INTERVIU VIDEO | Andreia și Ionuț Chiperi (HaiHui în doi), despre locul în care ar vrea să se stabilească: „Am descoperit recent insula asta din Europa, care parcă ar fi mai multe țări la un loc” / Află cum e viața mereu pe drum, cum e concediul când jobul înseamnă de fapt călătorii și ce le lipsește cel mai mult 

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Andreia și Ionuț Chiperi, vloggerii cunoscuți de sute de mii de oameni ca „HaiHui în doi”, au vorbit într-un interviu video pentru G4Media despre cum e viața mereu pe drum, cum e concediul când jobul înseamnă de fapt călătorii, ce le lipsește cel mai mult, unde le-ar plăcea să se stabilească la un moment dat și multe altele.

Interviul integral:

Ioana Câmpean: Bună, Ionuț și Andreia sau cum sunteți mai cunoscuți HaiHui în doi! Voi acum începeți o altă călătorie. De 8 ani ați început drumul ăsta și pentru voi viața e într-o valiză, ca să zic așa, sau două. Ce câștigi și ce pierzi când ești la drum tot timpul?

Andreia Chiperi: Câștigi foarte multe, în special foarte multe experiențe, foarte multe momente frumoase. Prea multe, aș vrea să spun, într-un timp scurt. Întâlnești foarte mulți oameni, ajungi în locurile în care ți-ai dorit poate toată viața să ajungi, pe acel bucket list pe care l-ai făcut cândva. Ce pierzi?

Ionuț Chiperi: Probabil că momentele petrecute cu familia.

Andreia Chiperi: Da, noi suntem plecați cam 11 luni pe an și asta cumva duce la pierderea anumitor momente.

Ionuț Chiperi: Prietenii apropiați, să spunem așa, din România.

Andreia Chiperi: Și chiar am spus de curând că toată călătoria asta prin lume de atât de mulți ani vine și cu un pic de izolare socială, că noi suntem mai tot timpul împreună, doar noi doi. Foarte rar suntem într-un context social și atunci, da, cred că astea ar fi. Dar, clar, câștigul este mult mai mare și merită pe deplin.

Ioana Câmpean: Evident. Voi nu sunteți turiști obișnuiți totuși, nu sunteți într-un concediu continuu. Pentru voi, e adevărat, e o poveste pe care o trăiți și o povestiți pentru sute de mii de oameni care vă urmăresc. Este un job până la urmă ce faceți voi. Și asta voiam să vă întreb: care e diferența, de fapt, între un vlogger și un turist obișnuit?

Ionuț Chiperi: E o întrebare bună. Da, și cum ai spus, într-adevăr, face parte… Ceea ce facem acum e și un job, dar diferența e că nu te mai trezești dimineața cu bucuria aia că trebuie să vizitezi ceva. Atunci când pleci într-o vacanță. Asta mi-a trecut acum prin minte.

Andreia Chiperi: Începe o nouă zi de filmare, avem iarăși ceva de vizitat, greu, ce să spun. Nici varianta asta.

Ionuț Chiperi: La mijloc undeva e situația.

Andreia Chiperi: Da, probabil că undeva schimbând atât de des destinațiile, locațiile, și călătoriile devin o rutină. Și asta ar putea să fie un minus al vloggurilor de călătorie versus ideea de a merge într-o vacanță. Poate e un entuziasm mai mare atunci când îți planifici o vacanță știind că e escapada ta de la rutina zilnică. Și da, pentru noi… Noi călătorim și muncim în același timp. Nu doar ne plimbăm, admirăm, facem poze și venim la hotel și nu facem nimic.

Ionuț Chiperi: Dacă ai face asta în mod continuu, ar fi banal până la urmă, dacă nu ai avea un scop.

Andreia Chiperi: Asta e o concluzie la care am ajuns. Noi, după ce vizităm foarte multe locații, ne retragem undeva și începem să edităm, să lucrăm. Și plus partea de documentare e foarte importantă și necesită timp. Și e un efort în plus ca vlogger să descoperi anumite locuri. Trebuie să ai un plan mai bine pus la punct.

Ioana Câmpean: Și atunci ce faceți când obosiți? Adică cum e un concediu la voi?

Ionuț Chiperi: Uite, cum e și acum. Ne-am retras într-o cazare, gătim, spălăm haine.

Andreia Chiperi: Facem lucruri casnice de obicei. Asta este luxul călătorului pe termen lung: să revină de unde a plecat.

Ioana Câmpean: Adică e un pic invers decât la ceilalți care stau într-o casă, un oraș, tot timpul și evadează o săptămână. La voi e un pic invers.

Ionuț Chiperi: Mereu îți dorești ceea ce nu ai.

Andreia Chiperi: Da, și nu vrem să ieșim la restaurante să mâncăm, ci vrem să gătim ceva românesc acasă, să ne uităm la un film. Da, e o situație diferită.

Ioana Câmpean: Exact. Ați bifat cam 100 de țări în 8 ani?

Andreia Chiperi: Da, aproape. 97 avem.

