Papa Leon al XIV-lea cere eliberarea jurnaliştilor încarceraţi / ”Una dintre cele mai importante provocări este promovarea unei comunicări capabile să ne scoată din «Turnul Babel» în care ne aflăm uneori”

Papa Leon al XIV-lea cere eliberarea jurnaliştilor încarceraţi ”pentru că au căutat şi povestit adevărul”, cărora le-a transmis ”solidaritatea Bisericii” luni, într-o audienţă cu reprezentanţi ai presei, relatează agenția de știri AFP, citată de News.ro.

”Biserica recunoaşte în aceşti martori – mă gândesc la cei care relatează războiul punându-şi viaţa în pericol – curajul celor care apără demnitatea, justiţia şi dreptul popoarelor de a fi informate”, a declarat el, apreciind că ”numai popoarele informate pot face alegeri libere”.

Şeful Bisericii Catolice consideră că ”suferinţa acestor jurnalişti încarceraţi pune la încercare conştiinţa naţiunilor şi comunităţii internaţionale, ne îndeamnă pe toţi să protejăm bunul preţios al libertăţii de exprimare şi al presei”.

”Vă aflaţi în prima linie pentru a povesti conflictele şi speranţele de pace, situaţiile de nedreptate şi de sărăcie şi munca tăcută a multora pentru o lume mai bună. De aceea vă cer să alegeţi cu conţiinţă şi curaj calea unei comunicări a păcii”, a declarat Papa în vârstă de 68 de ani, ales joi după două tururi în Conclav.

Robert Francis Prevost le-a cerut duminică ”marilor acestei lumi” pacea, în prima sa rugăciune duminicală, la balconul Bazilicii Sfântul Petru.

El a subliniat ”provocările” ”parcurgerii şi povestirii” unor vremuri ”dificile” şi a îndemnat ”să nu se cedeze nicodată mediocrităţii”.

Liderul spiritual al celor 1,4 miliarde de catolici a apreciat că ”una dintre cele mai importante provocări este promovarea unei comunicări capabile să ne scoată din «Turnul Babel» în care ne aflăm uneori”.

El a subliniat provocarea ”inteligenţei artificiale”, o temă pe care a abordat-o sâmbătă în faţa cardinalilor, care necesită, în opinia sa, ”responsabilitate şi discernământ”.

”O comunicare zgomotoasă, musculoasă, nu este necesară” a adăugat el, îndemnând la privilegierea ”mai degrabă a unei comunicări capabile să asculte, să adune vocile celor slabi care nu au voce”.