Guvernul român a rupt consensul UE privind Ierusalimul. Care vor fi urmările?

Dacă Guvernul din România va pune în practică decizia anunţată preşedintele PSD, Liviu Dragnea, de a muta ambasada din Israel la Ierusalim, va slăbi poziția politică a Uniunii Europene în Orientul Mijlociu, iar celelalte ţări din uniune vor fi „destul de supărate” din cauza hotărârii luate de Executivul de la Bucuresti, susţine Stefan Lehne, fost director general pentru afaceri politice în cadrul Ministerului de Externe al Austriei şi actual bursier al think-tank-ului Carnegie Europe în Bruxells.

Într-o declaraţie făcută pentru G4Media.ro, Lehne spune că nu se aşteaptă ca Guvernul de la Bucureşti să aibă de suportat „consecinţe negative majore” pentru decizia anunţată. Consensul Uniunii Europene privind Ierusalimul a fost rupt de anunţul Palatului Victoria, însă analiştii nu se aşteaptă ca în perioada următoare vreun alt stat membru al UE să urmeze exemplul României. La fel de important este însă şi faptul că, prin decizia anunţată de Guvernul Dăncilă, se abandonează o strategie importantă de politică externă care a făcut din România, în ultima jumătate de secol, un interlocutor viabil şi acceptat atât de Israel, cât şi de partea palestiniană.

Aceste două chestiuni – afectarea politicii unice a UE în privinţa Ierusalimului şi posibilele efecte asupra politicii externe a României în Orientul Mijlociu – sunt de altfel printre cele mai importante consecinţe ale deciziei anunţate de Executivul de la Bucureşti. Deocamdată nu este însă clar dacă Guvernul a adoptat sau nu memorandumul prin care se decide începerea procedurilor de mutare a ambasadei române de la Tel Aviv la Ierusalim. Nici conținutul documentului – a cărui existenţă a fost anunţată în premieră de G4Media.ro pe data de 18 aprilie – n-a fost făcut încă public. Reacţia preşedintelui Klaus Iohannis a fost imediată, el spunând că memorandumul secret referitor la ambasada din Israel a fost o mare greşeală şi a anunţat că retrage încrederea premierului Viorica Dăncilă, susţinând că aceasta nu face faţă poziţiei de prim-ministru şi „transformă Guvernul într-o vulnerabilitate pentru România.”

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

În opinia lui Stefan Lehne, „politicile UE privind Orientul Mijlociu au fost întotdeauna marcate de un dezacord considerabil între statele membre. Cu toate acestea, poziția potrivit căreia statutul oraşului Ierusalim trebuie rezolvat prin negociere a fost, de mulți ani, unul dintre puținele puncte cu care toată lumea a fost de acord.” Din acest motiv, decizia Guvernului de la Bucureşti „va slăbi astfel şi mai mult poziția politică a UE în Orientul Mijlociu.” Iar acest lucru este crucial într-un moment în care Uniunea Europeană doreşte să fie parte activă a oricăror negocieri privind regiunea, iar o decizie precum cea anunţată de Guvernul României ar avea consecinţe importante şi ar submina fără discuţie participarea uniunii la procesul de pace. Până una-alta, poziţia Guvernului Dăncilă legată de Ierusalim arată că acesta nu respectă politica comună a UE în acestă chestiune şi preferă să avanseze o strategie unilaterală ce pare că are la bază cu totul alte motive decât cele ale interesului naţional.

Întrebat dacă hotărârea unilaterală a guvernului României legată de mutarea ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim va avea repercusiuni în raport cu Uniunea Europeană, Lehne a spus: „celelalte țări ale UE vor fi destul de supărate în legătură cu această decizie, dar nu mă aștept ca Bucureștiul să aibă de suportat consecințe negative majore.” Expertul a afirmat că nu cunoaşte posibilele motive pentru care Executivul român a luat această hotărâre, el limitându-se la a afirma că, cel mai probabil, ele au de-a face cu relaţiile bilaterale dintre România şi Israel (aceeaşi poziţie a adoptat-o şi un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat de la Washington, care, rugat de către G4Media.ro să comenteze decizia autorităţilor de la Bucureşti, ne-a direcţionat spre autorităţile române şi israeliene).

