Jaful cu tricolorul pe piept. Ce-i unește pe ”suveraniștii” Anca Alexandrescu, Lia Savonea, George Simion și Călin Georgescu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Curentul ”suveranist” din România are un fir roșu care unește acțiunile diverșilor actori politici, purtători de robă sau militari: vrem doar banii UE și refuzăm orice obligație. Pentru acest obiectiv comun cu borfașii, autointitulații suveraniști au ajuns să chestioneze cel mai de preț câștig al istoriei recente – orientarea proeuropeană, sincronismul cu Vestul. Aceasta e lupta fundamentală pe termen scurt, iar alegerile pentru București sunt un turnesol pentru starea de spirit.

• Unitatea de idei ”suveraniste” între AUR și Lia Savonea, deja transparentă prin unele decizii administrative sau pronunțări judecătorești, a fost demonstrată formal când ambele organizații au atacat la CCR legea prin care guvernul Bolojan reforma pensiile private. E un caz rarisim. Pe larg despre ”suveranismul” din justiție ceva mai jos în articol.

Nu exista un personaj mai calificat decât Anca Alexandrescu să reprezinte curentul izolaționist. Experiența ei profesională e perfectă pentru ”suveraniști”: a lucrat aproape exclusiv pentru marii corupți ai României, marii rechini care tratează banul public ca pe propria avere. A început cu PDSR în 1996 (era epoca marilor tunuri gen Bancorex, când justiția era în genunchi), a continuat cu Adrian Năstase, Sorin Oprescu, Liviu Dragnea și Maricel Păcuraru. Toți cu condamnări grele pentru corupție, cu milioane de euro furați, care și-au descoperit vocația de luptători anti-UE după ce li s-au deschis dosarele.

Anca Alexandrescu nu s-a dezis de faptele niciunuia dintre marii corupți cu care a lucrat. Dimpotrivă, i-a luat un interviu în penitenciar lui Liviu Dragnea, iar cu Maricel Păcuraru (desigur, între timp albit de Curtea de Apel București) lucrează de ani buni. Lucrează pe bani cash, căci Anca Alexandrescu nu are conturi bancare, după cum arată declarația ei de avere.

Profilul politic al Ancăi Alexandrescu se rezumă la limbaj de peluză, colaborarea strânsă cu marii penali, atacuri constante la UE și la lupta anti-corupție. Zero soluții administrative, zero politici publice propuse, doar mult zgomot, urlete, tricolor și broboada pe cap.

Același comportament îl are și George Simion, șeful partidului extremist AUR. Urlă de patru ani împotriva UE, împotriva regulilor Bruxelles-ului și clamează dreptul la suveranitate. Dar banii europeni îi vrea. În luna mai, în campania electorală, anunța că merge la Consiliul UE în format Ecofin să se bată pentru fondurile europene, pe fondul riscului de a fi tăiate ”din cauza guvernelor neserioase”.

O lună mai târziu, tot el plângea pe umărul medicilor și soma guvernul să distribuie mai rapid banii din PNRR.

Simion vrea banii europeni, dar nu vrea regulile UE. Nu vrea transparență, nu vrea justiție. Cu tricolorul pe piept, el e prieten cu interlopii, cărora le promite că-i scapă de probleme, după cum a făcut-o live pe Tiktok în octombrie anul trecut. Și în cazul lui suveranismul înseamnă liber la furat banii UE.

Cel mai ipocrit dintre toți e Călin Georgescu. Fostul candidat pro-rus și pro-legionar a spus public că nu vrea banii UE, dar analizele G4Media și Recorder arată că urmașul dacilor ortodocși patrioți a trăit din fonduri UE, USAID și de la fundația Soros. Guru din Viena vorbea însă în numele celor care l-au inventat – afaceriști penali din anii 90, foști generali din serviciile secrete comuniste și alți rechini de ape tulburi care s-au săturat să se tot ascundă de justiție. În numele lor cere Călin Georgescu suveranitate, adică ieșirea României de sub jugul justiției și revenirea la anomia anilor 90.

Și așa ajungem la comportamentul Liei Savonea și al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Instituția-cheie în păstrarea echilibrului social s-a transformat într-o spălătorie a corupților și un adversar al Curții de Justiție a UE. Deciziile judecătorești pe bandă rulantă prin care marii corupți au fost eliberați din închisoare sau exonerați de orice răspundere încalcă deciziile CJUE legate de modul în care operează prescripția (Vezi aici și aici). Mai mult: judecătorii care vor să sesizeze Curtea de Justiţie a UE astfel încât faptele să nu fie considerate prescrise au început să fie scoși din marile dosare.

Cel mai bun exemplu este chiar comunicatul de azi al Curții Supreme în care invocă tocmai CJUE ca să-și apere dreptul la pensiile speciale unicat în Europa.

Magistrați de la Înalta Curte acționează deci ca suveraniștii când e vorba să scape hoții de dosare și nu țin cont de deciziile CJUE pe baza cărora faptele penale nu s-ar prescrie atât de repede. Ei susțin că CEDO bate CJUE în sensul că schimbările legislative trebuie să fie previzibile, altfel periclitează drepturile și libertățile individuale.

În schimb, când e vorba de bani de pensii sau salarii, aceiași magistrați invocă deciziile CJUE și se bat până în pânzele albe pentru dreptul de a se pensiona la 48 de ani și de a avea pensia cât salariul. Acesta e suveranismul selectiv, ceva mai complex decât la rudimentarii politicieni din AUR, SOS, POT.

”Suveranismul” e, în concluzie, curentul politic care vrea pentru România toate drepturile izvorâte din apartenența la UE (fonduri europene, libera circulație, investiții) și nici o obligație (reguli transparente, justiție, lege unitară, solidaritate). Iar acești așa-ziși suveraniști, care reprezintă de fapt interesele unei clase restrânse de borfași bogați, au știut cum să atragă simpatia unei părți însemnate a electoratului, frustrat de injustiție și de lipsa de echitate.

Un puternic antidot la acest curent e o justiție corectă, o luptă anticorupție eficientă. Sigur că e de așteptat ca relansarea luptei anticorupție, așa cum a cerut președintele Nicușor Dan, să crească sentimentul anti-UE și ”suveranismul” în rândul PSD și chiar PNL, pentru că orice luptă anticorupție serioasă îi vizează pe cei aflați la putere – miniștri, primari, șefi de Consilii Județene. Dar, fără îndoială, o justiție eficientă și corectă va duce la scăderea frustrării electoratului, care va simți că excesele și hoția sunt pedepsite.

În acest peisaj tulbure, o eventuală victorie la București ar transforma-o pe Anca Alexandrescu într-o candidată redutabilă pentru președinția României în 2030. Ar fi un coșmar politic. Nicicând miza Bucureștiului nu a fost mai mare.