Ioana Câmpean: Aproape 100. Mai aveți un pic. Ați fost și în locuri cu comunități mult diferite din punct de vedere cultural față de cultura europeană, occidentală, de fapt. Care e povestea care v-a impresionat cel mai tare dintr-un astfel de loc?

Andreia Chiperi: În ultima vreme, cred că în ultimii doi ani, avem așa o fascinație pentru triburi, pentru tot ce înseamnă Africa mai sălbatică, să spunem, mai puțin construită. Da, și am stat destul de mult în comunitățile lor, am încercat să-i observăm, să-i înțelegem, chiar și în Papua Noua Guinee. Deci tot ce înseamnă Africa, Asia de Sud-Est și Papua Noua Guinee. Au acolo niște triburi fascinante care trăiesc într-o oarecare izolare și la care am observat ceva ce la noi nu mai există: comunicarea, faptul că se trezesc la ora 5 dimineața, trăiesc toți în aceeași curte, nu trebuie să fie neapărat o familie, ci o comunitate, și se trezesc și primul lucru pe care îl fac vorbesc. Vorbesc ore întregi și nu știam ce-și vorbesc, că de multe ori există bariera asta lingvistică, dar vorbesc despre animale, despre orice. Încep să-și pregătească hainele din piei de animale, de exemplu. Adică totul este făcut la mână. Fiecare are un rol acolo, în comunitatea respectivă. Există o ierarhie care e respectată, sunt niște ritualuri la fel, care sunt literă de lege și cred că astea sunt diferențele mari. Nu au acces la tehnologie și la telefoane și îi ajută să trăiască mai mult în prezent, ceea ce la noi s-a cam pierdut, din păcate. Și nu se grăbesc nicăieri și sunt acolo foarte ancorați.

Ioana Câmpean: Unde v-a fost frică?

Andreia Chiperi: În Coreea de Nord, pentru că am făcut parte din primul grup care a intrat după cinci ani de izolare, să spunem. După pandemie s-au închis și au deschis anul trecut în februarie. Și am intrat cu camere de filmat, cu lavaliere, cu microfoane. Ca jurnalist nu ai voie în Coreea de Nord. Ca și creator de conținut…

Ionuț Chiperi: Atunci se putea, acum nu se mai poate.

Andreia Chiperi: Da, ne-a fost frică, pentru că am filmat destul de mult, am spus niște lucruri.

Ionuț Chiperi: Ne era frică să nu fim confundați cu…

Andreia Chiperi: …să nu se interpreteze ceea ce facem noi și acolo orice gest poate fi interpretat și nu se știe niciodată ce poți păți.

Ioana Câmpean: Cât ați stat în Coreea de Nord?

Andreia Chiperi: Cinci zile.

Ionuț Chiperi: Dar au fost cinci zile cât cel puțin o lună.

Andreia Chiperi: Foarte intense, da. Și după vizita noastră a mai intrat un grup, după care s-a închis. Pentru că și-au dat seama că expunerea asta în media, pe rețelele sociale… pentru că automat a existat un interes foarte mare: cum arată Coreea de Nord după cinci ani de izolare, ce se întâmplă acolo. Le-a dat de gândit. Ei cred că au și pierdut foarte mult contactul cu lumea actuală. Și atunci au închis și nu s-au mai deschis din februarie decât pentru niște evenimente foarte mici, dar fără turiști.

Ioana Câmpean: Unde ați trăit, dacă ați trăit un moment, măcar și pentru câteva clipe, dacă a fost un loc în care să vă vină așa în cap: „aici mi-ar plăcea să trăiesc pentru tot restul vieții”?

Ionuț Chiperi: Au fost multe.

Andreia Chiperi: Foarte des avem ideea asta.

Ionuț Chiperi: Dar putem vorbi de ultimul, de Corsica.

Andreia Chiperi: Corsica, da. Noi am descoperit recent insula asta din Europa, care mi se pare că e… mai multe țări la un loc. E așa un cumul de Noua Zeelandă, de Australia, de… Italia, Franța… Da, e pur și simplu uimitoare și la doi pași de România. Și cred că acolo ne-ar plăcea să ne retragem când o fi. Ar mai fi și Hawaii, și Noua Zeelandă, Australia… Multe. De obicei, noi ne adaptăm oriunde și ne place peste tot.

Ioana Câmpean: Acum v-aș ruga să ne povestiți un pic despre locul în care vă aflați și călătoria în care porniți.

Andreia Chiperi: Suntem în Alaska, am ajuns acum câteva zile și de aici începe o aventură… inedită, să-i spunem, în sensul că vom traversa Americile, de la nord la sud, pe celebra rută Panamericana, pe o distanță de 30.000 de kilometri. O să fie o expediție pe care o vom realiza treptat.

Ionuț Chiperi: Da, momentan o să facem America de Nord, ce înseamnă Statele Unite și Canada, apoi Centralul, o să revenim pentru America Centrală și de Sud.

Andreia Chiperi: Da, și nu o să conducem doar din punctul A în punctul B, ci o să ne abatem, o să descoperim locuri frumoase și, clar, o să împărtășim toate experiențele astea pe rețelele sociale.

Ioana Câmpean: Cam cât credeți că va dura sau cât v-ați planificat să dureze?

