REPORTAJ | După două ore în pădurea de fag din Munții Făgăraș, nu mai privești niciun copac la fel. Lecțiile despre viața secretă a arborilor de pe Valea Moașei, spre Cabana Suru

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un fag nu este doar un trunchi și o coroană. Un arin nu este doar un copac care crește lângă apă. Sub pământ, arborii schimbă hrană prin rețele de ciuperci, comunică prin molecule invizibile și își sincronizează chiar și anii în care produc semințe. În pădurea de fag de pe Valea Moașei, la poalele Munților Făgăraș, un tur ghidat organizat în cadrul Făgăraș Fest a transformat o drumeție într-o lecție, de două ore, despre felul în care funcționează una dintre cele mai complexe comunități vii de pe Pământ.

Când intri în pădure, ghidul îți spune să uiți ce crezi că știi despre copaci

Traseul începe pe poteca ce urcă spre Cabana Suru, printr-o pădure de fag care acoperă versanții nordici ai Munților Făgăraș. Primele minute nu sunt despre identificarea speciilor, ci despre schimbarea perspectivei.

„Arborii sunt foarte ușor de văzut. Întrebarea este ce sunt ei, de fapt? Sunt doar plante?”, îi provoacă ghidul Andrei Nicoară pe participanți. Răspunsul vine treptat, pe măsură ce grupul înaintează prin pădure. Și este mult mai complex. Un arbore este, desigur, o plantă. Dar este și habitat pentru sute de specii, un rezervor de apă și carbon, o sursă de hrană și un nod într-o rețea subterană de ciuperci și microorganisme prin care circulă resurse și semnale chimice.

Timp de aproape două ore, explicațiile alternează între botanică, ecologie și geologie, iar întrebările curg firesc. De ce cresc fagii aici? De ce rădăcinile nu intră adânc în munte? De ce există păduri atât de diferite la câteva sute de metri altitudine?

Spre pădure, pe Valea Moașei – Zeci de participanți pornesc pe traseul care leagă zona festivalului de pădurea de fag, într-un tur dedicat biodiversității și relațiilor dintre speciile din ecosistemul forestier.
Foto: Alina Mihai / G4Media

Pădurea începe de sub picioarele noastre

Una dintre primele surprize este că adevărata pădure nu se vede.

Sub stratul de frunze uscate se află o rețea uriașă de ciuperci microscopice care leagă rădăcinile arborilor între ele. Specialiștii o numesc, metaforic, „Wood Wide Web”.

Ciupercile extrag din sol fosfor, azot și alte minerale pe care copacii nu le-ar putea obține suficient de repede singuri. În schimb, arborii le oferă zahărul produs prin fotosinteză.

Nu este o relație de ajutor altruist, explică ghidul, ci un schimb permanent de resurse din care ambele organisme au de câștigat.

Fără această asociere, mulți arbori ar crește mult mai greu, mai ales în solurile sărace ale muntelui.

Un copac este aproape în întregime… mort

Un trunchi de arin tăiat transversal schimbă imediat percepția grupului.

Întrebarea pare simplă:

— Cât dintr-un copac este viu?

Răspunsul surprinde.

Dacă este cântărit cu tot cu frunze, doar aproximativ 2% din arbore este țesut viu. Dacă este analizată doar tulpina, partea vie reprezintă mai puțin de 1% din volum. Restul este lemn mort, care continuă însă să susțină structura și transportul apei.

Participanții urmăresc apoi cum circulă seva brută și seva elaborată prin straturile foarte subțiri aflate imediat sub scoarță.

Tur ghidat „Viața secretă a arborilor” – Ghidul Andrei Nicoară le arată participanților, inclusiv celor mai mici, cum pot recunoaște speciile de arbori după frunze, semințe și scoarță, în timpul traseului prin pădurea de fag de pe Valea Moașei, spre Cabana Suru.
Foto: Alina Mihai / G4Media

De ce nu cad toți fagii la prima furtună

Privind câțiva arbori răsturnați de vânt, discuția ajunge la rădăcini.

Contrar imaginii clasice din manualele școlare, fagii nu dezvoltă rădăcini foarte adânci în această zonă.

Motivul este simplu.

