Viktor Orbán și stalino-fascismul secolului XXI (Op-ed)

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Péter Magyar îl compară pe Viktor Orbán cu János Kádár. Stalinist convins, acesta a fost ministru de interne sub Rákosi. Arestat, torturat ca „dușman al poporului”, a fost eliberat după moartea lui Stalin și a revenit în partidul comunist. A fost reabilitat și a intrat în noua conducere aleasă în timpul Revoluției. A trecut în tabăra trădării.

Nu Hrușciov, ci Kádár a impus procesul împotriva liderilor guvernului legitim. Kádár avea pe mâini sângele lui Imre Nagy, al lui Pál Maléter, al lui Miklós Gimes, al lui István Dudás, al martirilor Revoluției. Mii de oameni uciși. A devenit reformator abia atunci când a terminat cu „contra-revoluționarii”. A aprobat invazia Cehoslovaciei în august 1968. Până în 1988, se vorbea despre „regretabilele evenimente din octombrie-noiembrie 1956”. Orice referință la prigoană era automat cenzurată.

Orbán știe ce înseamnă a fi comparat cu Kádár. Pentru tânărul Orbán, cel care a vorbit electrizant la reînmormântarea lui Nagy în iunie 1989, premierul ucis era simbolul libertății, iar Kádár cel al represiunii capitulaționiste. Pentru Orbán de azi, Kádár este modelul îngenuncherii rentabile. Quisling-ul lui Putin repetă ignominia Quisling-ului lui Hrușciov.

Pe 23 octombrie 2025, liderul opoziției democratice a mers la mormântul lui Imre Nagy. Clipele de reculegere au însemnat înnodarea simbolică a legăturii cu tradiția curajului civic. Știu destule despre trecutul moscovit al lui Imre Nagy. Dar știu ce spunea Nicolae Steinhardt despre acel om. A fost comunistul care a văzut lumina. S-a trezit. A trăit transfigurarea.

Iată ce scria N. Steinhardt în „Jurnalul fericirii” despre Imre Nagy, o analiză răscolitoare a rupturii cu minciuna totalitară și a curajului de a reabilita etica revoltei: „Mai este un caz pentru care cred că Hristos va lovi, al singurului comunist trecut printr-un proces de transfigurare și ajuns la sfințenie și martiriu: Imre Nagy. Cât de liber suflă duhul și ce neașteptat își alege sălașurile: în sufletul unui activist mai întâi (și ani mulți) plin de zel stalinist… Înlăuntrul omului ăstuia… se petrece în interval de numai zece zile (timpul e limitat ca într-o piesă clasică) prefacerea deplină. Nagy e la sfârșitul celor zece zile altul. Nu și-a schimbat politica, și-a schimbat sufletul”.

Expertiza mea pe temele ideologiilor, revoluțiilor și contra-revoluțiilor e probată prin zeci de cărți și sute de articole. Spun acest lucru „nu ca voi ca să mă laud”, ci ca o întărire a afirmațiilor pe care le fac hic et nunc. Știu despre ce vorbesc. Revoluția Maghiară din 1956 a semnalat începutul prăbușirii Blocului Sovietic. Nu a fost o dramă locală, ci una cu semnificație istorică mondială.

Alegerile din aprilie 2026 din Ungaria vor avea semnificații naționale, euro-atlantice și globale. World historical. Pot semnaliza și cataliza contrariul direcției inaugurate prin revoluțiile din 1989. Viktor Orbán simbolizează opusul valorilor fondatoare ale UE și NATO. Este lacheul lui Putin și al serviciilor de spionaj și terorism ale imperiului demonic din Est.

Am avut ocazia să discut despre Orbán și orbánism cu marea gânditoare Agnes Heller. Nu o singură dată. A fost printre cei dintâi care au intuit ce avea să vină. A detectat filonul fascistoid camuflat de costumele Armani. Stalino-fascismul secolului XXI se mobilizează în aceste săptămâni. La fel trebuie să facă antifascismul democratic. Nonviolent, principial, ferm și categoric.