Activitatea vulcanică de pe Marte, posibila cauză a importantelor depozite de gheaţă de la ecuatorul planetei

Activitatea vulcanică din trecutul îndepărtat al planetei Marte este posibila cauză a formării importantelor depozite de gheaţă care s-ar afla îngropate în zona ecuatorială a planetei, conform unui nou studiu publicat la 14 octombrie în jurnalul Nature Communications, transmite miercuri site-ul Space.com, citat de Agerpres.

Cercetări anterioare au ajuns la concluzia că Marte este bogată în gheaţă, însă majoritatea acestor depozite sunt situate la polii planetei, la fel cum este şi cazul Pământui. Cu toate acestea, recent, sonda Mars Odyssey şi sonda spaţială ExoMars Trace Gas Orbiter au detectat niveluri ridicate de hidrogen în apropierea solului, în regiunile ecuatoriale ale planetei Marte. Această gheaţă ar fi putut rezista perioade lungi de timp dacă ar fi fost îngropată sub praf sau resturi vulcanice şi ar putea încă exista sub suprafaţa regiunilor ecuatoriale de pe Planeta Roşie.

Dacă măsurătorile şi interpretarea lor sunt exacte, cercetătorii se întreabă cum s-au putut menţine aceste depozite de gheaţă în această regiune mai expusă radiaţiei solare. Studii anterioare au remarcat că o posibilă origine a acestei ape îngheţate a fost vulcanismul, care ar putea elibera cantităţi mari de vapori de apă.

Folosind modele computerizate ale climatului marţian, cercetătorii au simulat erupţiile vulcanice identificate de concluziile unor cercetări anterioare, care s-au produs pe Marte în urmă cu 4,1 miliarde până la 3 miliarde de ani. Aceste simulări au sugerat că erupţiile au eliberat vapori de apă la altitudini mari, care ar fi putut îngheţa în atmosfera rece marţiană şi ulterior să cadă la sol sub formă de gheaţă. Ei au descoperit că o singură erupţie de trei zile ar fi putut duce la formarea unor depozite de gheaţă de până la 5 metri grosime în zona din jurul unui vulcan.

„Imaginaţi-vă câtă gheaţă ar putea fi produsă după erupţii repetate de-a lungul a milioane de ani”, a declarat pentru Space.com autoarea principală a studiului, Saira Hamid, specialistă în ştiinţe planetare la Universitatea de Stat din Arizona din Tempe. „Vulcanismul exploziv ar putea însămânţa în mod repetat latitudinile joase cu gheaţă şi cenuşă, producând depozite de gheaţă îngropate sau izolate care ajută la explicarea excesului de semnale de hidrogen măsurate în apropierea ecuatorului”, a susţinut ea.

Totuşi Hamid a avertizat că hidrogenul detectat de sondele spaţiale în jurul ecuatorului marţian s-ar putea să nu provină din depozite de gheaţă, ci de la o serie de depozite minerale, printre alte posibilităţi. Cercetările viitoare pot căuta semne de gheaţă acoperită cu cenuşă în regiunile ecuatoriale ale lui Marte pentru a susţine sau a infirma şansele de gheaţă acolo, a mai precizat ea.

Dacă aceste pungi ecuatoriale de gheaţă există pe Marte, ele s-ar putea dovedi valoroase pentru exploratorii umani de acolo. „Studiul nostru sugerează că regiunile vulcanice ar putea fi ţinte prioritare”, a remarcat Hamid.

În plus, erupţiile vulcanice ar fi putut elibera acid sulfuric în atmosfera marţiană. Acest lucru ar fi putut genera aerosoli care reflectă lumina Soarelui şi care au răcit Planeta Roşie, aruncând-o într-o iarnă globală, care, la rândul ei, ar fi putut permite acumularea de gheaţă pentru o perioadă lungă de timp.

Dar aceleaşi erupţii vulcanice marţiene antice ar fi putut genera, de asemenea, căldură şi substanţe chimice „care ar fi putut crea medii locuibile de scurtă durată”, a spus Hamid. „Aceste regiuni ar fi putut oferi condiţii tranzitorii, dar potenţial propice vieţii. Înţelegerea locului şi a modului în care s-au format aceste depozite de gheaţă şi cenuşă ar putea ajuta la ghidarea căutării de biosemnături trecute sau chiar conservate pe Marte”, a mai susţinut ea.