Sub stratul relativ subțire de sol se află argilă, pietriș și apoi stâncă. Rădăcinile sunt obligate să se întindă lateral, pe suprafețe mari, în loc să coboare în adâncime. Tocmai această rețea întinsă îi ajută să rămână ancorați pe versanți.

Prin pădure spre Cabana Suru – Participanții înaintează pe poteca umbrită de pe Valea Moașei, într-un traseu care transformă drumeția într-o lecție despre biodiversitate și funcționarea pădurii.
Foto: Alina Mihai / G4Media

O pădure care produce nori

Un alt moment care îi face pe participanți să privească altfel muntele este explicația despre apă.

Un arbore matur poate evapora sute de litri de apă într-o singură zi.

Împreună, milioane de arbori trimit în atmosferă cantități uriașe de vapori care contribuie la formarea norilor. În plus, pădurea eliberează compuși organici volatili care pot deveni nuclee de condensare, adică punctele în jurul cărora se formează picăturile de apă.

Este unul dintre motivele pentru care, în zilele senine, norii apar adesea deasupra culmilor împădurite ale Făgărașului înainte de ploile de după-amiază.

De ce fagii fac jir toți odată

Pe potecă apar zeci de coji goale de jir.

Ghidul explică faptul că fagii nu produc aceeași cantitate de semințe în fiecare an.

Lecții despre pădurea vie – Un arbore căzut devine punct de oprire pentru explicații despre ciclul natural al pădurii. Lemnul aflat în descompunere adăpostește ciuperci, insecte și microorganisme și contribuie la regenerarea ecosistemului.
Foto: Alina Mihai / G4Media

Există ani în care aproape toți arborii dintr-o regiune fructifică simultan, fenomen cunoscut drept „mast years”. Strategia reduce șansele ca toate semințele să fie consumate de mistreți, veverițe sau alte animale.

O parte dintre ele rămân uitate în pământ și dau naștere unei noi generații de arbori.

O frunză spune mai multe decât pare

Drumul continuă cu opriri dese.

Pe frunzele fagilor apar mici excrescențe rotunde.

Nu sunt boli.

Sunt gale – structuri create de plantă după ce anumite insecte depun ouă în țesutul frunzei. Larva se dezvoltă protejată în interior, hrănindu-se din țesutul pe care planta îl produce în jurul ei.

Mai departe, participanții descoperă mătrăguna, una dintre cele mai cunoscute plante toxice din flora României, discută despre rolul arborilor bătrâni în adăpostirea păsărilor și liliecilor și află că un trunchi aparent degradat poate susține o biodiversitate mult mai mare decât un arbore perfect sănătos.

O lecție despre pădure și despre răbdare

La întoarcere, parcă nu mai privești copacii doar ca pe un decor. Începi să observi rădăcinile expuse, frunzele atacate de insecte, scorburile din trunchiuri, jirul împrăștiat pe potecă și ciupercile care ies dintre frunzele umede.

Pădurea nu mai este un loc alcătuit din arbori izolați, ci un ecosistem în care fiecare specie depinde de celelalte.

Poate cea mai importantă lecție a turului „Viața secretă a arborilor” organizat la Făgăraș Fest este că înainte de a proteja o pădure, trebuie să înțelegi că ceea ce vezi este doar o mică parte din ceea ce există cu adevărat.

Prin pădure spre Cabana Suru – Participanții înaintează pe poteca umbrită de pe Valea Moașei, într-un traseu care transformă drumeția într-o lecție despre biodiversitate și funcționarea pădurii.
Foto: Alina Mihai / G4Media

Poți citi de la același eveniment Făgăraș Fest:

• FOTOREPORTAJ | Gard electric pentru urși, rangeri de noapte și concerte care se încheie înainte ca pădurea să adoarmă. Cum arată trei zile la Făgăraș Fest, festivalul de la poalele Munților Făgăraș unde omul învață să intre în natură ca un oaspete, nu ca un stăpân
• Lecția Yellowstone și ce au spus specialiștii la Făgăraș Fest despre relația dintre oameni și natură: „Am trecut de la ideea că omul trebuie să cucerească natura la întrebarea cât de puțin ar trebui să intervină”