Profesorul român multilateral dezvoltat – cercetătorul Dacian Dolean

Profesorul român este multilateral dezvoltat. Un adevărat supererou, parcă desprins din filmele Marvel. Cel puțin așa reiese din deciziile responsabililor cu politicile educaționale din România.

Profesorul român nu doar că trebuie să planifice cu măiestrie lecțiile pe care urmează să le predea impecabil, să răspundă cu profesionalism exigențelor fiecărui părinte care îi spune cum ar trebui să i se predea copilului său sau să dovedească o flexibilitatea extraordinară la impredictibilitatea legislativă și la deciziile luate la nivel central în ultimul moment (și aici nu mă refer la situații excepționale, de pandemie).

Profesorul român multilateral dezvoltat este neobosit și incredibil de rezilient. În vacanța de vară, el se poate odihni prin muncă, ”voluntariindu-se” la supravegherea candidaților la examenele de Bacalaureat, Titularizare sau Definitivat. Cine are nevoie de odihnă, după ce s-a odihnit un an școlar jucându-se cu copiii? Iar reziliența sa fizică este depășită doar de cea psihică. Salarizarea modestă (în general) sau remunerarea mai mult decât modestă a acestor activități desfășurate pe parcursul verii nu sunt suficiente să îi distrugă demnitatea.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Atunci când nu supraveghează examenele mai sus menționate, profesorul român multilateral dezvoltat corectează examene în condiții demne de un supererou. De exemplu, unui învățător i se cere să corecteze lucrările de la examenul de definitivat care nu au legătură cu specializarea sa (ex. literatura română sau matematică). Ca un adevărat supererou, profesorul se descurcă. În dimineața afișării subiectelor, profesorul român întreabă în stânga și în dreapta până află rezolvarea corectă a subiectelor. Iar atunci când corectează subiecte în domeniul său de specialitate, profesorul român multilateral dezvoltat trebuie să știe cum să interpreteze bareme de corectare ambigui și să reușească să se sincronizeze cu alți profesori corectori, pentru ca discrepanța în notare să nu fie mai mare de un punct.

Profesorul român multilateral dezvoltat mai trebuie să fie și expert IT, rezolvând problemele cu care se confruntă elevii săi atunci când predă online; să fie expert în testare educațională, în ciuda faptului că pregătirea inițială și continuă nu-i oferă cunoștințe și instrumente care să îl ajute să măsoare proprietățile psihometrice ale testelor de evaluare educațională; în lipsa unui sistem de evaluare profesională fundamentat științific, profesorul român trebuie să își arate talentul strângând hârtii la dosar, ca să ”dovedească” cât de bun este la clasă (chiar dacă corelația dintre grosimea dosarului și eficiența profesorului este minimă); și mai trebuie să aibă o răbdare de fier participând forțat la cursuri de formare profesională ținute uneori de ”experți” care nu au pus în viața lor piciorul într-o sală de clasă.

Dar stai – asta nu e tot! Pe când am crezut că am descoperit toate talentele profesorului român multilateral dezvoltat, zilele acestea am aflat că supereroul nostru nu încetează să ne uimească. În viziunea decidenților, profesorul (și nu cadrele medicale) trebuie să administreze testele pe bază de salivă elevilor. Mai mult decât atât, ca un adevărat supererou, profesorul român multilateral dezvoltat trebuie să se descurce și să înțeleagă cum să administreze aceste teste care nu vin cu instrucțiuni de folosire. Este flatant câtă încredere au decidenții politici în superputerile profesorului român multilateral dezvoltat.

Ce nu se observă (sau nu se dorește să se observe) la nivel central, este că gestionarea defectuoasă a resurselor umane din învățământ are consecințe dramatice asupra sistemului educațional din România. Așteptările tot mai mari și nerealiste față de profesori determină tot mai multe cadre didactice dedicate meseriei și bine pregătite să nu se mai întoarcă la clasă, fie din cauză că se pensionează anticipat, fie că emigrează sau își schimbă domeniul profesional. Criza de muncă atât de pregnantă din România este compensată în unele domenii prin automatizare sau prin importul de muncitori din alte țări, dar criza de personal din învățământ nu poate fi acoperită de profesori vietnamezi.

• Citește pe Edupedu.ro analiza integrală semnată de Dacian Dolean, psiholog educațional, specializat în dezvoltarea limbajului și a alfabetizării timpurii