Recomandare de lectură: „Ninge pe teme de Haydn”, de Cornel George Popa, primul roman de ficțiune despre cancer din literatura română

Cornel George Popa scrie ca un chirurg care visează să devină măcelar. A dovedit-o cu decenii în urmă, când era jurnalist, a confirmat-o de atunci încoace, cu câteva romane și piese de teatru, și o reafirmă acum cu un nou roman, în care abordează o temă de care se ferește toată lumea, în general, și scriitorii, în particular: cancerul.

„Ninge pe teme de Haydn” este povestea unui scriitor relativ celebru care, în timp ce soția sa și copiii erau plecați în vacanță, află că are o tumoră inoperabilă pe creier. Medicii îi spun că mai are 10 luni de trăit.

În fața unui asemenea verdict, scriitorul decide să țină secret față de oricine, inclusiv față de familia sa, diagnosticul crunt și își mai propune un singur și ultim obiectiv în răstimpul de viață care i-a mai rămas de trăit: să mai scrie vreo 4-5 romane polițiste, bulevardiere, care să asigure cumva viitorul financiar al familiei sale. Eroul acestor romane e un detectiv de poliție care va deveni, el însuși, un fel de personaj al romanului „Ninge pe teme de Haydn”.

Acesta este însă doar începutul. În restul de peste 500 de pagini ale romanului, Cornel George Popa intră adânc în universul psihologic al unui om care trăiește o asemenea dramă, îi disecă, cu bisturiul fin al chirurgului, fiecare emoție și fiecare trăire, fiecare amintire și fiecare halucinație, pentru ca la final să tranșeze totul cu barda măcelarului: cum e să descoperi, ca scriitor relativ celebru, că toate cărțile tale, pe care le-ai scris și le-ai semnat, și pe care ți le-ai așezat ordonat în bibliotecă, îți apar dintr-o dată acolo, în bibliotecă, ca fiind semnate nu de tine, ci de un impostor despre care nu știi nimic și pe care îl cheamă Cornel George Popa?

L-am întrebat pe autor dacă toate cele pe care le-a scris despre o problemă atât de gingașă, cancerul, au vreo minimă validare științifică. Adică dacă tot ceea ce descrie el acolo este congruent cu ceea ce se întâmplă în viața reală. M-a asigurat că a avut discuții aprofundate atât cu medici oncologi, cât și cu pacienți suferinzi de cancer. Dacă lucrurile stau așa, înseamnă că instinctele de jurnalist nu au trădat scriitorul.

Cancerul este rareori pomenit în literatură. Cea mai cunoscută operă literară care vorbește deschis despre acest subiect este „Pavilionul canceroșilor” de  Aleksandr Soljenițîn. În acest roman, autorul vorbește atât despre cancer, cît și despre societatea rusă a anului 1954, în plin proces de transformare după moartea lui Stalin. Soljenițîn analizează și nucleul dur al bolii, într-un climat de pasivitate și ignoranță, dar și elementele componente ale monstrului numit Uniunea Sovietică.

Nici literatura română nu excelează la acest domeniu. Tot ce a apărut legat de cancer este la nivel de relatare, reportaj, mărturie ori jurnal. O operă mai cunoscută din domeniu este „Un altfel de jurnal”, de Matei Călinescu, în care autorul povestește despre cancerul său, dar cartea este mai mult un jurnal de lectură, decât un jurnal al bolii. Din acest punct de vedere, cartea lui Cornel George Popa, în care cancerul este personaj principal alături de scriitorul care îl poartă, deschide un drum.

Cărțile lui Cornel George Popa pot fi citite – și cârtite – în fel și chip: că sunt bune, că sunt proaste, că sunt șocante, că sunt prea căutat șocante, că sunt prea concise sau prea logoreice sau deja banalul că sunt controversate sau nu – și câte și mai câte.

Dar un singur lucru nu le poate reproșa nimeni: că le-ar lipsi ingeniozitatea construcției și a scriiturii. Iar „Ninge pe teme de Haydn” nu pare să facă excepție.

Titlu: „Ninge pe teme de Haydn”

Autor: Cornel George Popa

Editura: Casa Kafka (casakafka.ro)

Pagini: 530

De același autor: „Cincizeci și șase de blitzuri și alte chestii” (Editura Institutului European, 1992, Premiul „Liviu Rebreanu” pentru debut), „Dobitocul de țânțar” (Editura Cartea Românească, 1996), „Viața mea sexuală” (Editura Unitext, 2005, Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă a anului), „Nesimțitul” (Editura Mașina de scris, 1997), „Salonul de masaj” (Editura ALL, 2014), „Ura” (Editura cartea Românească, 2014), „Ultima cină cu Leonardo. Anula” (Editura Corint, 2015), „Cei care mor și cei care vor muri. Aventurile unui bibliotecar” (Editura Polirom, 2016), „Celălalt” (Editura Trei, 2019), „definitiv. o trilogie” (Editura Polirom, 2023), „Moartea lui Pongo” (Editura Cișmigiu Books, 2023).