Știri îngrijorătoare din Democrația Militară România, despre care nu auziți mai nimic la televizor

Câteva informații recente indică degradarea accelerată a statului de drept din România și transformarea țării dintr-o democrație deficitară, amenințată de haos și instabilitate politică, cum a fost mereu în ultimii ani, într-o democrație militară, stabilă politic dar cu mari instituții democratice puse la pământ. Uniforma preia treptat rolul civililor în actul de conducere. Partidele de la putere au devenit simple interfețe, cu consecinte dramatice pe termen lung.

Anihilarea justiției penale, paralizarea DNA și altor parchete în ce privește investigarea marilor cazuri de corupție își arată acum efectele. Raportul Departamentului de Stat privind drepturile omului în România pe anul 2021 vorbește despre ”practici de corupție larg răspândite”,  ”corupție generalizată” sau ”corupție guvernamentală în condiții de impunitate”.

Acest tip de evaluări din partea Departamentului de Stat amintesc mai degrabă de vremurile negre pentru democrația românească, de epocile Năstase sau Dragnea, caracterizate de ”corupție endemică”, stil autoritar și de obsesia controlului presei.

Cu toate că fostul lider PSD a fost condamnat pentru corupție, până și partidul lui Liviu Dragnea a ajuns să se mire că, iată, se poate chiar mai rău decât pe vremea lui: ”Niciodată, în ultimii ani, nu a mai existat un asemenea Raport de țară devastator despre încălcarea legilor și samavolnicii la adresa cetățenilor. În timpul guvernării Dragnea nu au fost constatate asemenea abuzuri și fărădelegi” se arată într-un comunicat hilar al Alianței Pentru Patrie.

Raportul Departamentului de Stat se ocupă pe larg de problema libertății presei în România, Presa, altă instituție fundamentală a statului de drept, s-a caracterizat anul trecut, potrivit raportului, prin  politizarea excesivă, mecanisme de finanțare corupte, libertate de exprimare limitată din cauza accesului restricționat la informații de interes public, cazuri de hărțuire, intimidare, atacuri la adresa jurnaliștilor.

De anul trecut încoace, presa a mers din rău în mai rău. Ce n-a mai consemnat raportul Departamentului de Stat este alinierea cvasi-totală a marilor posturi de televiziunie la agenda guvernamentală și cumpărarea presei cu bani de la guvern în timpul pandemiei sau cu bani de la partid. Postul de Radio Europa Liberă relatează, într-un articol recent, că partidele au plătit, în ultimii trei ani, peste 300 de milioane de lei din bani publici pentru propagandă și promovarea în presă. Numai în ultimele două luni, PNL și PSD au cheltuit aproape 3 milioane de euro. PSD secretizează informațiile despre beneficiarii banilor publici.

”Fenomenul contractelor între partide și instituțiile media a căpătat o amploare deosebită în ultimii ani, remarcă analiștii. Pe măsură ce Parlamentul a aprobat majorări substanțiale ale subvențiilor încasate de partidele parlamentare, sumele care au plecat din conturile formațiunilor politice spre media au crescut exponențial”, notează jurnalistul Cristian Andrei de la Europa Liberă.

Marile redacții au fost cumpărate, așadar, cu bani gheață pentru a-și alinia agenda editorială cu politica guvernamentală. Marile partide și-au cumpărat liniștea. Televiziunile au devenit goarnele puterii, gazete de perete, câinii de pază ai PNL și PSD, cu care liderii acestor partide colaborează într-o alianță reciproc avantajoasă.

Am văzut deunăzi o campanie dezlănțuită la A3 împotriva Speculanților, scoși responsabili pentru creșterea prețurilor la alimente, ca și cum piețele și magazinele din România funcționează mai departe cu prețuri fixate de stat ca înainte de 89. Reportajele aminteau puțin de celebra emisiune Reflector din timpul comunismului, care înfiera mici potlogării, dar niciodată nu îndrăznea să critice puterea.

Cam acolo ne-am întors azi, după 30 de ani. Aceleași redacții care vituperau acum câțiva ani împotriva ”statului paralel” au devenit astăzi parte din sistemul militarizat de putere din România, soldăței disciplinați sub comanda generalilor care conduc România.

Ziariștii de teren se lovesc de tot mai multă cenzură și limitări în a pune întrebări, subiecte tabu iar dezvăluirile puse pe agenda publică de cele câteva site-uri independente și jurnaliști de investigație sunt pur si simplu ignorate. Cel mai relevant este cazul Șercan, dezvăluirile despre plagiatul premierului Ciucă și acuzația că, ulterior, ziarista de investigații a fost ținta unei campanii de compromitere. A văzut cineva cazul dezbătut intens la TV?

Mai este o știre importantă, poate v-a scăpat. Zece organizații europene și internaționale, între care și Reporteri Fără Frontiere, au reacționat la hărțuirea Emiliei Șercan, exprimând îngrijorări serioase cu privire la acest caz și la implicațiile pe care acesta le aduce pentru libertatea presei în România. Cele zece organizații au trimis, joi, o scrisoare deschisă către autoritățile române și premierului Nicolae Ciucă, prin care cer investigații prompte și independente. Este, iarăși, un demers specific țărilor cu deficite democratice majore.

