EXCLUSIV Se rupe alianța dintre Trump și Netanyahu? Experți răspund pentru G4Media

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Alianța dintre președintele Donald Trump și premierul Benjamin Netanyahu, care a fost descrisă mult timp de arhitecții săi ca fiind de nezdruncinat, cu premierul de la Ierusalim descriindu-l cândva pe liderul american drept “cel mai bun prieten pe care l-a avut vreodată Israelul la Casa Albă” si cu ocupantul Biroului Oval folosind în mod repetat forța diplomatică și militară a Americii pentru a proteja statul evreu, traversează unul dintre cele mai tensionate momente din ultimii ani. Analiști chestionați de G4Media.ro au spus că, în spatele obiectivelor geopolitice comune, o ruptură profundă a ieșit la suprafață în relația dintre SUA și Israel, iar cei doi lideri se află acum blocați într-un joc de uzură cu mize uriașe, care riscă să lase urme adânci în parteneriatul dintre Washington și Ierusalim.

Subiectul relațiilor dintre Trump și Netanyahu este unul important, fapt demonstrat și de atenția sporită pe care analiștii și mass media din Statele Unite și Israel o acordă acestuia.

G4Media a solicitat opinia câtorva comentatori importanți din cele două țări, pentru a înțelege care sunt motivele care au stat la baza tensiunilor dintre cei doi lideri și dacă răcirea raporturilor dintre ei ar putea pune în pericol parteneriatul major dintre americani și israelieni.

În opinia profesorului Zaki Shalom, cercetător senior la Institutul Misgav pentru Securitate Națională și expert de lungă durată în cadrul prestigiosului Institute for National Security Studies (INSS) din Tel Aviv, “de când Israelul și-a obținut independența, au existat neînțelegeri cu toți președinții americani cu privire la politicile Israelului.”

Expertul israelian crede însă că “acum există o diferență majoră,” listând următoarele puncte:

A. Statele Unite sunt pe deplin conștiente de capacitatea militară a Israelului și de faptul că Israelul poate învinge Iranul de unul singur, fără ajutor american.

B. Israelul a transmis clar Statelor Unite că nu se va angaja în niciun acord cu Iranul care nu îi satisface interesele. Mai exact, va continua războiul.

C. Iranul a fost grav umilit în această săptămână de către Israel. Continuăm luptele noastre intense în Liban, iar Iranul nu poate ajuta Hezbollah.

D. Dacă ați ascultat bine discursul lui Vance, el a spus că ar putea exista neînțelegeri între Israel și Statele Unite cu privire la Iran, dar nici măcar nu a sugerat că Statele Unite ar forța Israelul să accepte termenii SUA.

E. Trump știe foarte bine că abandonarea Israelului în acest moment ar distruge credibilitatea SUA în fața tuturor aliaților săi din lume.

F. Trump trebuie să iasă din această confruntare cu o victorie clară pentru a câștiga alegerile legislative de la jumătatea mandatului.”

Ținând cont de toate acestea, profesorul Zaki Shalom s-a declarat convins că “neînțelegerile dintre Israel și Statele Unite sunt extrem de exagerate de către grupuri politice din ambele state, din motive politice. Neînțelegerile sunt tactice, nu strategice.”

Politologul american Ian Lustick, profesor emerit pe catedra Bess W. Heyman la Universitatea din Pennsylvania (UPenn) și fost analist pentru Orientul Mijlociu în cadrul Departamentului de Stat al SUA, susține că tensiunile actuale sunt inevitabile și fac parte dintr-un tipar istoric în care liderii israelieni mimează rezistența în fața Washingtonului pentru a pune ratarea obiectivelor militare pe seama presiunilor SUA, subliniind însă că imprevizibilitatea lui Donald Trump împiedică interpretarea acestor dispute de moment drept o schimbare permanentă de strategie a Casei Albe.

“Pe de o parte, aceste neînțelegeri și cuvinte dure reprezintă o caracteristică inevitabilă și standard a războaielor inițiate sau provocate de Israel, deoarece acele războaie nu se opresc până când un președinte al SUA nu insistă ca ele să se oprească. Liderii israelieni opun apoi întotdeauna rezistență, astfel încât să poată pune eșecul în atingerea obiectivelor de război pe seama presiunii americane irezistibile. Pe de altă parte, Trump este un individ atât de haotic, încât nimic din ceea ce spune sau face nu poate fi privit ca o schimbare permanentă în politica SUA,” a spus expertul american.

