Variola maimuței ar putea să circule în Marea Britanie de mai mulți ani (experți)

Virusul variolei maimuței ar putea să circule neobservat de mai mulți ani în Marea Britanie, afirmă oameni de știință citați de The Guardian, în condițiile în care în Regat au fost confirmate oficial 78 de cazuri.

În timp ce eforturile de a limita epidemia continuă, oamenii de știință încearcă să afle cum a ajuns boala să se manifeste în atât de multe țări într-un interval de timp atât de scurt. Mulți suspectează că variola maimuței a circulat la niveluri scăzute, nedetectată, în Marea Britanie sau în Europa timp de mai mulți ani înainte de a ajunge în comunitatea gay, unde s-a răspândit.

Profesorul David Heymann, care prezidează un grup de experți al Organizației Mondiale a Sănătății privind amenințările infecțioase la adresa sănătății globale, a declarat că este posibil ca virusul să fi intrat în Marea Britanie cu doi sau trei ani în urmă și să se fi răspândit pe ascuns.

Între 2018 și 2019, patru cazuri confirmate de variola maimuței au ajuns în Marea Britanie, în toate cazurile fiind vorba de călătorii recente din Nigeria. Alte trei cazuri cu un istoric de călătorie similar au sosit în 2021.

„S-ar putea, ipotetic, ca transmiterea virusului să se fi amplificat de la acest nivel scăzut de transmitere când, din întâmplare, a intrat în populația care în prezent amplifică transmiterea”, a spus Heymann. El a subliniat că aceasta este una dintre multele ipoteze care necesită studii suplimentare înainte de a se putea trage orice concluzie.

Studiile genetice asupra virusurilor de variola maimuței prelevate de la persoanele din focarul în curs de desfășurare arată o asemănare strânsă cu virusul care a ajuns în Marea Britanie, Israel și Singapore din Africa în 2018 și 2019. De asemenea, acestea au mutații care ar fi putut apărea pe măsură ce virusul a circulat la niveluri scăzute.

Creșterea bruscă a cazurilor de variolă a maimuțelor, care se întâlnește de obicei în vestul și centrul Africii, a fost înregistrată în cel puțin 20 de țări în ultima lună, cu peste 200 de cazuri confirmate și alte zeci în curs de investigare.

Este pentru prima dată când boala se răspândește în comunitate în afara Africii, toate cazurile anterioare fiind asociate cu călătorii în regiuni în care virusul este endemic sau cu animale importate care găzduiau virusul.

Cel mai mare număr de cazuri confirmate se află în Marea Britanie, unde echipele de protecție a sănătății izolează persoanele care au fost depistate pozitiv și contactele lor cele mai apropiate și oferă vaccinuri împotriva variolei, care oferă protecție împotriva variolei maimuțelor. O proporție substanțială de cazuri se înregistrează în rândul comunității gay.

Primul caz oficial înregistrat în Marea Britanie în 2022 a sosit din Nigeria în 4 mai.

În 14 mai, Agenția de Securitate Sanitară din Marea Britanie (UKHSA) a publicat imagini cu variola maimuței, iar medicii din clinicile de sănătate sexuală și-au dat seama că unii dintre pacienții lor ar putea avea boala. Pacienții fuseseră testați negativ pentru infecții comune, iar medicii au suspectat o afecțiune numită infecție gonococică diseminată, înainte ca pacienții să fie testați pozitiv pentru variola maimuței.

„Acesta poate fi un virus care circulă nedetectat de ceva vreme”, a declarat profesorul Marc Van Ranst, virusolog la Universitatea Leuven din Belgia. „Toate au un strămoș comun și acest strămoș comun datează probabil din 2019, deși este prea devreme pentru a da o dată cu exactitate”.

Nu este clar dacă mutațiile observate în virus fac ca tulpina să fie mai transmisibilă la om, dar oamenii de știință indică faptul că virusul a evoluat în timp ce infecta oamenii.

„Știm că infecția cronică nu este un scenariu plauzibil, ceea ce înseamnă că a existat un lanț de evenimente de transmitere care aparent a trecut neobservat”, a declarat Van Ranst.

Profesorul Oyewale Tomori, un virusolog și consilier al guvernului nigerian, a declarat că sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege ce se întâmplă.

„Poate că s-a răspândit în tăcere în cadrul comunității până când am avut această izbucnire ca urmare a unor schimbări de comportament pe care le-am văzut”, a spus el.

„Între 2019 și 2020, dacă cineva ar apărea cu o erupție cutanată în orice parte a Europei, nu te vei gândi la variola maimuțelor, gândul tău ar fi la alte boli care provoacă erupții cutanate”.

„Și dacă sistemul ratează acel caz, atunci, bineînțeles, este o oportunitate pentru ca acesta să se răspândească de la o persoană la alta”,