Primul os de dinozaur descoperit în Antarctica, identificat după aproape 40 de ani petrecuți într-un sertar

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O fosilă descoperită în Antarctica în urmă cu aproape 40 de ani și uitată într-o colecție geologică a fost identificată recent drept primul os de dinozaur găsit vreodată pe continentul înghețat, relatează BBC.

Descoperirea oferă noi indicii despre fauna care trăia în Antarctica în urmă cu aproximativ 82 de milioane de ani, într-o perioadă în care regiunea avea un climat complet diferit de cel actual.

Specimenul a fost colectat în 1985 de o echipă de cercetători pe Insula James Ross, însă la momentul respectiv specialiștii nu au reușit să stabilească exact originea fosilei.

Drept urmare, aceasta a fost depozitată în colecțiile geologice ale British Antarctic Survey (BAS), la Cambridge, unde a rămas aproape uitată timp de patru decenii.

Fosila a fost redescoperită recent de dr. Mark Evans, managerul colecțiilor BAS, în timpul unei reevaluări a miilor de mostre aduse din expedițiile antarctice desfășurate de-a lungul anilor.

„Uneori, când începi să verifici ce se află prin sertarele colecțiilor, găsești piese care îți atrag imediat atenția”, a explicat Evans.

Un titanosaur din Cretacic

Analizele efectuate ulterior, împreună cu paleontologul Paul Barrett de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, au confirmat că fosila este o vertebră din coada unui titanosaur, un grup de dinozauri erbivori care include cele mai mari animale terestre cunoscute din istoria planetei.

Deși osul nu impresionează prin dimensiuni, forma sa este extrem de caracteristică. Vertebra prezintă o combinație unică de trăsături anatomice care permit identificarea clară a apartenenței la familia titanosaurilor.

„Din momentul în care am văzut-o, a fost evident că avem de-a face cu un titanosaur. Forma acestei vertebre este distinctivă și nu poate fi confundată cu cea a altor grupuri de dinozauri”, a declarat Barrett.

Potrivit cercetătorilor, exemplarul din Antarctica era mult mai mic decât rudele sale gigantice. Pe baza dimensiunii vertebrei, oamenii de știință estimează că animalul avea aproximativ șapte metri lungime.

Acesta ar fi putut fi fie un exemplar tânăr, fie un adult aparținând unei specii de dimensiuni reduse.

Importanța fosilei nu constă doar în identificarea sa ca aparținând unui dinozaur, ci și în faptul că reprezintă cea mai veche descoperire de acest tip realizată în Antarctica.

În notițele de teren ale geologului Mike Thomson, care a participat la expediția din 1985, fosila era descrisă simplu drept o „vertebră de reptilă mare”.

La acea vreme, cercetătorii au presupus că aparținea unei reptile marine, categorie din care provin multe dintre fosilele descoperite în regiune.

Abia acum s-a stabilit că osul provenea de la un dinozaur terestru.

Antarctica, o lume verde în urmă cu 82 de milioane de ani

În perioada Cretacicului târziu, când a trăit acest titanosaur, Antarctica nu era continentul înghețat de astăzi. Climatul era mult mai cald, iar regiunea era acoperită de păduri bogate și vegetație abundentă, oferind condiții favorabile pentru numeroase specii de animale.

Până în prezent au fost identificate peste 100 de specii de titanosauri la nivel mondial. Toate erau erbivore cu gâturi și cozi lungi, adaptate pentru a se hrăni cu vegetația aflată la înălțime.

Unele dintre cele mai mari exemplare depășeau 35 de metri lungime și puteau cântări aproximativ 60 de tone.

În comparație cu acești giganți, exemplarul antarctic pare să fi fost relativ modest ca dimensiuni.

Descoperirile paleontologice din Antarctica sunt extrem de rare, deoarece cea mai mare parte a continentului este acoperită de gheață, iar aflorimentele de rocă accesibile cercetătorilor sunt puține.

Specialiștii consideră că noua identificare contribuie la completarea imaginii despre ecosistemele care existau în această parte a lumii înainte de dispariția dinozaurilor.

„Antarctica este percepută astăzi ca un loc ostil și nelocuibil, însă acum zeci de milioane de ani era un mediu care susținea o biodiversitate bogată”, a explicat Paul Barrett.

„Astfel de descoperiri ne ajută să înțelegem mai bine cum arătau ecosistemele de la capătul lumii în urmă cu aproximativ 80 de milioane de ani”.