Michael Barnett, care este profesor universitar de afaceri internaționale și științe politice la Universitatea George Washington, susține că neînțelegerile și fricțiunile actuale sunt firești și probabil pe termen scurt, în condițiile în care ambii lideri au nevoie unul de celălalt pentru a depăși această criză: “Neînțelegerile și fricțiunile sunt firești și probabil pe termen scurt. Au nevoie unul de celălalt pentru a ieși din această încurcătură. SUA ar putea aplica mai multă presiune, iar acest lucru ar putea interfera cu campania de realegere a lui Bibi (Netanyahu). Adevărata reevaluare va trebui să aștepte un val democrat” în urma alegerilor programate în această toamnă.

Motive de tensiune

Cea mai recentă intensificare a tensiunilor a fost declanșată de decizia Israelului de a-și extinde operațiunile militare în Liban împotriva grupării teroriste Hezbollah, sprijinită de Iran. 

În ciuda unui armistițiu regional fragil, aflat în vigoare din luna aprilie, armata israeliană, acționând la ordinele lui Netanyahu, a avansat cel mai adânc în teritoriul libanez din ultimul sfert de secol, conform analizelor publicate de Newsweek.

În momentul în care ostilitățile directe dintre Israel și Iran s-au reaprins, Trump a acționat rapid în culise pentru a opri un atac planificat al Israelului asupra capitalei libanezeBeirut. Într-un interviu acordat postului Channel 12, Trump a dezvăluit avertismentul dur pe care i l-a transmis premierului israelian: “I-am spus lui Bibi: mai bine ai mare grijă ce faci, pentru că s-ar putea să rămâi singur împotriva Iranului foarte curând.” 

Presiunile de la Washington nu s-au oprit aici. Informații publicate de Axios au arătat că, în timpul unei discuții telefonice aprinse recente, Trump a folosit un limbaj extrem de dur pentru a-l mustra pe Netanyahu pentru periclitarea canalelor diplomatice, amintindu-i premierului de capitalul politic și juridic uriaș pe care Casa Albă l-a investit pentru a-l sprijini.

“Ești nebun de-a binelea. Ai fi în închisoare dacă nu eram eu. Îți salvez fundul. Toată lumea te urăște acum. Toată lumea urăște Israelul din cauza asta,” i-ar fi spus liderul american premierului de la Ierusalim, conform unui oficial de la Washington.

O a doua sursă informată despre discuția telefonică dintre cei doi lideri a spus că Trump era extrem de nervos și că la un moment dat a urlat la Netanyahu: “Ce naiba faci?”

Netanyahu este judecat pentru corupție în Israel, iar Trump i-a cerut public președintelui israelian Isaac Herzog să îl grațieze.

Trump a susținut ulterior pe rețelele sociale că intervenția sa directă l-a forțat pe Netanyahu să “întoarcă trupele” și să renunțe la raidul major asupra Beirutului. În schimb, Trump a declarat că reprezentanții Hezbollah au fost de acord cu o încetare reciprocă a atacurilor, conform termenilor intermediați de SUA.

Cu toate acestea, răgazul a fost temporar. Când atacurile aeriene israeliene au lovit ulterior o fortăreață suspectă a Hezbollah din Beirut, atrăgând o ripostă imediată a Iranului cu rachete balistice, apelurile lui Trump la reținere au fost ignorate.

Potrivit unui oficial american citat de Axios, Trump știa că Hezbollah trăsese asupra Israelului și că Israelul trebuia să se apere, însă a considerat în ultimele zile că Netanyahu escaladează conflictul într-un mod disproporționat. Un alt oficial american a declarat că Trump a fost îngrijorat de faptul că Israelul a ucis atât de mulți civili în Liban și s-a opus ca israelienii să dărâme clădiri întregi pentru a elimina un singur comandant Hezbollah.

Pentru prima dată, Trump și-a afirmat public poziția de forță în această relație, declarând pentru Financial Times: “Netanyahu nu va avea de ales. Eu tai și spânzur. Eu iau absolut toate deciziile. Nu el ia deciziile.”

Situația este delicată, mai ales în condițiile în care Iranul a transmis că acordul pe care Trump îl urmărește pentru a pune capăt războiului de peste trei luni din Orientul Mijlociu trebuie să includă în mod obligatoriu și Libanul.

Schimbare de atitudine?

Pentru a înțelege pivotul brusc al lui Trump către o politică de reținere agresivă, trebuie privite dificultățile interne cu care se confruntă Casa Albă. Războiul împotriva Iranului – care a escaladat dramatic în urma atacurilor comune ale SUA și Israelului în care au fost uciși liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, și comandanți de rang înalt de la Teheran – s-a transformat într-un război de uzură costisitor.