Stefan Lehne s-a arătat destul de rezervat şi în privinţa unui posibil precedent creat de Guvernul de la Bucureşti cu această decizie. „Nu cunosc alte ţări din UE care să urmeze exemplul (României).” Republica Cehă, care a cochetat cu ideea de a-şi muta ambasada la Ierusalim, pare că a făcut recent pasul înapoi, anunţând prin vocea premierului Andrej Babis că, deocamdată, ia în considerare deschiderea unui Centru Cultural la Ierusalim. Ulterior, Babis s-a referit şi la posibila deschidere a unui Consulat onorific ceh la Iersusalim (spre deosebire de România, în cazul cehilor, preşedintele Miloş Zeman este cel care susţine cu entuziasm mutarea ambasadei la Ierusalim. Liderul ceh a spus chiar că ţara sa va accepta oferta premierului Netanyahu care a promis Cehiei ca sediu al misiunii diplomatice reşedinţa sa de pe Strada Gaza din Ierusalim). La rândul ei, Germania susţine că problema Ierusalimului trebuie lămurită după ce israelienii şi palestinienii vor cădea la pace. „Dacă Israelul nu poate obţine ca Germania și Republica Cehă – cei mai puternici aliați ai statului evreu pe continent – să-și mute misiunile diplomatice din Tel Aviv, pare puțin probabil ca oricine altcineva din Europa să facă prima mișcare,” e de părere The Times of Israel,

Pentru a arăta că UE continuă să aibă o politică unitară în chestiunea Ierusalimului şi a descuraja din start alte ţări europene să urmeze drumul luat de Guvernul Dăncilă, şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, a spus sâmbătă că niciun stat membru al Uniunii Europene nu-şi va muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. G4Media.ro a publicat declaraţia dată de Mogherini postului Vocea Palestinei şi preluată de agenţia palestiniană de presă WAFA, în care aceasta a afirmat că „niciun stat membru al UE nu va acţiona împotriva consensului european pe acest subiect, iar discuţiile despre posibila mutare de către unele ţări din UE a ambasadelor la Ierusalim sunt, nimic mai mult, decât vorbe.” Mesajul fără echivoc transmis de şefa diplomaţiei europene a vizat, fără îndoială, şi Palatul Victoria, devenit aproape peste noapte mărul discordiei din UE în chestiunea Ierusalimului. Politica UE se opune recunoașterii unilaterale a Ierusalimului drept capitală a Israelului și susține recunoașterea oraşului ca fiind viitoarea capitală a două state, Israel și Palestina, de-a lungul graniţelor existente în 1967. Decizia va fi luată însă doar în urma negocierilor de pace israeliano-palestinene, iar în absenţa unui acord, UE consideră că orice recunoaştere a Ierusalimului drept capitală a Israelului încalcă legea internaţională (acesta a fost de altfel şi motivul invocat de preşedintele Iohannis când a respins decizia Guvernului Dăncilă referitoare la mutarea ambasadei române la Ierusalim).

Reamintim că disputa privind statutul Ierusalimului a căpătat o nouă dimensiune în decembrie 2017, după ce preşedintele american Donald Trump a anunţat mutarea ambasadei Statelor Unite de la Tel Avin în Oraşul Sfânt. El a abandonat astfel tradiţia preşedinţilor americani din ultimele decenii şi, în ciuda criticilor exprimate de numeroşi aliaţi tradiţionali ai Americii, a recunoscut Ierusalimul drept capitală de facto a statului evreu. Trump a pus astfel în aplicare prevederile aşa-numitului Jerusalem Embassy Act, care mandatează relocarea ambasadei americane în Israel, cu excepția cazului în care președintele semnează o derogare la fiecare șase luni.