Ionuț Chiperi: Prima etapă o să fie cam de două luni de zile, apoi încă nu știm exact. Nu ne-am făcut temele pentru America Centrală și de Sud.

Andreia Chiperi: Probabil că încă vreo patru luni, cam așa.

Ioana Câmpean: Și apoi aveți planuri, să zic pe termen mai lung?

Ionuț Chiperi: Avem în septembrie niște tururi mai inedite, cumpărate.

Andreia Chiperi: Da, da, da. De obicei ne achiziționăm experiențele inedite în avans pentru că sunt foarte puține și locuri limitate. De exemplu, cum a fost Sudanul de Sud în care am fost de curând și la fel am stat în mijlocul unui trib foarte izolat și a trebuit să rezervăm experiența cu câteva luni înainte. Dar în rest, suntem destul de spontani și ne orientăm așa în funcție de ce simțim, unde am vrea să mergem, de proximitate, că iarăși e foarte important să nu fim nici foarte depart,e că sunt scumpe biletele de avion. Da. Deocamdată nu știm unde o să ne prindă sezonul toamnă-iarnă. Vedem. Ne lăsăm surprinși și noi.

Ioana Câmpean: Vreau să vă mai întreb doar dacă se pot face călătorii de genul acesta pe termen mai lung și cu explorarea unei țări sau unor țări la orice vârstă?

Andreia Chiperi: Absolut. Am întâlnit, călătorind atâția ani, oameni de toate vârstele și aveau unii dintre ei chiar canal de YouTube. Chiar zilele trecute eram într-o zonă de rulotiști și erau niște domni la pensie, călătoreau cu autorulota în Alaaka și aveau canal de YouTube. Deci nu cred că există vârstă și sigur că nu trebuie să împărtășești pe rețelele sociale călătoria ta. Să te bucuri de ea. Nu există vârstă. Și cei mai mulți oameni, de aici a și pornit toată ideea noastră de a călători full time și de a renunța la viața noastră de dinainte, din București, că nu vrem să așteptăm neapărat pensia ca să facem lucrul ăsta, să ne împlinim visul, ci acum e momentul. Și întâlnim din ce în ce mai mulți oameni care decid că acum e momentul să călătorească.

Ionuț Chiperi: Dar nu e pentru oricine.

Ioana Câmpean: Trebuie să îți dorești asta, dar nu doar să îți dorești, să fii un pic și pregătit, că nu găsești neapărat ce-ai văzut într-o poză pe Instagram.

Andreia Chiperi: În niciun caz.

Ioana Câmpean: Vă doresc călătorie plăcută, cât vă doriți voi, cât mai mult și cât mai frumos. Să ne împortășiți în continuare din experiențele minunate. Apropo de asta, vă mai pun o întrebare. Dintre cei care vă urmăresc, presupun că foarte mulți sunt dintre cei care nu călătoresc sau nu călătoresc în zone din acestea, sau unii călătoresc, dar nu oricum ca voi, probabil. Cum e interacțiunea asta? Este altceva decât prin televizor la genul de interacțiune pe care o aveți voi.

Andreia Chiperi: Se creează o legătură de prietenie, de suport reciproc. Când venim în România, ne întâlnim cu foarte mulți dintre cei ce ne urmăresc pe stradă. Și avem așa un sentiment de familiaritate…

Ionuț Chiperi: … de parcă ne cunoaștem de-o viață și nu ne-am mai văzut de trei luni.

Andreia Chiperi: Ei ne spun: „noi știm totul despre voi, voi nu știți nimic despre noi”. Dar cu toate astea se simte așa o legătură, o chestie care nu poate fi explicată. Și da, ne susțin. Pentru că avem și noi momente în care suntem la pământ, în care poate lucrurile nu merg așa cum ne-am dori și primim mesaje de la ei și ne dau sfaturi, vin cu propuneri unde să mergem, ce să facem. Adică da, e o legătură destul de puternică între noi și comunitate. Și chiar organizăm cu ei întâlniri anuale în România. De obicei îi ducem pe munte, îi scoatem puțin din zona de confort, petrecem timp în natură și sperăm să reușim și anul ăsta să facem asta.

Ioana Câmpean: Recuperați momentele de socializare de care ați spus că duceți lipsă.

Ionuț Chiperi: Da, exact. Ne ajută mult.

Andreia Chiperi: Anul trecut au venit în jur de 200 de oameni la întâlnire.

Ionuț Chiperi: Am parcurs un traseu montan.

Andreia Chiperi: I-am dus pe Piatra Craiului și am recuperat ceea ce n-am avut în restul anului, partea de socializare.

Ioana Câmpean: Vă mulțumesc acum, într-adevăr. Vă doresc o călătorie minunată. Vă mulțumesc în primul rând că ați făcut posibil să ne auzim. Erau condițiile destul de greu de realizat. Și sper să ne mai vedem.

Andreia Chiperi: Mulțumim mult! Cu siguranță!

Ionuț Chiperi: La revedere!

Notă: Interviul a fost realizat în perioada în care Andreia și Ionuț Chiperi se aflau în Alaska. Între timp au ajuns în Hawaii.