În locul unui triumf militar rapid, conflictul a avut repercursiuni economice severe pentru Statele Unite. Controlul Iranului asupra comerțului global cu petrol și gaze prin Strâmtoarea Hormuz a generat inflație pe piața americană și o creștere bruscă a prețului la combustibil.

Vineri, media prețurilor la benzină era de 4,1080 dolari pe galon în Statele Unite, în timp ce galonul de motorină a ajuns la 5,2590 dolari.

Prețurile sunt semnificativ mai mari comparativ cu media de 3,1280 dolari pe galonul de benzină, înregistrată în aceeași perioadă a anului 2025. În urmă cu un an, media prețurilor la galonul de motorină era de 3,5130 dolari.

Nu este de aceea de mirare că, potrivit unui sondaj recent realizat de Quantus Insights, doar 38,8% dintre americani aprobă modul în care Trump gestionează conflictul cu Iranul și 59,5% dezaprobă. Dintre aceștia, 53,6% dezaprobă puternic, în timp ce 32,6% aprobă puternic felul în care președintele se ocupă de conflict.

Cu alegerile intermediare americane din noiembrie la orizont, aceste cifre reprezintă o amenințare existențială pentru controlul Partidului Republican asupra Congresului.

Trump a declarat că alegerile de la jumătatea mandatului nu îi influențează abordarea față de Iran, însă republicanii aflați în curse electorale cheie sunt îngrijorați de impactul pe care conflictul îl va avea la urne în noiembrie.

De partea loc, democrații folosesc tot mai mult acest conflict prelungit ca armă politică, speculând oboseala publicului american față de angajamentele militare externe.

Pentru Trump, prioritatea strategică este extrem de clară: impunerea unui armistițiu durabil, menținerea Strâmtorii Hormuz deschise, menținerea blocadei navale asupra porturilor iraniene până la semnarea unui acord final și declararea unei victorii diplomatice. Prin urmare, criteriile Casei Albe pentru o rezoluție diplomatică de succes cu Teheranul sunt mult mai puțin stricte decât cele ale Ierusalimului; Washingtonul caută stabilitate și o strategie de ieșire, nu un război regional pe termen nelimitat.

De cealaltă parte a Mediteranei, Benjamin Netanyahu operează sub un set de stimulente complet diferit. Premierul israelian se confruntă, la rândul său, cu alegeri cruciale în cursul acestui an, însă calea sa către victorie depinde de proiectarea unei poziții de forță absolută în materie de securitate.

Supraviețuirea politică a lui Netanyahu s-a sprijinit istoric pe doi piloni principali: imaginea sa de protector suprem al Israelului în fața axei iraniene și relația sa de neegalat cu Donald Trump. Divergențele publice actuale amenință ambele narațiuni. Dacă Netanyahu se conformează cererilor lui Trump pentru încetarea focului, riscă o reacție extrem de dură din partea partenerilor săi din coaliția de dreapta. De altfel, în urma anulării inițiale a atacurilor asupra Beirutului, ministrul securității naționale, Itamar Ben-Gvir, l-a provocat public pe premier, declarând: “Este momentul să-i spunem prietenului nostru, președintelui Trump: NU. Acum este momentul să facem ceea ce este cerut și necesar pentru a lovi Hezbollah, pentru a dezlega mâinile luptătorilor noștri și pentru a restaura securitatea în nord.”

Rivalii centriști, precum Yair Lapid, și fostul premier Naftali Bennett au profitat de momentele de ezitare, acuzându-l pe Netanyahu că a transformat Israelul într-un “stat vasal” și că a cedat suveranitatea națională în favoarea Washingtonului.

Mai mult, cariera politică internă a lui Netanyahu rămâne strâns legată de procesul său penal în curs pentru acuzații de corupție. Contextul unui război oferă o izolare politică pe care un acord de pace rapid și plin de compromisuri ar putea-o spulbera instantaneu.

Din punct de vedere strategic, obiectivele militare ale Israelului sunt mult mai profunde decât cele ale Washingtonului. După cum a subliniat veteranul diplomat american Dennis Ross într-un interviu pentru Newsweek, în timp ce Trump se concentrează pe stabilizarea economică, Netanyahu este hotărât să degradeze complet capacitățile militare pe termen lung ale Iranului.

