Virgil Ierunca și trăirea în adevăr

Pe 16 august au fost 105 ani de la nașterea lui Virgil Ierunca. Împreună, într-un efort care a durat decenii, domnul Ierunca și doamna Monica Lovinescu ne-au demonstrat importanța vieții în adevăr. S-au făcut presiuni înfiorătoare pentru a-i amuți. Distrugerea emisiunilor de la Paris — Teze și antiteze, Povestea vorbei, Antologia rușinii — ale postului de radio Europa Liberă era un obiectiv prioritar al Securității. Aceste emisiuni erau un vademecum etic și estetic. Atacurile imunde ale protocroniștilor de la Săptămâna, Flacăra și Luceafărul au fost acompaniate de agresiuni fizice. Generalul Iulian Vlad și colonelul Ilie Merce coordonau acțiunile din țară. Generalul Aristotel Stamatoiu pe cele din exterior.

Cuplul parizian îl înnebunea pe dictator. Pe unde scurte era afirmată o tablă de valori la antipodul celei impuse de regim. Erau identificate abdicările, dezertările, îngenuncherile. A fost una din particularitățile comunismului din România această fixație pe impactul emisiunilor culturale de la Paris ale Europei Libere. Am avut cinstea și șansa să-i cunosc și să le fiu prieten. Le sunt și astăzi, cu aceeași fierbinte iubire și cu aceeași neclintită admirație. Claritate morală înseamnă lupta cu igrasia sufletelor. Ei au purtat exemplar această luptă. Ne revine nouă, urmașilor, să nu cedăm. Este ceea ce E. Lovinescu numea „eterna goană a torței”. Trebuie să ținem piept încercărilor de a reabilita idei și simboluri care s-au dovedit nefaste. Între acestea, teoriile unui specific național definit etno-religios, drept pășune, stână și liturghie, la antipodul liberalismului civic și al modernității. Peștera împotriva agorei.

Au trecut peste trei decenii de la seara de neuitat petrecută cu ei la București. Pompierismul patriotard, șovin, xenofob, anacronic și autarhic continuă să polueze și să înjosească spațiul public. Am fost înfrânți? Nu cred. Centenarul Monica Lovinescu a probat dorința multora din generațiile mai tinere de a recupera memoria și de a cultiva postmemoria. De a trăi în adevăr. În pofida axei dictatorilor, spiritul vremii este fundamental democratic. Dar democrația trebuie apărată de rinocerii de ieri și de azi: de neocomuniști, neofasciști, neolegionari, neosecuriști, neotraditionalisti, paleo- și neopopuliști.