat Oriole Cullen, curator senior pentru textile și modă la V&A, într-un interviu recent acordat publicației The Guardian.

Poate că enigma pe care o prezintă Chanel face parte din farmecul ei. Expoziția V&A a vândut mai multe bilete în prima zi de la punerea în vânzare decât orice altă expoziție anterioară a V&A și este deja sold out până în noiembrie.

„Nu este o expoziție biografică, ci mai degrabă una care analizează cariera ei ca designer”, a declarat Cullen. „Trasează evoluția stilului de design iconic al lui Gabrielle ‘Coco’ Chanel și înființarea Casei Chanel, de la munca ei ca modistă și deschiderea primelor sale buticuri din Deauville în 1912 și Biarritz în 1915 până la ultima sa colecție de primăvară-vară din 1971.”

La Courpière, ca și atunci când am vizitat Thiers și Vichy, nu am găsit nimic. M-am dus la casele pe care mi le sugeraseră cei de la măcelărie, după ce auzisem un zvon potrivit căruia pe una dintre case se afla o placă comemorativă în cinstea lui Chanel. Casele erau frumoase, deși arătau obosite, dar nu exista nimic care să marcheze trecutul lui Chanel.

O copilărie nefericită, petrecută pe drumuri prin Auvergne, ar fi putut fi una pe care Chanel dorea să o uite, dar totul a început aici.