“Președintele Trump vrea să deschidă Strâmtoarea Ormuz și să pună capăt războiului. Nu îl mai auziți vorbind despre rachetele balistice iraniene sau despre amenințarea reprezentată de grupările proxy,” a declarat Ross. “Chiar și în ceea ce privește programul nuclear iranian, el poate sublinia că Iranul nu poate deține o armă nucleară, însă criteriile sale pentru a asigura acest lucru sunt mult mai puțin stricte decât cele ale premierului Netanyahu.”

Ross a subliniat că Netanyahu “vrea ca tot uraniul îmbogățit să fie trimis în afara țării sau distrus,” nu doar uraniul înalt îmbogățit, și “să se asigure că nicio infrastructură nucleară și nicio instalație legată de ciclul combustibilului nu vor fi reconstruite.”

“În afară de problema nucleară, Bibi este concentrat pe stocurile de rachete balistice, pe instalațiile de producție și pe grupările proxy,” a spus Ross. “Președintele Trump poate că își dorește ca războiul să se încheie, însă Netanyahu nu vrea ca acesta să se termine înainte de a fi provocate mult mai multe daune stocurilor iraniene de rachete balistice și drone, tunelurilor în care au fost conservate în număr mare și înainte ca capacitatea iranienilor de a-și reconstitui producția de rachete să fie făcută și mai dificilă.”

În cele din urmă, Ross a afirmat că Trump “are absolut capacitatea de a-l struni pe premierul Netanyahu,” indicând evenimente-cheie din ultimul an care au demonstrat această capacitate.

“În ceea ce privește întrebarea de ce, dacă președintele Trump dispune de o asemenea pârghie de presiune, nu o folosește mai des – o face atunci când consideră că este în interesul său să procedeze așa,” a spus Ross. “El definește aceste circumstanțe în mod restrictiv, însă l-am văzut acționând.”

Israelul nu vrea așadar ca războiul să se încheie înainte de a produce daune severe și ireversibile asupra arsenalului de rachete balistice și drone ale Republicii Islamice, asupra rețelelor sale de tuneluri subterane și asupra infrastructurii ciclului de combustibil nuclear. Din perspectiva israeliană, un armistițiu prematur ar permite doar Iranului și aliaților săi să își reconstituie forțele pentru un conflict viitor.

În acest context, întrebarea fundamentală care planează asupra viitorului alianței este dacă Trump are voința politică de a-și pune în aplicare avertismentele voalate. Analiștii sunt de acord că președintele american deține pârghii de presiune copleșitoare asupra Israelului, de la oprirea livrărilor de arme esențiale până la blocarea dreptului de veto al SUA în Consiliul de Securitate al ONU.

Cu toate acestea, utilizarea acestor pârghii implică un risc politic imens pentru Trump în rândul propriului său electorat de bază, care rămâne puternic pro-Israel. Experții în politică externă, precum Dan Rothem de la Israel Policy Forum, avertizează împotriva prognozării unei rupturi permanente. După cum a declarat Rothem, adevărata problemă este dacă Trump consideră că folosirea acestei presiuni îi servește propriilor interese, amintind că ambii lideri au dovedit în mod repetat că sunt mult mai aliniați din punct de vedere tactic decât presupun observatorii externi.

În cele din urmă, adevăratul test al acestei relații tensionate s-ar putea să nu se afle la Washington sau Ierusalim, ci la Teheran. Analiștii subliniază că, dacă Iranul menține o poziție confruntațională, SUA și Israelul vor rămâne strâns legate într-o defensivă comună.

Totuși, dacă negocierile dintre SUA și Iran vor duce la un progres concret către un acord diplomatic, așa cum s-a anunțat în cursul zilei de vineri, acest lucru va forța o confruntare istorică între dorința lui Trump de a încheia conflictul și refuzul lui Netanyahu de a se opri înainte de a obține neutralizarea militară totală a Iranului.

Pentru moment, disputele publice au transformat o realitate în certitudine: chimia personală care definea odinioară era Trump-Netanyahu a fost înlocuită de o luptă pragmatică și dură pentru supraviețuire politică.

Așa cum a spus Yossi Mekelberg, cercetător consultant senior în cadrul think-tank-ului Chatham House din Londra, replicile care ar fi fost schimbate între liderii israelieni și americani nu reprezintă “limbajul folosit de oameni care sunt de acord,” dar asta “nu înseamnă că relația dintre SUA și Israel s-a sfârșit” însă “va lăsa o cicatrice.”

Surse: Council on Foreign Relations, Newsweek, Axios, Financial Times, Quantus Insighsts, gasprices.aaa.com, Truth Social