Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Generalul de brigadă (r) dr. Mircea Mîndrescu consideră că numărul de militari combatanți, aproximativ 20.000 dintr-un total de 70.000, este „total insuficient”. Totuși, numărul nu reprezintă totul, iar capacitatea de descurajare a unei țări depinde de mai mulți factori. Generalul, care a deținut o funcție de comandă de prestigiu la nivelul Alianței Nord-Atlantice, unde a condus Joint Analysis and Lessons Learned Centre, a făcut declarația în cadrul podcastului „Frontier Defense”, care va fi publicat joi, la ora 14:00, pe G4Media.
Întrebat dacă putem să proiectăm putere în regiune cu mai puțin de 100.000 de militari activi, Mîndrescu a spus că numărul depinde de „sarcina care trebuie îndeplinită”. Aceasta derivă din Constituție, din dorința unui stat de a-și păstra suveranitatea sau din îndrumarea politică. Totuși, în cazul României, numărul combatanților este mic.
„Da, în acest moment nu avem, cred eu, destul de mulți militari și este o realitate. Avem două divizii, cineva a numărat forțele de acolo (…). Vreo 20.000 de oameni, total insuficienți dacă ne uităm la numărul de militari utilizat de o parte și de alta în Ucraina”, a declarat Mircea Mîndrescu.
Numărul, chiar și cel total, pare și mai mic dacă îl comparăm cu sutele de mii de militari implicați în războiul ruso-ucrainean.
„Când ne uităm la cei 70.000, nu toți intră în tranșee. Sunt comandamente, sunt structuri logistice, sunt structuri de sprijin. Sunt structuri de sprijin care sprijină cu adevărat acțiunea militară. Altele nu sprijină atât de direct acțiunea militară”, a explicat Mîndrescu.
Pe de altă parte, o țară trebuie să își permită un anumit număr de militari, deoarece „nu putem strânge țara de gât economic”, iar formatul militar ales trebuie să fie util. Mai mult, puterea unei armate nu stă doar în numărul de soldați, ci și în alianțele militare solide pe care le are un stat. Nu este vorba doar de hârtii semnate, ci de o „soliditate” vizibilă și pentru cei din exterior, ca factor de descurajare.
Potrivit generalului, ideea este că România nu trebuie să construiască totul singură. Planul este ca formatele noastre interne să se potrivească cu cele ale aliaților, astfel încât, împreună, să fie proiectată o forță care să îi facă pe potențialii adversari să se gândească de două ori înainte de a acționa.
Nu în ultimul rând, formula succesului pentru capacitatea militară reală vine din combinația de număr, moral și instruire, mai spune Mîndrescu.
Israelul este dat ca exemplu de „așa da”. În războaiele din 1967 și 1973, deși armata israeliană era mult mai mică numeric decât adversarii săi, aceasta a câștigat datorită profesionalismului și moralului.