G4Media.ro

Școala finlandeză versus “Școala bună” din România (I) – Mircea Bertea, directorul…

Mircea Bertea / Foto: Arhiva personala

Școala finlandeză versus “Școala bună” din România (I) – Mircea Bertea, directorul Colegiului Pedagogic “Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca

Motto: Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat. (Mihai Eminescu)

Precizam în cuprinsul părții a II-a a articolului Despre rezultatele la examenul de bacalaureat 2019 sau despre (auto)furatul căciulii educaționale la români că învățământul românesc a avut și are la bază competiția, competiție ce duce la goana după note mari care, la rândul ei, produce ambiții, stres, decepții, rivalități, drame. Elevii și, uneori, și părinții elevilor, sunt etichetați după note și medii, prietenii se aleg și ei după aceleași criterii. Lumea bună, high-life-ul educațional, îi integrează doar pe elevii și pe părinții elevilor premiați.

La polul opus, în Finlanda, spre exemplu, țară-etalon în lume în ceea ce privește nivelul și calitatea învățământului și ”model” asumat de învățământul românesc în ultimii ani (din păcate, doar la nivel declamativ!), deși elevii primesc și acolo calificative, respectiv note, nu există şcoli slabe şi/sau şcoli bune. Părinţii ştiu că oriunde îşi dau copilul acesta va beneficia de aceeaşi calitate a educației, pentru că acest sistem educațional de succes acordă un statut important profesorului, finlandezii având în sânge cultura și respectul profund pentru educație. Ceea ce, se pare, a avut până nu demult și societatea românească, dacă ținem cont că încă ne mai lăudăm cu învățământul din trecut sau dacă facem apel la înțelepciunea proverbului aproape uitat ”Ai carte, ai parte”.

Sunt convins că mulți dintre cititori se vor întreba nedumeriți cum pot fi în Finlanda numai școli bune și cum se explică rezultatele lor excepționale în domeniul învățământului, respectiv locul I la testarea PISA, începând cu 2001, testare menită să indice cât de bine se vor descurca elevii de 15 ani în viitor, în cadrul economiilor dinamice, bazate pe cunoaștere. Răspunsul ni-l dă Pasi Sahlberg, autorul cărții de succes Finnish Lessons 2.0: What Can the World Learn from Educational Change in Finland. New York: Teachers College Press (2015).

 

 

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

9 comentarii

  1. Dar cate premii Nobel are Finlanda?
    Chiar credeti ca este asa bine sa nu existe nici o competitie intre elevi, sa domneasca pacea si linistea, toti sa fie multumiti? Chiar credeti ca este asa in realitate? Sa vorbeasca si cei care au copii acolo. Altfel, citindu-l pe acest domn autor, se intelege clar ca este partizanul unei cresteri a ponderii „stiintelor educatiei” in pregatirea profesorilor, pregatirea lor profesionala fiind pe planul doi. Altfel spus: poate un fizician care nu intelege bine fizica sa predea bine cand a luat note mari la pedagogie, metodica predarii etc

  2. Nu inteleg care este miza in acest text .

  3. Am cateva intrebari/observatii, din perspectiva de parinte cu un copil de-asta cu rezultate academice foarte bune, cu care de vreo 2 ani se lupta toata floarea experților in scoala finlandeza:

    1. Credeti ca societatea românească din acest moment este similară cu societatea finlandeze: mentalități, conditii de trai? Ar fi implementarea educatiei finlandeze un succes?
    Toate școlile din Romania care au exploatat naivitatea părinților și au introdus modelul finlandez de educatie raportează rezultate catastrofale la examene usoare cum este Evaluarea Națională.

    2. Finlanda nu e pe locul 1 în testarea PISA, in 2015 a fost pe 8 overall, in scădere.
    Pe plan mondial, chiar se discuta despre cauzele căderii Finlandei si inceputul dominației țărilor asiatice, tot alea care domină olimpiadele scolare internationale reale.
    La mate, declinul Finlandei e chiar in cădere liberă, in 2015 ajungând pe locul 12.

    3. Gresiti fundamental cand spuneti ca lumea buna ii integrează pe premianți clasei.
    Societății românești i se falfaie de premianții clasei, ii face pachet si scapa de ei după BAC. Sunt pline de ei avioanele de UK, OLANDA, DANEMARCA .

    4. Va mai trece totusi prin cap ca, surprinzător pentru societatea românească care premiază doar beizadelele cu BAC ul abia trecut, sunt copii care invata ca sa stie, pentru ei, pentru dezvoltarea lor personala, din drag de carte?
    Nu toti copiii vor sa devina experți în Instagram sau Whattsapp sau….

    5. De ce niciun expert în educatie nu mai recomandă parintilor un lucru simplu: a invata nu este o tragedie.
    Toti experții zbiara de cativa ani ca toti copiii sunt de 10, dar doar tocilarii si cei cu parinti obsedați iau 10. Asta vor sa audă si parintii.
    Cand se trezesc din visul placut ca poti fi educat din senin, stand cu picioarele pe pereti si nasul in feisbuc, râzând la propriu de ” tocilarii” de 10, e prea târziu ptr.ei.