Cazul Șercan, alături de tentativele de intimidare a soției redactorului șef al G4Media.ro, Cristian Pantazi, au ajuns să fie mai dezbătute în presa de afară, decât în țară. Publicația Politico, extrem de influentă la Bruxelles, a scris pe larg despre cele două cazuri, cu precizarea importantă că aceste atacuri la libertatea presei ”readuc în discuție temerile vizând situația statului de drept din această țară”.

Justiția și presa sunt instituții fundamentale într-o democrație. Când ele sunt reduse la tăcere, sistemul democratic se dezechilibrează grav. Abuzurile și derapajele puterii riscă să rămână nu doar nepedepsite, dar nu mai ajung să fie nici măcar semnalate opiniei publice.

Jurnalista Sabina Fati a atras, la rândul ei, atenția, într-o comentariu publicat pe site-ul Deutsche Welle, asupra deficitelor democratice care se manifestă vizibil în România: ”Dacă Justiția și Presa nu sunt independente, România are toate șansele să urmeze calea Ungariei, dar fără strategiile ei economice. Dacă Justiția și Presa nu sunt independente, alegerile vor fi și ele deformate. Fără Justiție și Presă independente, România ar putea alege din nou drumul greșit. Fără Justiție și Presă Independente, generalul Ciucă își va păstra doctoratul plagiat luat între două deplasări pe frontul de luptă din Balcani și Afganistan, PSD va acapara Justiția, iar alegerile din 2024 vor fi prestabilite de cei aflați la putere, ca și cum România ar fi o țară din lumea a treia”.

Ar fi o iluzie să credem că deteriorarea rapidă a statului de drept din România nu se vede la Bruxelles. Din informațiile G4Media.ro, nu doar că se vede, dar Comisia Europeană este tot mai îngrijorată și mai iritată din cauza derapajelor Bucureștiului. Incompetența partenerilor de dialog din Guvern începe să deranjeze afară. Să nu uităm, totuși, că UE are la îndemână un nou mecansim puternic care condiționează fondurile europene de statul de drept. Mecanismul tocmai a fost activat în cazul Ungariei. De văzut câtă răbdare va mai avea Bruxelles-ul cu autoritățile de la București.

În România, nu doar presa și justiția au de suferit, ci și calitatea actului de guvernare. Conduse de oameni de paie, marile partide aproape că nu mai au nici un cuvânt de spus în gestionarea treburilor țării. Premierul Nicolae Ciucă pare un simplu executant al unor decizii luate în altă parte.

De exemplu, numele viitorilor judecători de la Curtea Constituțională, unde expiră în iunie trei mandate, le sunt comunicate liderilor PNL și PSD, care iau notă de ele. Așa a ajuns Marcel Ciolacu să afle că partidul său îl va susține, spre stupoarea pesediștilor, pe actualul prim adjunct de la Parchetul General, Bogdan Licu, om de sistem.

În democrația militarizată a generalului Ciucă a mai trecut o știre neobservată, deloc dezbătută în spațiul public.

Economedia.ro a dezvăluit că Guvernul a adoptat joi o ordonanță de urgență care reglementează investițiile străine în România venite din state care nu sunt membre UE (Rusia, China, SUA, Marea Britanie etc.). Ordonanța prevede un proces de verificare pentru investițiile în sectoare sensibile și sunt de peste 2 milioane de euro, iar SRI și SIE au un cuvânt de spus în procedură. Motivul? ”Protejarea intereselor esențiale de securitate și ordine publică”.

SRI și SIE mereu au avut un cuvânt de spus, investitorii străini n-au putut pune piciorul în România imediat după 1990 fără acordul lor informal, fără cooptarea unor generali în marele business. ”Infrastructura vitală a statului”, care a ajuns să cuprindă în timp aproape toate sectoarele profitabile (IT, sănătate, energie, media), a devenit terenul de confruntare între diferite servicii sau grupări din servicii.

Acum, influența lor asupra guvernului pare atât de puternică, încât pur și simplu și-au legalizat modul de operare: marele business din afara UE nu calcă în România fără avizul lor.

Se justifică această militarizare a statului cu argumentul că avem război la graniță și că a venit vremea ca țara să fie condusă de ”oameni serioși”, cum zicea sloganul de candidat unic la șefia PNL al generalului Ciucă? Este mai eficientă și dezirabilă o guvernare cazonă, partide organizate ierarhic ca niște cazărmi, ordine și disciplină în loc de hărmălaia, haosul și crizele nesfârșite oferite de partidele românești când sunt lăsate să conducă țara de capul lor?

Ce preferați? O democrație strâmbă, imperfectă dar vie sau o democrație militară, cu presa și justiția defilând la pas alături de putere, într-o liniște totală?