FOTO Idei de trecut mai ușor pandemia. Lexa, copywriter: M-am dus la atelier cu mască, cu tot ce trebuie și am luat-o încetișor/ Când pictezi vasul, nu mai poți să ștergi sau să pui peste

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Alexandra Axinte este scenaristă și copywriter. Mereu agitată, caută să învețe mereu ceva nou, altfel spune că nu-și găsește locul. Apăsarea celor patru pereți din timpul stării de urgență nu a strivit-o. Vremurile complicate au ambiționat-o să găsească soluții de ieșire din capcana izolării.

Lexa (35 de ani) lucrează de acasă deja de 2 ani. Obișnuia să facă un titlu de glorie din faptul că nu trebuie să se târască zi de zi prin orașul aglomerat până la agenția de publicitate. Spunea toate astea înainte ca virusul să oblige industrii întregi să lucreze de acasă.

Povestește că pandemia nu i-a schimbat stilul de muncă, dar a schimbat regulile jocului. Nu se mai beau cafele cu clienții în oraș, colegii freelanceri nu se mai strâng la ea în sufragerie pentru sesiuni interminabile de brainstorming.

Restricțiile i-au răpit bucuria de a lucra de acasă și a înlocuit-o cu monotonie. A căutat să o spargă cu orice preț, așa că a învățat un meșteșug practic.

Sursa Foto: Alexandra Axinte/ Arhiva Personală

Sursa Foto: Alexandra Axinte: Arhiva personală

• “Anul trecut eram cu altă obsesie de-a mea, cu grădinăritul și am intrat pe Facebook, pe un grup de schimb de plante. Și acolo, o tipă a postat mai multe ghivece, oale, farfurii, cam toate nebuniile Pământului, spunând că un maestru olar consideră că astea sunt rebuturi. Tipa întrebase cine vrea să le adopte. M-am dus la ea acasă și am adoptat cât am putut de multe, că toate erau frumoase. Și, la un moment dat, cum sunt suflet de vioară, când a venit la mine o prietenă și mi-a zis că nu pleacă dacă nu îi dau una dintre oale, i-am zis: Bine, hai, ia. Apoi am stat și m-am gândit: da’ ce fac eu, că și mie îmi plăcea teribil. Cum îl cheamă pe băiatul asta care face așa-zisele rebuturi? Aflu cum îl cheamă, îi scriu pe pagina oficială și îmi spune să vin a doua zi să mai iau. M-am dus în 10 minute că atelierul era la 2 străzi de mine. Evident că nu am plecat cu o oală, am plecat cu 10.”

Sursa Foto: Alexandra Axinte/ Arhiva Personală

Monotonia izolării, rutina zilelor mereu la fel s-au risipit. Lexa spune că acum fuge de acasă pentru a ajunge la atelierul lui Marius. Trei sferturi din obiectele din bucătăria ei sunt din ceramică, făcute de mâna ei.

“Eu pictez de foarte mulți ani, am mai modelat așa, dar am descoperit că ceramica e un fel de nivel 16. Combină toate artele, este ceva complet diferit de orice am făcut, trebuie să ai și noțiuni de termodinamică, trebuie să te descurci bine cu mâinile. Când pictezi vasul, nu mai poți să ștergi sau să pui peste. Odată ce ai pus, cam aia e. Culorile nu au nicio legătură, alea pe care le pui pe materialul brut cu alea care ies din cuptor. Practic mergi înainte legat la ochi.”

Roata Olarului îi dă mult de furcă, dar alternativa ar fi să se întoarcă la zilele goale din fața laptopului din bucătărie.

“Iei lutul, dai din pedală și ai grijă să îl centrezi. Centrarea asta e o chestie care poate să dureze și ani întregi până o înveți. Eu sper să fiu ceva mai rapidă. Nu degeaba se studiază 4 ani la facultate ceramica. Eu sunt, așa, la nivel de hobby, dar îmi doresc să evoluez. ”

Atelierul se numește „Farfuria”, iar Lexa spune că drumurile ei acolo ii confirmă faptul că magia există. Mereu găseste ceva nou, care să-i placă și să o inspire. Marius lucrează mult pentru câteva restaurante din Capitală și are comenzi variate. Face de la străchini la suporturi de bețe pentru sushi, căni, vaze.

Notă: Sonia Teodoriu este reporter la Europa FM