    • „Toate școlile din Romania care au exploatat naivitatea părinților și au introdus modelul finlandez de educatie raportează rezultate catastrofale la examene usoare …”
      Nu mai vorbiti prostii, onorabile, poate n-ati inteles care e modelul finlandez: printre altele o pregatire foarte buna a profesorilor, nu exista scoli bune si scoli proaste, nu exista mari diferente intre scolile rurale si cele de la oras si ar mai fi. Ati vazut la noi asa ceva?
      Unde in Romania visati ca s-a introdus modelul finlandez? Sau aveti impresia ca modelul asta inseamna doar un stil de notare diferit?
      Si apoi ca e Finlanda pe 8 si la mate chiar pe 15 la testele PISA. Stiti cumva pe unde e Romania? 48 din 71 de tari.
      Reforma actuala a invatamintului finlandez e facuta tocmai din cauza scaderii rezultatelor in 2015.

    • Daca s-a introdus unde in RO modelul suedez, s-a introdus prost, declarativ si strict pentru a-l manji cu rahat niste politruci de 2 lei.
      Crec ca cel mai aproape de modeul finlendez a fost modelul implementat cu forta de Ceausescu, ala in care orice scoala din orice sat trebuia sa aiba profesori si invatatori ca lumea, nu pe coana preuteasa cu batul in mana.
      Acum stimabilii de profesori se retrag de la examenele de titularizare, daca considera ca nu-s in stare sa ia nota 7 (sapte!) si apoi se prezinta cu nesimitire pentru posturi de suplinitori. In finalanda profesorii sunt absolventi de top ai generatiei lor, in orice domeniu.
      Acolo nu exista diferente intre scoli, pe cand la noi s-a ajuns sa se bata parintii intre ei in spagi si interventii ca sa ajunga la niste invatatori cat de cat mai acatarii. SI de aici toate nedreptatea si trasul de sfori pentru a obtine o incadrare buna.
      Nu vorbi prostii!

  4. Exista scoli private care folosesc modelul „finlandez” , exploatând naivitatea părinților. Rezultatele la Evaluare sunt catastrofale. Media elevilor de la Școala Finlandeze din București este de 7.34, ocupa unul dintre ultimele locuri la scolile private si locul 84 in Bucuresti. Si vorbim de putini elevi fata de alte scoli, 29, ca altfel media s-ar fi dus la 6 si ceva.
    Dar, fiecare crede ce vrea.
    Finlanda este o tara cu o populatie in jur de 5, 4 milioane locuitori, jumatate dintre ei fiind in orasele importante. Cu o societate cu un înalt nivel de trai.
    Si in Finlanda, la un moment dat, se face selectia, cei buni, cei care au invatat, merg mai departe, ceilalti se opresc si merg pe o meserie.
    Admiterea in universitati inseamna ca trebuie sa ai un GPA ridicat( note in liceu), da iei punctaj ridicat la examenul final de la liceu si sa treci peste testul de admitere al universității. Toate acestea inseamna ca cei care au invatat, ca peste tot, vor ajunge medici, profesori etc.

    Trebuie facuta reforma serioasă in Romania, dar implementarea fara analiza serioasă a unui model de educatie se va sfârși prost.

    • Modelul finlandez presupune in primul rand profesosi care au terminat primii pe lista in domeniul respectiv. Asa e si la scolile alea private?
      Modelul finlandez presupune si foarte multa aplicatie practica. In romania examele si testele se dau exclusiv pe toceala, dar nu orice toceala ci aia exact asa cum trebuie ca sa iei testul. Adica dresaj cu tema data.
      Te-ai gandit la asta?
      Nu modelul e de vine, ci cei care il aplica!

  5. Păi, si eu ce întrebam? E aplicabil societății românești?
    Credeti ca „primii de pe liste” din Romania vor dori la Vascautii din Deal sau la o școală din marginea Ferentariului?
    Defilati peste tot cu modelul finlandez, dar nimeni nu spune cum va fi putea fi el implementat la societatea românească.
    Exemplu: care absolvent merita introdus in sistem, unul care termina la stat, al 100 lea din 150, intrat prin examen sau unul de la o particulară oarecare, intrat pe baza de dosar, care termina cu medie mare, ca inca 100 din anul lui?
    Va accepta părintele x sau y ca fiul lui va fi un instalator bun sau un tractorisy bun si nu va avea diploma de studii superioare?
    Daca vor fi salarii mari, or sa explodeze fabricile de diplome particulare.
    Adevarul este ca mai sunt cativa copii care vor sa învețe. Si astia făcuti in fel si chip. Roboți, tocilari, deh, esti cool doar dzca stai nonstop pe insta.
    Da, o vina importanta e a sistemului de educatie in sine, dar o răspundere la fel de mare este si a părinților.
    Cum dau de un profesor care vrea să îi învețe cine a fost Ioana D’Arc sau care sunt legile de baza ale mecanicii newtoniene sau le da note mici, pe merit, cum dau buzna sa plângă ca e prea mult.
    Inainte de toate, e nevoie de o curățenie generala in invatamant. Apoi, daca doriti atata sistemul finlandez, implementați minunea.