Veneția sub presiunea schimbărilor climatice și cât de vulnerabil este orașul lagunar în fața creșterii nivelului mării/ Datele științifice arată o creștere de peste 60 cm a apei/ Soluțiile tehnologice încearcă să țină pasul

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Veneția a trăit dintotdeauna în echilibru fragil cu apa. Astăzi însă, combinația dintre creșterea accelerată a nivelului mării, subsidența terenului (tasarea/scufundarea terenului) și intensificarea furtunilor în bazinul mediteranean transformă acest echilibru într-o cursă contra cronometru. Datele istorice și studiile climatice sugerează că nivelul apei în laguna venețiană a crescut cu peste jumătate de metru față de secolul al XVIII-lea, cu ~61 cm, iar tendința este în continuare ascendentă, potrivit unei analize realizate de Vlad Radu Zamfira, specialist în arheologie costieră și politici climatice.

Michael Oppenheimer, climatolog și membru al Intergovernmental Panel on Climate Change, afirma că nivelul mării „nu doar că crește, ci o face din ce în ce mai repede”. Veneția este unul dintre exemplele europene cele mai vizibile ale acestui fenomen global.

Fondată tradițional în anul 421, în nord-estul Peninsulei Italice, în regiunea Veneto, Veneția s-a dezvoltat pe un arhipelag de insule într-o lagună puțin adâncă, protejată de Marea Adriatică. Urbanismul său, canale în loc de străzi, a fost un avantaj strategic timp de secole.

Dar același cadru natural devine astăzi o vulnerabilitate structurală. Orașul nu doar că este expus creșterii nivelului mării, ci se și scufundă lent din cauza subsidenței naturale și a intervențiilor umane istorice (extragerea apei subterane în secolul XX).

Un studiu inovator realizat de climatologul Dario Camuffo a utilizat picturi ale artiștilor venețieni precum Canaletto pentru a estima nivelurile istorice ale apei înainte de apariția măsurătorilor instrumentale (1872). Analiza marcajelor mareice și a algelor vizibile pe clădiri a indicat o creștere de aproximativ 61 cm din secolul al XVIII-lea până astăzi.

FOTO: Studiu despre creșterea nivelului mării în Veneția, pe baza analizării picturilor lui Canaletto

Fenomenul local „acqua alta”, maree sezonieră ridicată, este natural, însă problema este frecvența și intensitatea tot mai mare a acestor episoade.

În noiembrie 2019, nivelul apei a atins 1,87 metri, una dintre cele mai severe inundații din istoria recentă a orașului. Costurile au fost enorme, spune autorul articolului despre impactul schimbărilor climatice asupra Veneției, iar infrastructura istorică, de la locuințe la monumente, a suferit degradări accelerate. Autoritățile au putut oferi doar despăgubiri în valoare de 5000 euro pentru gospodării individuale și 20,000 pentru afaceri.

Scenariile climatice pentru Marea Adriatică indică +17 cm până în 2050 (scenariu moderat), până la +120 cm până în 2100 (scenariu pesimist). În acest ultim scenariu, zone extinse ale Veneției ar fi inundate periodic sau permanent.

Iar turismul în masă pune presiune suplimentară asupra ecosistemului lagunar. Între 2017 și 2019, Veneția a fost vizitată anual de peste 5 milioane de turiști. Pentru un oraș cu suprafață limitată și infrastructură fragilă, această presiune este semnificativă.

Navele mari de croazieră au reprezentat o sursă constantă de controverse. Deplasarea unor volume mari de apă afectează stabilitatea fundațiilor clădirilor, iar printre alte argumente invocate împotriva acestor vase se numără poluarea aerului (determinată de conținutul ridicat de sulf al combustibililor), vibrațiile, poluarea fonică și riscul de accidente în zona lagunară.

Campania „No Grandi Navi” a dus la restricționarea temporară a accesului vaselor mari, însă presiunile economice rămân.

Un raport UNESCO a arătat că turismul de masă, dezvoltările imobiliare și schimbările climatice produc un impact cumulativ care amenință integritatea sitului.

MOSE – soluție tehnologică sau protecție temporară?

Sistemul MOSE (Modulo Sperimentale Elettromeccanico), operațional din 2020, constă în bariere mobile amplasate la intrările în lagună, care se ridică în timpul mareelor extreme.

FOTO: screenshot MOSE (Modulo Sperimentale Elettromeccanico)

În primii patru ani, barierele au fost activate de aproximativ 100 de ori. Sistemul a demonstrat eficiență în anumite episoade, însă există costurilor ridicate de operare, cost total de 20 de milioane de euro, în 4 ani, la 100 de utilizări.

În plus, acesta ridică îngrijorări legate de impactul asupra schimbului natural de apă dintre lagună și mare, precum și de limitările tehnologice ale sistemului în scenarii climatice extreme pe termen lung.

Dacă nivelul mării va continua să crească accelerat, MOSE ar putea deveni insuficient fără adaptări majore.

Dar mai putem vizita Veneția în 2100? întreabă firesc autorul.

Întrebarea nu este dacă Veneția va dispărea complet sub ape până în 2100, ci cât de locuibil și funcțional va rămâne orașul, admite el.

Scenariile pesimiste indică inundații mai frecvente, degradare accelerată a patrimoniului, costuri enorme de întreținere și posibilă reducere a populației rezidente.

Veneția există datorită apei, dar este amenințată de excesul ei. Conform autorului articolului, viitorul depinde de reducerea emisiilor globale conform acordurilor climatice, adaptarea locală (infrastructură, management turistic) și conservarea inteligentă a patrimoniului.

În sumar, 5 puncte cheie

• Nivelul apei în Veneția a crescut cu peste 60 cm din secolul XVIII – orașul se scufundă lent
• Schimbările climatice accelerează intensitatea mareelor și furtunilor.
• Turismul de masă și navele de croazieră amplifică presiunea asupra lagunei.
• Sistemul MOSE oferă protecție, dar nu elimină riscurile pe termen lung.
• Fără reducerea emisiilor globale și adaptare continuă, scenariile pentru 2100 devin tot mai dificile.

Articolul din publicația Infoclima semnat de Vlad Radu Zamfira care a stat la baza acestui material: „Schimbările climatice din Mediterană: Riscăm să pierdem Veneția?”