Până în acest moment, din cele 87 de ţări care au ambasade în Israel, doar Guatemala a mai anunţat mutarea misiunii diplomatice la Ierusalim. Congresul din Honduras a aprobat prin vot relocarea ambasadei, însă decizia nu este obligatorie. Manilla a anunţat că ia în considerare mutarea ambasadei filipineze, dar deocamdată nu este clar dacă o va face cu adevărat. În ciuda eforturilor susţinute ale diplomaţilor isrealieni şi a promisiunilor făcute de guvernul lui Benjamin Netanyahu (inclusiv că va oferi „tratament preferenţial” primelor 10 ţări care îşi vor reloca ambasadele), „valul” de mutări anticipat de premierul israelian se lasă aşteptat. Consensul internaţional este acela că ambasadele vor putea fi mutate doar după obţinerea păcii între israelieni şi palestinieni.

Ambasada americană de la Ierusalim va fi inaugurată la 12 mai în cartierul Arnona, în prezenţa unei delegaţii de 250 de oficiali de la Washington în fruntea căreia se va afla noul şef al diplomaţiei, Mike Pompeo. Două zile mai târziu, preşedintele guatemalez Jimmy Morales va inaugura noua misiune diplomatică a ţării sale în parcul tehnologic Malha.

O tradiţie externă întreruptă

Alături de consecinţele majore pe care decizia luată de Guvernul Dăncilă le poate avea asupra politicilor şi strategiei Uniunii Europene în Orientul Mijlociu, memorandumul (sau memorandumurile) discutat de Executivul de la Bucureşti este important şi din altă perspectivă. Decenii la rând, România a putut să acţioneze în regiune ca mediator neutru şi interlocutor de încredere atât pentru partea israeliană, cât şi pentru palestinieni. Acest lucru s-a datorat, fără discuţie, şi cultivării unor relaţii de încredere cu ambele tabere. În cazul palestinienilor, Nicolae Ceauşescu vedea implicarea în rezolvarea conflictului cu Israelul ca pe o modalitate esenţială de a dezvolta relaţii cu statele arabe şi de a pătrunde pe pieţele promiţătoare din Orientul Mijlociu şi din nordul Africii.

În cazul Israelului, chiar dacă regimul comunist din RSR a fost ani de zile un loc preferat de antranament pentru luptătorii din Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (condusă de Yasser Arafat), iar Bucureştiul a livrat armament facţiunilor palestinene, ţara noastră a continuat să întreţină şi să dezvolte legăturile cu statul evreu. Comunitatea semnificativă de evrei originari din România şi influenţa acestora asupra diferitelor guverne din Israel au contribuit,, fără îndoială la menţinerea unor canale de comunicare deschise şi au permis Bucureştiului să joace un rol major în negocierile pe care israelienii le-au purtat cu palestinenii.

Eventuala mutare a ambasadei în Ierusalim ar putea însă sabota relaţiile pe care România s-a mândrit ani de zile că le are cu cele două părţi. Dintr-o dată, poziţia unică a României – să nu uităm că RSR a fost singura ţară din blocul comunist care nu a rupt relaţiile diplomatice cu Israelul după „Războiul de şase zile” din 1967 – este periclitată. Relaţiile cu palestinienii vor fi compromise, iar dacă scenariul mutării ambasadei la Ierusalim va eşua – o perspectivă foarte posibilă după tot scandalul creat -, imaginea Bucureştiului de partener serios al Israelului va avea de suferit.

Problema este cu atât mai serioasă, cu cât decizia Guvernului Dăncilă pare să fi fost luată fără să fie analizate în detaliu avantajele şi riscurile relocării ambasadei române la Ierusalim. O evaluare similară făcută de oficialii cehi ar putea să fi fost, de altfel, motivul pentru care Praga şi-a regândit anunţul iniţial de a-şi muta misiunea diplomatică de la Tel Aviv. În cazul Bucureştiului, mesajul transmis nu este doar acela că liderii statului iau decizii fără să se consulte unii cu alţii şi fără să se gândească, în primul rând, la interesele strategice pe termen lung ale României. Absenţa unei evaluări profesioniste privind mutarea ambasadei este dovada lipsei unei strategii externe coerente a Guvernului şi semn al amatorismuluii politic ce riscă să afecteze poziţia României atât în UE, cât şi pe scena internaţională.

Surse: Politico, Jerusalem Post, Haaretz, The Times of Israel