„Ceva oribil”: Oasele găsite într-o groapă din Somerset dezvăluie un episod brutal de canibalism din epoca bronzului în Marea Britanie

O colecție de oase umane descoperite în urmă cu 50 de ani într-o groapă din Somerset reprezintă dovada celui mai sângeros masacru cunoscut în preistoria britanică – și a canibalismului din epoca bronzului, spun arheologii.

Cel puțin 37 de bărbați, femei și copii au fost uciși la un moment dat între 2200 î.Hr. și 2000 î.Hr., trupurile lor fiind aruncate într-un puț natural adânc la Charterhouse Warren, lângă Cheddar Gorge, potrivit The Guardian.

Primul studiu științific major de la descoperirea oaselor în anii 1970 a concluzionat acum că, după moartea lor violentă, indivizii au fost dezmembrați și măcelăriți, iar cel puțin unii au fost mâncați.

Multe dintre craniile victimelor au fost zdrobite de loviturile care le-au ucis, iar oasele picioarelor și brațelor au fost tăiate după moarte pentru extragerea măduvei osoase. Oasele mâinilor și picioarelor prezintă semne că au fost mestecate de molarii umani.

Potrivit lui Rick Schulting, autorul principal și profesor de arheologie științifică și preistorică la Universitatea din Oxford, nu s-a mai găsit nimic de o asemenea amploare a violenței la începutul epocii bronzului în Marea Britanie sau în orice altă perioadă din preistoria britanică. Acest lucru a fost de natură să facă din masacrul de la Charterhouse Warren un eveniment excepțional, chiar și în epoca sa, a declarat el pentru The Guardian.

„Pentru epoca bronzului timpuriu din Marea Britanie, avem foarte puține dovezi de violență. Înțelegerea noastră despre această perioadă se concentrează în principal pe comerț și schimburi: cum făceau oamenii ceramică, cum cultivau, cum își îngropau morții”, a spus el. „Nu au existat discuții reale despre războaie sau violență la scară largă în acea perioadă, pur și simplu din lipsă de dovezi”.

Nici canibalismul la această scară nu era ceva obișnuit, a spus Schulting. „Dacă acest lucru ar fi fost în vreun fel „normal”, v-ați fi așteptat să găsiți dovezi în acest sens în alte situri. Avem sute de schelete din această perioadă și pur și simplu nu vezi astfel de lucruri.”

Oasele au fost descoperite de speologi aproape de fundul unui puț natural de 15 metri. Acestea au fost înregistrate pe scurt, puse în cutii și trecute cu vederea timp de cinci decenii.

Schulting a declarat că, atunci când el și colegii săi de la Oxford au început să le reexamineze, „și-au dat seama foarte repede că era vorba de un ansamblu mult mai mare decât îl estimase cineva”.

Aproape jumătate dintre oase erau de copii, ceea ce sugerează că o întreagă comunitate a fost nimicită într-un singur eveniment extrem de brutal.

Circumstanțele complete nu vor fi cunoscute niciodată, însă Schulting și coautorii săi au speculat că acesta ar fi putut fi un exemplu de „violență ca spectacol”, autorii intenționând să îngrozească și să avertizeze întreaga comunitate. Scalparea, măcelărirea și mâncatul victimelor ar fi avut un efect similar de înfricoșare.

„Oricine ar fi făcut acest lucru ar fi fost temut: acest lucru ar fi rezonat, cred, în timp și spațiu în regiunea respectivă, probabil timp de generații, ca ceva oribil care s-a întâmplat aici.” Este posibil să fi fost o răzbunare pentru o crimă în masă anterioară sau să fi provocat acte ulterioare de răzbunare – evenimente pentru care nu există încă dovezi, a spus el.

El a adăugat: „Charterhouse Warren este unul dintre acele situri arheologice rare care provoacă modul în care ne gândim la trecut. Este un memento dur că oamenii din preistorie ar putea egala atrocitățile mai recente și luminează o parte întunecată a comportamentului uman. Faptul că este puțin probabil să fi fost un eveniment unic face și mai important ca povestea sa să fie spusă.”

Studiul a fost publicat în Antiquity.