EXCLUSIV De ce au pierdut la CEDO judecătoarele corupte care l-au făcut scăpat pe Dinel Staicu. Decizia e relevantă în contextual valului de achitări din ultima vreme

Judecătorii pot, în anumite condiții, să fie inculpați și condamnați pentru abuz în serviciu ca urmare a hotărârilor pe care le iau, imunitatea lor penală încetează atunci când se dovedește că aceștia manipulează probele și faptele ca să ajungă la un verdict prestabilit, arată Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) într-o decizie publicată miercuri în Monitorul Oficial.

Decizia, și mai ales considerentele sale, sunt importante în contextual valului de achitări din ultima vreme, pronunțate ca urmare a unor căi extraordinare de atac, prin care se anulează sentințe definitive.

Hotărârea CEDO soluționează o reclamație împotriva Statului Român formulată de fostele judecătoare Liliana Bădescu, Dumitrița Piciarcă și Veronica Cîrstoiu, de la Curtea de Apel București, condamnate la ani grei de închisoare pentru abuz în serviciu și corupție, după ce au pronunțat una dintre cele mai scandaloase hotărâri din justiția română.

Afacerile lui Dinel Staicu

Totul a pornit de la omul de afaceri craiovean Dinel Staicu. Pe 4 aprilie 2011, după un ciclu procesual complet – fond și apel – Dinel Staicu a fost condamnat de Curtea de Apel București la 7 ani de închisoare pentru mai multe infracțiuni economice.

Dinel Staicu mai fusese cercetat anterior pentru o parte din infracțiunile comise, dar Parchetul a dispus atunci neînceperea urmăririi penale, soluție confirmată de Curtea de Apel Craiova. Urmărirea sa penală a fost însă redeschisă ca urmare a apariției unor noi probe, ceea ce a dus la condamnarea sa definitivă

Articolul continuă mai jos

Redacția

Trei polițiști răniți la Sofia în ciocniri cu manifestanți împotriva bugetului Bulgariei pe 2026

Redacția

Comisia Europenă lansează un sistem denumit sugestiv „garanţia de competenţe” ca răspuns la deficitul de forţă de muncă în sectoarele strategice

După condamnarea definitivă, sfătuit prin interpuși de către judecătoarea Veronica Cîrstoiu contra sumei de 630.000 de euro, Dinel Staicu depune la Curtea de Apel București mai multe contestații în anulare, prin care cerea anularea condamnării. În momentul în care una dintre cereri a ajuns, prin repartizare aleatorie, la completul format din judecătoarele Bădescu-Piciarcă-Cîrstoiu, Dinel Staicu a retras celelalte cereri.

În contestația sa în anulare, Dinel Staicu susținea că hotărârea Curții de Apel Craiova, prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale, avea autoritate de lucru judecat, deci prin condamnarea sa definitivă ar fi fost judecat de două ori pentru aceleași fapte, fapt interzis de lege.

Completul Bădescu-Piciarcă-Cîrstoiu i-a acceptat argumentația și a anulat sentința de condamnare definitivă.

Uriașul scandal izbucnit a determinat DNA să deschidă un dosar penal împotriva celor trei judecătoare, proces care s-a finalizat cu condamnări definitive: Veronica Cîrstoiu a luat 7 ani de închisoare pentru luare de mită și abuz în serviciu, iar Liliana Bădescu și Dumitrița Piciarcă câte 4 ani de închisoare pentru abuz în serviciu – întrucât nu s-a putut dovedi că o parte din banii lui Dinel Staicu ar fi ajuns și la ele.

Fuga la Strasbourg

Ca regulă generală, un judecător nu poate fi urmărit penal pentru abuz în serviciu pentru soluțiile pe care le dă într-un dosar, chiar și dacă acestea sunt greșite. Acestea din urmă pot fi corectate doar prin căile de atac prevăzute de lege. Este un principiu reglementat legal și menit să protejeze independența judecătorului în luarea deciziilor.

Pornind de la acest principiu, judecătoarele Cîrstoiu, Bădescu și Piciarcă au reclamat Statul Român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În principal, ele acuzau că instanțele românești le-au condamnat pentru hotărârea judecătorească pe care au dat-o, încălcând legislația și principiul independenței justiției. Totodată, ele mai acuzau că infracțiunea de care au fost acuzate, abuz în serviciu, era formulată imprecis și vag în legislația penală, fapt confirmat și de către Curtea Constituțională printr-o decizie din 2016.

Instanța de la Strasbourg a examinat cu minuțiozitate toată epopeea acestei afaceri judiciare și a constatat că instanțele românești nu au greșit cu nimic prin faptul că le-au condamnat pe cele trei. Curtea a precizat că independența magistraților nu trebuie niciodată disociată de responsabilitățile pe care trebuie să le aibă aceștia – iar una dintre acestea este respectarea legii.

Manipularea faptelor

Conform instanței de la Strasbourg, cele trei au fost condamnate nu pentru că au pronunțat o anumită soluție, ci pentru că, înainte de pronunțare, „au alterat baza factuală” a dosarului și că au „adoptat un anumit comportament înainte de elaborarea hotărârii și au construit ulterior, cu știință, un raționament juridic contrar legii, cu scopul de a pronunța o anumită soluție” în dosarul lui Dinel Staicu.

Ca exemplu de judecată cu rea-credință, Curtea a arătat judecătoarele au ignorat faptul că Curtea de Apel Craiova, care a confirmat inițial clasarea dosarului lui Dinel Staicu, a examinat doar o parte din probele strânse de procurori, pe când probatoriul complet a fost analizat la Cureta de Apel București, care a și dispus condamnarea. Cu toate acestea, cele trei au investit hotărârea de la Craiova cu autoritate de lucru judecat și au anulat condamnarea lui Dinel Staicu.

Cât privește lipsa de claritate cu care este incriminat abuzul în serviciu, Curtea a respins această cerere, stauând că atât legislația românească, cât și jurisprudența instanțelor naționale sunt suficient de clare încât cele trei judecătoare să-și fi putut adapta comportamentul fără să intre sub incidență penală.

Și adaugă: „Curtea observă că reclamantele aveau funcția de judecător cu specializare în drept penal și o vechime de mai mulți ani în magistratură. Având în vedere statutul și experiența lor, nu era nerezonabil să se aștepte ca reclamantele să acționeze cu mare prudență și să acorde o atenție deosebită evaluării riscurilor pe care le presupune exercitarea profesiei lor. Ordinea juridică română conținea indicații clare și imperative din care reieșea că pronunțarea cu știință, cu încălcarea legii, de către un judecător a unei hotărâri judecătorești cauzatoare de prejudiciu poate să constituie o infracțiune, fără ca o astfel de încadrare penală să pună în discuție independența garantată profesiei. Astfel, nu ar fi trebuit să existe nicio îndoială în percepția reclamantelor cu privire la consecințele la care erau expuse prin pronunțarea deciziei”.

În aceste condiții, Curtea a stabilit că, prin condamnarea celor trei judecătoare, Statul Român nu a încălcat Convenția Europeană a Drepturilor Omului.