O nouă cercetare indică faptul că adevăratele culori ale giganților de gheață Uranus și Neptun ar putea fi mai asemănătoare decât se credea până în prezent

Deși apar adesea în imagini cu nuanțe foarte diferite, adevăratele culori ale lui Neptun și Uranus ar putea fi mai asemănătoare decât se credea, potrivit unei noi cercetări, relatează CNN.

Primele imagini detaliate ale celor doi giganți de gheață de la marginea exterioară a sistemului nostru solar au fost posibile datorită misiunii Voyager 2 a NASA, care a efectuat survoluri ale lui Uranus în 1986 și Neptun în 1989. Voyager 2 rămâne singura navă spațială care a zburat pe lângă ambele lumi.

Uranus părea a fi de o culoare cyan palidă, în timp ce Neptun a fost descris ca fiind de un albastru intens izbitor. Voyager 2 a capturat imagini ale fiecărei planete în culori separate, iar imaginile cu o singură culoare au fost combinate pentru a crea imagini compuse. Imaginile lui Neptun au fost îmbunătățite pentru a arăta norii albi și vânturile din atmosfera planetei.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Ce informații de pe etichetele produselor ne sunt de ajutor

6:02

Cum putem scăpa de algoritmii nedoriți de pe rețelele de socializare

6:38

Alina Pătrăhău „dăruiește aripi” copiilor bolnavi

6:05

Mircea Miclea: Profesorii trebuie să aibă 1.500 euro salariu net / Avem o criză de sănătate mintală

7:38

Explicațiile unui istoric despre nostalgia după ziua de 1 Mai în regimul Ceaușescu

4:31

„Deși imaginile familiare ale lui Uranus de pe Voyager 2 au fost publicate într-o formă mai apropiată de culoarea „adevărată”, cele ale lui Neptun au fost, de fapt, întinse și îmbunătățite și, prin urmare, au fost făcute în mod artificial prea albastre”, a declarat într-un comunicat Patrick Irwin, profesor de fizică planetară la Universitatea din Oxford și autor al unui nou studiu despre aceste imagini.

„Chiar dacă culoarea saturată artificial era cunoscută la acea vreme printre oamenii de știință planetari – iar imaginile au fost publicate cu legende care o explicau – această distincție s-a pierdut în timp”.

Spectrograful de imagine al telescopului spațial Hubble și instrumentul Multi Unit Spectroscopic Explorer al Very Large Telescope captează un spectru continuu de culori, ceea ce duce la o mai bună acuratețe a culorilor. Irwin și echipa sa au aplicat datele colectate cu ajutorul acestor instrumente la imaginile originale ale Voyager 2.

Imaginile corectate arată că Neptun și Uranus au o nuanță similară de albastru-verzui. Ambele planete au ceață atmosferică, dar Neptun apare ușor mai albastru deoarece are un strat de ceață mai subțire.

„Aplicând modelul nostru la datele originale, am reușit să reconstituim cea mai exactă reprezentare de până acum a culorii atât a lui Neptun, cât și a lui Uranus”, a declarat Irwin.

Rezultatele echipei și noua imagine, publicate joi în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, nu numai că abordează o întrebare de lungă durată despre giganții de gheață, ci deschid calea pentru o mai bună înțelegere a enigmaticei planete, spun cercetătorii.

Culorile schimbătoare ale lui Uranus

În timp ce a rezolvat un mister planetar, echipa de cercetare a profitat de ocazie pentru a răspunde la un altul: de ce Uranus pare să-și schimbe culorile pe măsură ce orbitează în jurul Soarelui.

Un an pe Uranus durează 84 de ani tereștri. În timp ce planeta pare mai verde în timpul solstițiilor de vară și de iarnă, are o nuanță mai albastră în timpul echinocțiilor.

Lumea neobișnuită se învârte pe o parte, astfel că unul dintre polii planetei este îndreptat spre Pământ și spre Soare în timpul solstițiilor.

În timpul comparării imaginilor lui Uranus pentru acest studiu, cercetătorii au analizat măsurătorile luminozității planetei înregistrate de Observatorul Lowell din Arizona între 1950 și 2016.

Echipa a dezvoltat un model care a comparat datele de lumină din regiunile polare față de cele ecuatoriale și a determinat că regiunile polare sunt mai reflectante în lungimile de undă de lumină verde și roșie. Acest model a presupus adăugarea unei „carcase” de ceață care se îngroașă treptat, formată din gheață de metan, care a fost observată atunci când planeta se deplasează de la echinocțiu la solstițiu.

„În acest fel, am demonstrat că Uranus este mai verde la solstițiu din cauza faptului că regiunile polare au o abundență redusă de metan, dar și o grosime crescută a particulelor de gheață de metan care împrăștie luminos”, a declarat Irwin.

Dr. Heidi Hammel, vicepreședinte pentru știință la Asociația Universităților pentru Cercetare în Astronomie, a petrecut zeci de ani studiind giganții de gheață.

„Percepția greșită a culorii lui Neptun, precum și schimbările neobișnuite de culoare ale lui Uranus, ne-au bântuit timp de decenii”, a declarat Hammel, care nu a fost implicat în studiu, într-un comunicat. „Acest studiu cuprinzător ar trebui să pună în sfârșit capăt ambelor probleme”.

Investigarea giganților de gheață

Multe mistere rămân în legătură cu giganții de gheață. Telescopul spațial James Webb a dezvăluit recent un nou portret al lui Uranus, prezentând inelele sale adesea invizibile și caracteristicile ascunse ale atmosferei sale.

În ultimii ani, cercetătorii au detectat raze X provenind de la Uranus. Oamenii de știință au descoperit, de asemenea, o „breșă” ciudată în datele Voyager 2, indicând că nava spațială a trecut printr-un plasmoid, o bulă magnetică gigantică care probabil că a ciupit o parte din atmosfera planetei și a plutit în spațiu.

„O misiune de explorare a sistemului uranian – de la ciudata sa atmosferă sezonieră, până la colecția sa diversă de inele și sateliți – este o prioritate pentru agențiile spațiale în deceniile următoare”, a declarat într-un comunicat Leigh Fletcher, coautor al studiului și cercetător planetar la Universitatea din Leicester.

„Studii terestre precum acesta, care arată modul în care aspectul și culoarea lui Uranus s-au schimbat de-a lungul deceniilor ca răspuns la cele mai ciudate anotimpuri din Sistemul Solar, vor fi vitale pentru a plasa descoperirile acestei viitoare misiuni în contextul lor mai larg.”