„Paradoxul nordic”: De ce țara considerată cea mai bună din lume pentru femei se luptă cu agresiunea sexuală

Pe hârtie, Islanda ar trebui să fie un paradis pentru femei. Țara nordică cu venituri ridicate a ocupat primul loc în clasamentul mondial al Forumului Economic Mondial privind egalitatea de gen timp de 15 ani la rând, iar în ultima jumătate de secol, femeile și bărbații au avut șanse egale de a conduce țara.

Dar reputația internațională a națiunii insulare este însoțită de o avertizare izbitoare, arată o nouă analiză majoră: aproximativ 40% dintre femeile islandeze au fost agresate sexual sau fizic, iar multe dintre ele se confruntă cu tulburări de stres post-traumatic (PTSD), potrivit Euronews.com.

„Ceea ce te-ai aștepta este ca într-o țară cu o mare egalitate de gen, să vezi rate mai mici de victimizare”, a declarat pentru Euronews Health Rannveig Sigurvinsdóttir, profesor asociat de psihologie la Universitatea Reykjavik, care nu a fost implicată în studiu.

„Și asta nu este deloc ceea ce vedem”.

Studiul, publicat în revista JAMA Network Open, a chestionat aproximativ 28.200 de femei cu vârste cuprinse între 18 și 69 de ani din Islanda, întrebându-le dacă au experimentat 23 de „factori de stres în viață”, cum ar fi nașterea unui copil mort, luarea unui copil, divorțul sau discriminarea și umilința.

Două din trei femei au declarat că au fost fie martore, fie victime directe ale unor experiențe sexuale nedorite, acesta fiind cel mai frecvent factor de stres în viață, urmat de boli sau leziuni care pun viața în pericol (58,1%) și accidente, incendii sau explozii (51,1%).

Cercetătorii care au realizat studiul la Universitatea din Islanda au evaluat, de asemenea, simptomele PTSD ale respondenților și au constatat că, în general, 15,9 % dintre femei prezentau PTSD probabil.

Legătura dintre violența sexuală, traumă și sănătate

Femeile care au fost agresate sexual sau ținute captive erau mai susceptibile de a suferi de PTSD probabil decât femeile care au trecut prin orice alt factor de stres în viață, inclusiv pierderea unui copil, o moarte violentă bruscă sau un dezastru natural.

Sigurvinsdóttir a avertizat că datele privind prevalența pot fi ușor umflate, deoarece persoanele cu antecedente de violență sexuală ar putea fi mai susceptibile de a completa sondajul, dar a declarat că studiul subliniază faptul că violența sexuală pare să contribuie semnificativ la PTSD.

„Acest lucru a fost repetat în întreaga lume occidentală de foarte multe ori”, a spus ea. „Cele două mari grupuri care suferă cel mai mult de PTSD, doar din literatura de specialitate, sunt femeile care au fost victimizate sexual și veteranii”.

Potrivit studiului, violența sexuală a fost mai traumatizantă pentru femeile care au fost atacate pentru prima dată când aveau mai puțin de 12 ani și pentru cele care au fost agresate de un partener sau de o rudă, cum ar fi un părinte.

„Am găsit o proporție substanțială de femei care au suferit PTSD la zeci de ani după ultima agresiune, susținând cronicizarea PTSD după expunerea la astfel de traume”, au declarat autorii studiului.

Cercetarea vine în urma unui studiu mai mic publicat anul trecut care a identificat tendințe similare, dar a inclus atât bărbați, cât și femei.

Femeile au fost de aproape patru ori mai susceptibile decât bărbații de a fi victime ale violenței sexuale, iar femeile au fost, de asemenea, mai susceptibile de a experimenta alte întâlniri sexuale nedorite, a constatat studiul.

O altă analiză efectuată în Islanda a arătat că femeile care au fost victime ale violenței sexuale la locul de muncă erau mai predispuse la depresie, anxietate, tentative de suicid, probleme de somn și consum excesiv de alcool.

„Paradoxul nordic” de gen

Luate împreună, rezultatele pun sub semnul întrebării reputația Islandei în ceea ce privește egalitatea de gen, dar nu este singura țară nordică cu venituri ridicate care are probleme cu acest tip de violență.

Finlanda, Danemarca și Suedia raportează toate niveluri mai ridicate de agresiune sexuală sau fizică pe parcursul vieții în comparație cu restul Europei, se arată în studiu.

Cu toate acestea, „paradoxul nordic” prezintă unele nuanțe, Sigurvinsdóttir explicând că oamenii de acolo ar putea fi mai dispuși să își dezvăluie agresiunile, explicând parțial ratele mai ridicate.

În plus, atunci când cercetătorii spanioli au analizat ratele actuale ale violenței partenerului intim în țările europene, disparitatea dintre țările nordice și celelalte țări s-a redus substanțial.

„Se pare că, de fapt, paradoxul nordic se aplică doar atunci când ne uităm la victimizarea de-a lungul vieții”, a declarat Sigurvinsdóttir.

Cercetătorii de la Centre d’Estudis Demogràfics (CED) și de la Universitat Pompeu Fabra au concluzionat că acest lucru s-ar putea datora faptului că oamenii din țările nordice tind să aibă mai mulți parteneri de-a lungul vieții, creând efectiv mai multe oportunități pentru apariția relațiilor abuzive, și nu pentru că bărbații de acolo sunt în mod inerent mai violenți.

„Acest lucru ne-ar putea spune că egalitatea de gen nu are legătură cu violența, ci cu modul în care societatea răspunde la aceasta”, a declarat Sigurvinsdóttir.

Cu alte cuvinte, violența împotriva femeilor are loc indiferent dacă societatea acordă prioritate egalității de gen, ceea ce sugerează că eradicarea violenței este o provocare culturală și politică distinctă.

Cum să combatem violența sexuală

În ultimii ani, guvernul islandez a crescut finanțarea pentru un adăpost pentru femei, a finanțat campanii de sensibilizare a opiniei publice și a adus modificări codului penal pentru a clarifica violența sexuală digitală și hărțuirea.

De asemenea, a modificat definiția violului în 2018 pentru a pune accentul pe consimțământ, potrivit Comitetului pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite.

Sigurvinsdóttir a declarat că sunt necesare mai multe eforturi pentru a aborda problema; de exemplu, un proces de justiție penală mai rapid pentru victimele violenței, mai multe servicii publice de sprijinire a victimelor și eforturi pentru a reduce decalajele dintre sistemul public de sănătate al țării și îngrijirea sănătății mintale.

De asemenea, a adăugat ea, este esențial sprijinul social pe care victimele îl primesc – sau nu – în urma violenței.

Cercetările sale din Islanda arată că, atunci când cineva primește o reacție negativă după ce a dezvăluit agresiunea sa sexuală, este mult mai probabil să aibă o sănătate mintală precară.

Dar ea a constatat, de asemenea, că persoanele care și-au împărtășit experiențele cu un prieten, cu un membru al familiei sau cu altcineva aveau mult mai multe șanse să primească o reacție pozitivă decât una negativă.

„Cred că oamenii își dau seama încet… cât de comună este trauma și cât de grave pot fi implicațiile”, a declarat Sigurvinsdóttir.