O sabie maură care i-a aparţinut lui Napoleon I va fi scoasă la licitaţie la Londra

O sabie maură pe care împăratul Napoleon Bonaparte a oferit-o unui ofiţer britanic va fi scoasă la licitaţie pe 12 noiembrie la Londra, transmite vineri AFP, citată de Agerpres.

Acest obiect de 80 de centimetri, cu lama curbată şi încă foarte ascuţită, este vândut de casa de licitaţii specializată Charles Miller Ltd.

Valoarea iniţială a fost estimată între 30.000 şi 50.000 de lire sterline (între 35.000 şi 59.000 de euro).

Această sabie de luptă este lipsită de decoraţiuni şi pietre preţioase. „Ar fi putut fi o sabie obişnuită dacă nu s-ar fi aflat în proprietatea lui Napoleon”, a declarat pentru AFP Charles Miller.

Se cunosc puţine despre originea sabiei. Forma sa curbată „este tipică săbiilor maure”, a subliniat expertul în opinia căruia arma „probabil a fost smulsă de la un soldat învins şi păstrată drept pradă de război” de către Napoleon.

Manevrând obiectul cu grijă, vânzătorul a indicat o inscripţie discretă pe care se poate citi: „Cadou de la Napoleon Bonaparte pentru James Kearney, 1815”.

Sabia este menţionată şi în testamentul lui Kearney – un ofiţer de marină -, păstrat în arhivele naţionale.

Forţat să abdice la 6 aprilie 1814 şi exilat pe insula Elba, între Italia şi Corsica natală, Napoleon şi-a recucerit tronul un an mai târziu, înainte de a fi învins la Waterloo.

De data aceasta, englezii l-au deportat pe Sfânta Elena, o insulă minusculă din Atlanticul de Sud. Corespondenţa şi proviziile i-au fost asigurate de ambarcaţiuni britanice. În acest context, Napoleon l-a cunoscut pe James Kearney, a cărui fregată era încărcată cu vin pentru el.

Cei doi bărbaţi, care împărtăşeau experienţa războiului, s-au împrietenit şi astfel Napoleon i-a dăruit sabia.

Ea a rămas în posesia aceleiaşi familii timp de mai bine de două secole. Descendenţii lui James Kearney au decis de curând să o vândă.

„Deoarece este vorba despre o piesă destul de standard, probabil că Napoleon nu a simţit nevoia să o păstreze. Şi, în general, este un dar destul de logic pentru un soldat”, a notat Charles Miller.