Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Proiectul de lege a Codului Comunicațiilor rămâne cu aproape toate obligațiile pentru furnizorii de găzduire și după trecerea prin Comisiile Senatului, fiind doar scoase referințele către “furnizorii de comunicații interpersonale”, scrie Bogdan Manolea pe site-ul Asociației pentru Tehnologie și Internet.
În practică asta înseamnă că acești furnizori pot primi cereri de:
(am ales exemple extreme pe baza textului din art 10^2 pct a-c, pentru a sublinia riscurile)
În practică suntem siguri că furnizorii serioși din afara României vor refuza astfel de măsuri intruzive și vor ridica probleme inerente de jurisdicție aplicabilă. Cu succes.
În același timp mesajul trimis de politicienii români este clar:
Furnizorii români de găzduire (în sensul larg al legii) nu vor putea oferi confidențialitatea comunicațiilor;
Utilizatorilor români de Internet le este recomandat să NU găzduiască la un furnizor român, dacă vor un minimum de confidențialitate.
D.Textul propus nu respectă garanțiile CCR
Curtea Constituțională a României a precizat în mod constant că astfel de texte vagi și neclare nu pot sa fie constituționale, în special în domeniul interceptării comunicațiilor și a datelor de trafic, cum ar fi de exemplu:
“ci lărgește sfera subiectelor de drept cărora le incumbă obligația de a reține și stoca datele generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului.”
“fără a reglementa modalitatea în care se realizează accesul efectiv la datele deţinute, aşa încât persoanele ale căror date au fost păstrate să beneficieze de garanţii suficiente care să le asigure protecţia împotriva abuzurilor şi a oricărui acces sau utilizări ilicite. Astfel, legea nu prevede criterii obiective care să limiteze la strictul necesar numărul de persoane care au acces şi pot utiliza ulterior datele păstrate şi nu stabileşte că accesul autorităţilor naţionale la datele stocate este condiţionat de controlul prealabil efectuat de către o instanţă judecătorească,”
E. Ce urmează?
Mai avem șansa unei epifanii de ultim minut a majorității din Senat ca să-și dea seama ce cal troian au votat. Sau poate au făcut-o intenționat. Altfel este uimitoare schimbarea de opinie în mai puțin de o săptămână (la ședința trecută a Comisie de Comunicații din Senat 3 partide spuneau că o să respingă art 10^2, azi primele 2 au votat un amendament pe bandă rulantă fără să dezbata sensul).
Dacă nu, rămâne doar varianta eventuală a contestării constituționalității articolului cu pricina.
Sau, evident, mutarea digitală a găzduirii în străinătate. Și învățați să criptați end-to-end. E cea mai bună variantă, oricâte legi imberbe s-ar da.
Citește integral textul semnat de Bogdan Manolea pe site-ul Asociației pentru Tehnologie și Internet.
Citește și
E frumos cu it&c dar daca nu e cu CCR nimic nu e.